Adio 2010! De cand asteptam eu sa zic asta...asteptam asta cu fiecare particica din trupul meu sa zic adio 2010. Si nu pentru ca sunt dornic sa stiu ce-mi rezerva urmatorul an, ci doar pentru faptul ca acest an a fost un an dezastruos. Desigur, a avut si el cate ceva bun, am avut realizari si in acest an, dar tot ce-am realizat nu cred ca poate inlocui tot ce-am pierdut, sa umple acel gol lasat...Poate 2011 sa fie un an asa cum ar trebui sa fie, unul mai bun, ca doar asta e principala dorinta a oricarui om de rand la trecerea intr-un alt an.
La multi ani 2011!
joi, 30 decembrie 2010
vineri, 24 decembrie 2010
Headbanger's Ball [episode 10 - Christmas Edition]
Thousand Foot Krutch - Jingle Bell Rock
August Burns Red - Carol Of The Bells
Timo Rautiainen - Hiljaisen Talven Lapsi - E in finlandeza, dar merita fiecare secunda!
This is the special Christmas Edition of the "Headbanger's Ball" series!
Merry Christmas everyone!
joi, 23 decembrie 2010
Let the bodies hit the floor...laughing!
Special Edition for Christmas! Two episodes of "=3" with Ray William Johnson...so, enjoy your watch!
duminică, 19 decembrie 2010
Monologul Puterii
Am folosit in titlu "Puterii" cu "P" in loc de "p" pentru a ilustra mai bine conceptul...Pentru ca eu il definesc ca pe un concept...bineinteles, relativ, cum sunt mai toate conceptele pe lumea asta! Puterea, este ceva ce greu poate fi definit de oricare dintre noi. Oricine ar avea probleme daca l-ai intreba acest lucru.
Dupa "indelungi cautari" si "lupte seculare ce au durat cateva minute" am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa ma mai obosesc in a defini conceptul, pentru ca stiu deja despre ce e vorba, si despre ce ar trebui sa vorbesc pentru al defini, iar daca voi aveti alte pareri sunteti liberi sa comentati.
Puterea in primul rand o vad ca pe capacitatea cuiva de a manipula alte persoane. Prin manipulare obtii ce-ti doresti. Ganditi-va numai la "cei de la putere", care au ajuns acolo datorita capacitatii lor de a manipula poporul, cel putin o parte din acesta.
Dar adevarata putere nu o poti avea, doar prin manipulare. Ai, intr-adevar, dar ca sa zicem intr-un mod elegant...doar o parte din ea, si nu te poti folosi decat de acea parte.
Pentru a obtine totul, pentru ca lumea oricum e lacoma si intotdeauna va dori mai mult, exista o singura "solutie" ca sa zic asa: Manipularea de sine, sau altfel spus auto-controlul. Daca reusesti sa te controlezi pe tine insuti, reusesti sa-i controlezi si pe altii, si implicit ai puterea pe care ti-o doresti. Si de obicei sa te controlezi...e cel mai greu obiectiv. Si sa nu uitam ca aceste elemente sunt intr-o relatie de interdependenta. Nu poti controla alti oameni fara a te controla si nu te poti controla daca nu sti cum sa controlezi si pe altii. Am putut sesiza asta (si acum nu am pretentia sa va aduc aminte, dar probabil v-a ramas intiparita imaginea) la ultimele alegeri prezidentiale, cand s-au dat rezultatele unor exit-poll-uri, iar Mircea Geoana era in frunte, surclasandu-l pe Traian Basescu...imediat a inceput sa topaie, sa dea din maine si sa radieze de fericire ca a castigat, ceea ce mie cel putin, nu mi s-a parut a fi un comportament de presedinte. Daca vrei sa fi un presedinte, sa poti tine sub control un stat, este fara dar si poate necesar sa te auto-controlezi. Iar Mircea Geoana nu prea avea control (A se tine cont ca inafara de caderea Guvernului Boc, alte viziuni politice numai am, asa ca nu am tinut cu nimeni, de fapt nici nu am fost la vot - oricum cred ca am fi regretat si daca nu ramanea Basescu...).
Asadar - si acum voi apela la limba engleza pentru a formula o concluzie cat de cat poetica, iar daca ati mai auzit de acest citat...e preluat, l-am vazut intr-o poza dar mi s-a parut foarte adevarat - Conquering others is strength. Conquering yourself is true power.
Dupa "indelungi cautari" si "lupte seculare ce au durat cateva minute" am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa ma mai obosesc in a defini conceptul, pentru ca stiu deja despre ce e vorba, si despre ce ar trebui sa vorbesc pentru al defini, iar daca voi aveti alte pareri sunteti liberi sa comentati.
Puterea in primul rand o vad ca pe capacitatea cuiva de a manipula alte persoane. Prin manipulare obtii ce-ti doresti. Ganditi-va numai la "cei de la putere", care au ajuns acolo datorita capacitatii lor de a manipula poporul, cel putin o parte din acesta.
Dar adevarata putere nu o poti avea, doar prin manipulare. Ai, intr-adevar, dar ca sa zicem intr-un mod elegant...doar o parte din ea, si nu te poti folosi decat de acea parte.
Pentru a obtine totul, pentru ca lumea oricum e lacoma si intotdeauna va dori mai mult, exista o singura "solutie" ca sa zic asa: Manipularea de sine, sau altfel spus auto-controlul. Daca reusesti sa te controlezi pe tine insuti, reusesti sa-i controlezi si pe altii, si implicit ai puterea pe care ti-o doresti. Si de obicei sa te controlezi...e cel mai greu obiectiv. Si sa nu uitam ca aceste elemente sunt intr-o relatie de interdependenta. Nu poti controla alti oameni fara a te controla si nu te poti controla daca nu sti cum sa controlezi si pe altii. Am putut sesiza asta (si acum nu am pretentia sa va aduc aminte, dar probabil v-a ramas intiparita imaginea) la ultimele alegeri prezidentiale, cand s-au dat rezultatele unor exit-poll-uri, iar Mircea Geoana era in frunte, surclasandu-l pe Traian Basescu...imediat a inceput sa topaie, sa dea din maine si sa radieze de fericire ca a castigat, ceea ce mie cel putin, nu mi s-a parut a fi un comportament de presedinte. Daca vrei sa fi un presedinte, sa poti tine sub control un stat, este fara dar si poate necesar sa te auto-controlezi. Iar Mircea Geoana nu prea avea control (A se tine cont ca inafara de caderea Guvernului Boc, alte viziuni politice numai am, asa ca nu am tinut cu nimeni, de fapt nici nu am fost la vot - oricum cred ca am fi regretat si daca nu ramanea Basescu...).
Asadar - si acum voi apela la limba engleza pentru a formula o concluzie cat de cat poetica, iar daca ati mai auzit de acest citat...e preluat, l-am vazut intr-o poza dar mi s-a parut foarte adevarat - Conquering others is strength. Conquering yourself is true power.
vineri, 17 decembrie 2010
Motive pentru o schimbare
Dupa cum spune si titlul, a avut loc o schimbare. Nu, nu ma refer la anotimp, ma refer la blog, nu e evident? Da, m-am gandit ca acest blog are nevoie de o schimbare, o noua infatisare odata cu venirea iernii, a sarbatorilor, si a anului...2011. Si pentru ca tot e un anotimp...alb...cu foarte mult alb, noul "background" al blogului e alb, am eliminat de asemenea poza de inceput, si am decis sa inventez cateva versuri pentru inlocuirea pozei.
Si nu numai atat va fi schimbat, incepand cu editia urmatoare, adica episodul X, seria "3 for Metal" se va numi "Headbanger's Ball" si voi incerca sa mai creez un episod cum a fost acel "Blestemul din Cherrywood", dar toate la timpul lor, si in functie de timpul meu...Si sa nu uit, voi mai pune si videoclipuri cu Ray William Johnson...=3. Cam atat aveam de zis...
Si nu numai atat va fi schimbat, incepand cu editia urmatoare, adica episodul X, seria "3 for Metal" se va numi "Headbanger's Ball" si voi incerca sa mai creez un episod cum a fost acel "Blestemul din Cherrywood", dar toate la timpul lor, si in functie de timpul meu...Si sa nu uit, voi mai pune si videoclipuri cu Ray William Johnson...=3. Cam atat aveam de zis...
joi, 16 decembrie 2010
sâmbătă, 11 decembrie 2010
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Reclama Oreo (new version)
Aceasta este reclama la biscuitii Oreo, iar eu sunt actorul impreuna cu cateva colege de facultate! Sper sa fie un succes rasunator! Enjoy!
joi, 2 decembrie 2010
Realitatea Imaginara
Lasand la o parte, esuata postare de ieri, in care "am dorit din toata inima" sa scriu ceva despre ziua Romaniei, dar nu stiam ce; (Failed Attempt at Blog-Posting) de data aceasta voi pleca de la anumite subiecte abstracte, destul de ciudate ele in sine...care nu aveau un scop anume, cel putin pana cand le-am dat eu unul. Am plecat pur si simplu de la niste idei pe care le-am aflat azi la seminarul de Teoria Literaturii...preluate parca din Kant, sau nu mai stiu sigur cine, oricum nu conteaza, daca nu e el, atunci fie. Prima chestiunea ce a sarit in evidenta, a fost faptul ca - si aici dau exemplul stimabilului profesor - daca pun o lampa de culoare rosie pe masa, sau am o masa cu patru picioare, sau ca am o masina cu parbrizul spart, iar eu, fie cunoscator ori necunoscator al acelor obiecte, vazandu-le pot spune despre ele ceva, ce altii nu ar spune, spre exemplu, ca lampa rosie este defapt verde, ca masa are defapt trei picioare in loc de patru si ca acea masina nu are parbrizul spart, inseamna ca eu, prin ceea ce am spus, am facut abstractie de acele trasaturi, sa zicem, ale acelui obiect, fie ele adevarate, false ori simple si banale supozitii. Ei bine, daca aceste spuse ale mele sunt adevarate, false sau simple si banale supozitii, ele pot fi luate in considerare de catre cei din jur ca adevaruri de necontestat, fie din motivul ca nu au luat cunostinta de acele obiecte, fie ca sunt daltonisti (vezi culorile lampii). Aceasta chestiune este des folosita in politica, unde in majoritatea cazurilor oamenii de acolo, sa ziceam in timpul alegerilor, fac diferite afirmatii, adevarate sau false, cum ar fi... ca ei au ajutat la redresarea tarii, ca au ajutat economia, ca a facut nu stiu ce, si nu stiu cum, oricum astfel de evenimente pe care noi ca simpli oameni, nu le putem proba, pentru a lua cunostinta de veridicitatea lor, de aceea am si mentionat mai devreme, despre faptul ca aceste afirmatii din politica pot fi false ori adevarate, dar in general consideram ca sunt false, pentru ca se poate observa din starea generala a statului, sau cel putin asa presupunem.
Oricum, sa lasam politica si sa revenim la chestiunile ce, pe mine in special, la acest moment, ma framanta.
Daca reluam cele spuse mai sus, cu acele obiecte carora, din diferite motive, le pot nega anumite trasaturi distinctive, sau facem doar abstractie de acele trasaturi distinctive, atunci putem la fel de bine sa facem abstractie de chiar existenta lor. Pot nega ca acele obiecte exista cu adevarat. Pot nega ca este o lampa rosie pe masa, pot nega ca exista acea masa cu patru picioare si de asemenea pot nega si faptul ca exista acea masina cu parbrizul spart. Prin negarea acestora, pur si simplu cadem de acord, ca nu exista si ca acele presupuse obiecte sunt doar produse ale propriei imaginatii. Fiind doar produse ale imaginatiei, le pot vedea, si sunt atat de rau pacalit de puterea imaginatiei mele, incat cei din jurul meu, care si ei la fel de bine, pot fi produse ale propriei imaginatii, sunt ferm convinsi ca acele obiecte mai sus mentionate, chiar exista, si pot fi palpabile adica imi pot demonstra ca acele obiecte sunt reale...
Asadar, daca sunt capabil sa ajung la aceasta concluzie, ca anumite obiecte sunt produse ale imaginatiei mele, la fel de bine pot face abstractie de mine, sau mai bine zis de o anumita parte din mine, sa zicem, mana dreapta. Facand abstractie sau negand faptul ca eu am mana dreapta ca si componenta a corpului, practic refuz sa cred ca eu am acea proprietate cat se poate de normala, de umana... pana la urma. Daca pot face asta, la fel de bine pot sa neg existenta mea ca persoana, deci pot spune ca eu la randu-mi sunt produs al imaginatiei mele, in concluzie, nu exist. Dar ar fi impropriu spus ca sunt un produs al imaginatiei mele, din moment ce-mi neg existenta. Acest lucru, ar impune prin sine, existenta unei persoane superioare ca m-a imaginat...cel mai probabil Dumnezeu...
Iar acum, daca am fi sa ne jucam cu aceste idei, am putea spune si ca oamenii pot nega anumite trasaturi ale divinitatii, astfel reusind sa nege existenta unei entitati superioare, luand-o drept un produs ale imaginatiei lor - aceasta idee fiind probabil cea care sta la baza conceptiei ateilor (doar o presupunere).
Acum, putem lesne concluziona ca lumea in totalitea ei, nu exista - fac abstractie de lumea inconjuratoare, ii neg trasaturile, neg existenta unei lumi, neg existenta unei divinitati si ajung la concluzia ca nimic din jur nu este real, totul e fictiv, haos si neant, un produs al imaginatiei....dar imaginatia cui?
Oricum, sa lasam politica si sa revenim la chestiunile ce, pe mine in special, la acest moment, ma framanta.
Daca reluam cele spuse mai sus, cu acele obiecte carora, din diferite motive, le pot nega anumite trasaturi distinctive, sau facem doar abstractie de acele trasaturi distinctive, atunci putem la fel de bine sa facem abstractie de chiar existenta lor. Pot nega ca acele obiecte exista cu adevarat. Pot nega ca este o lampa rosie pe masa, pot nega ca exista acea masa cu patru picioare si de asemenea pot nega si faptul ca exista acea masina cu parbrizul spart. Prin negarea acestora, pur si simplu cadem de acord, ca nu exista si ca acele presupuse obiecte sunt doar produse ale propriei imaginatii. Fiind doar produse ale imaginatiei, le pot vedea, si sunt atat de rau pacalit de puterea imaginatiei mele, incat cei din jurul meu, care si ei la fel de bine, pot fi produse ale propriei imaginatii, sunt ferm convinsi ca acele obiecte mai sus mentionate, chiar exista, si pot fi palpabile adica imi pot demonstra ca acele obiecte sunt reale...
Asadar, daca sunt capabil sa ajung la aceasta concluzie, ca anumite obiecte sunt produse ale imaginatiei mele, la fel de bine pot face abstractie de mine, sau mai bine zis de o anumita parte din mine, sa zicem, mana dreapta. Facand abstractie sau negand faptul ca eu am mana dreapta ca si componenta a corpului, practic refuz sa cred ca eu am acea proprietate cat se poate de normala, de umana... pana la urma. Daca pot face asta, la fel de bine pot sa neg existenta mea ca persoana, deci pot spune ca eu la randu-mi sunt produs al imaginatiei mele, in concluzie, nu exist. Dar ar fi impropriu spus ca sunt un produs al imaginatiei mele, din moment ce-mi neg existenta. Acest lucru, ar impune prin sine, existenta unei persoane superioare ca m-a imaginat...cel mai probabil Dumnezeu...
Iar acum, daca am fi sa ne jucam cu aceste idei, am putea spune si ca oamenii pot nega anumite trasaturi ale divinitatii, astfel reusind sa nege existenta unei entitati superioare, luand-o drept un produs ale imaginatiei lor - aceasta idee fiind probabil cea care sta la baza conceptiei ateilor (doar o presupunere).
Acum, putem lesne concluziona ca lumea in totalitea ei, nu exista - fac abstractie de lumea inconjuratoare, ii neg trasaturile, neg existenta unei lumi, neg existenta unei divinitati si ajung la concluzia ca nimic din jur nu este real, totul e fictiv, haos si neant, un produs al imaginatiei....dar imaginatia cui?
miercuri, 1 decembrie 2010
1 Decembrie
1 Decembrie, e ziua Romaniei...La multi ani romani, "sa traiti bine" in strainatate!!! Aceasta este o zi fastuoasa, demna de luat in....pffff....pe cine pacalesc....nu se merita sa ma obosesc sa scriu cuvinte pompoase despre ce se intampla la noi...asa ca...
La multi ani inca odata!
La multi ani inca odata!
luni, 29 noiembrie 2010
Yellow socks!
Stiu ca ar trebui sa mai scriu ceva...dar nu prea mai am subiecte de discutie si nici timp, dar va las sa va uitati la ceva totusi! Have fun!
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
3 for Metal [part VIII]
Lamb Of God - Pariah
Heaven Shall Burn - No One Will Shed A Tear
Meshuggah - Bleed
Up there are some serious hardcore and death metal bands...so, just make sure you still have your head on your neck after listening! Rock on!
Heaven Shall Burn - No One Will Shed A Tear
Meshuggah - Bleed
Up there are some serious hardcore and death metal bands...so, just make sure you still have your head on your neck after listening! Rock on!
vineri, 19 noiembrie 2010
Drugs, Guns & Blood
In cele ce urmeaza veti citi un jurnal. Asta am avut ca tema la facultate la cursul practic de "Scriere Creativa/Creatoare". Chiar mi-a placut sa scriu tema asta. Enjoy!
Synopsis
Ralph Connor Jr., son of the chief of Police in New Orleans, Louisiana, Ralph Wallace Connor. He previously was a CIA agent, now retired to be closer to his family, which includes his wife, Stefanie Connor, a 18 year old girl named Gabrielle, and of course me…a 24 year old bastard, named after my father. I’ve never been the favorite son, actually I have done a lot of bad things in my life, starting from high school, when my grades dropped dramatically, I started smoking and drinking and fighting with other guys, I was in prison also, but my dad bailed me out.
This is my journal, or at least my first attempt at keeping a journal, because I am now in a lot of trouble, and to avoid anything worse, I am keeping track of all the things I am doing and what people around me do as well.
21st of September 2010
I was sent by my father to check if my sister was home, in order to bring her down, where dinner was being served. Now, I cannot say that I’ve been in my sister’s room too many times before, but this time when I knocked on the door and received no answer I decided that it’s ok if I enter. Gabrielle wasn’t home, but something seemed very strange about her room. I do not know quite sure what was it but…I had a strange feeling about it so I started looking everywhere for that thing that was bothering me. The small room contained as usual the old wood desk on the left side of the wall, with some books and the computer on it, some disorganized papers and some cd-s on top of them. The computer was working…so , with no dignity at all, I searched through the last internet pages that she had visited.
Other than “facebook” and some other fashion web pages, I found something about the effects of drugs. Well, I thought she had some kind of essay to prepare for her school, so I ignored it. On the other side, where the sun sends its warmth through the window, was the bed, with nothing but a red pillow on it and some funny-looking toys. Behind the door was her wardrobe with all her clothes and with some Eminem and 50 Cent posters applied on it. I honestly didn’t know that she listened to Eminem and 50 Cent. I thought she was into house music! Well, at her age, tastes can change very fast, after all.
The last thing to check were those toys of hers on the left side of the bed, teddy-bears, kittens, dolphins, elephants and other stuffed animals were there arranged like a group of people ready to go on holiday…But that wasn’t the strange part. On the teddy-bear there was a little drop of blood, on the left foot. By curiosity I picked up the stuffed-animal from the floor and what I found under it, made my body tremble. A syringe. Normally Gabrielle detests needles. So, I figured she might be taking drugs…
When I got back to my father’s place, I just told him: she’s not home.
23rd of September 2010
I’m getting really worried about my sister. To be honest, I never cared about her too much, but now I’m seriously concerned. If she’s on drugs, the Connor’s name will be soiled once again. At first because of me, and now Gabrielle. I didn’t tell anything to our parents. I was hoping nothing serious happened. But to be sure, I needed to find out what was going on! So, I figured it will be fine, after she leaves the house to school, I’ll follow her.
Just as Gabrielle left our house, I proceeded on following her, trying to slip by unnoticed. As she smoothly walked right by the school, I immediately started shaking and praying to God, that she wouldn’t be going to some drug dealer. After she passed by the school, she made a 180 degree turn to the left, and entered a small neighbourhood with old buildings, and stopped in front of the third building. She got close to the rusty iron door, and typed the number of the room, and then talked through the interphone: “Hey, it’s me, Gabrielle!” And right in the next second the rusty iron door opened, as Gabrielle walked in with arrogance. Instead of being at school, she was in a stranger’s room, who was probably selling her drugs…
I suddenly felt like being hit on the back of my head, and I had a deep feeling of regret for my sister. I now knew what my father meant back when he was telling me that he’s disappointed of me! I was feeling so insignificant. I was regretting the fact that I couldn’t manage to be a role-model for my little sister. I was feeling like everything happened because of me.Back then I was on the edge of a breakdown and kept wondering: God, what should I do?
24th of September 2010
I did some research on all of the drug bands in New Orleans and in the entire state of Louisiana. The majority of these bands had been extinguished, because all of their members were imprisoned. But there were still some bands like “The Eastasy” and “Pot Of Gold” as they called themselves, that both had their own leaders, and they were both from New Orleans, but never been caught because, incredibly, they had always been found clean. The head of the band “The Eastasy” was Royce Danielson, also known as Grimmjaw, dealing only with ecstasy. And the other head of the band “Pot Of Gold” was Terry Kent, also known as Goldfish, this one, on the other hand dealing with any kind of drugs.
This research narrowed down my number of drug-dealers to find, to two or three, including the right hand of Grimmjaw, Rob Carson, known as Ripps.
27th of September 2010
Three days have passed, with no proper sleep. I was determined to do something to save my sister. I had a plan, which didn’t involve my sister or our parents. It only involved me dealing with these bastards.
So, while we were home, I kindly asked Gabrielle to lend me her cell phone, to make a phone call.
-Why should I do that?
-Because it is very important, and I have no credit on my cell phone. I promise I’ll return the favor.
-Ok, ok…if you insist! Here!
-Good, thank you!
With ability I quickly glanced through her contacts and bingo…The only suspicious number in there, was Mr. Rob C. That automatically led me to Ripps. I quickly wrote down his number without my sister noticing and then I returned the cell phone to her!
-You didn’t make any phone calls…
-Changed my mind!
-You’re so weird!
I made the call outside, gave out my true identity, and told Ripps that I’m Gabrielle’s brother, and I wanted to join their group, because I found it profitable. He replied telling me that he needs to call his boss first. After a few minutes he calls me back and tells me to come to an address, tomorrow morning and the fact that his boss, Grimmjaw, will be present as well.
Now, I was finally ready to find out who these drug dealers really were, and call the police for the eventual apprehension.
28th of September 2010
It’s morning. I stole a pistol from my dad and I’m heading towards the given address, full of confidence. I was already thinking that I’ll probably get hired as a policeman, like my dad.
I arrived at the same building as my sister did, five days ago. I entered with their approval.
The next thing I saw, was that I was sitting face to face with the boss Grimmjaw (Royce Danielson) and his right hand Ripps(Rob Carson). They seemed pleased to see me and have me join their “business”, but I had to give them my full cooperation and trust. I never thought it would be so easy to enter such a organisation. But, for me, this was just an act. As soon as Grimmjaw turned around to get me a contract to sign…I took my pistol from my back with a swift move, and with no hesitation I shot Ripps right in the head, and then, in the next second, Grimmjaw turned around with a gun in his right hand, but I managed to shoot him in his left leg, so he fell ,thus dropping the gun.
-You know what, Grimmjaw? It’s about time, you’re going down. You dragged my little sister into this…So, you will not remain unpunished! This is for Gabrielle!
-No wait…We can…
But right before finishing the sentence, I shot him in his right leg as well while screaming in excruciating pain, with his blood dripping heavily. Then, satisfied with what I did…I continued with arrogance and a sadistic smile…
-Say goodbye…Grimmjaw!
And then the third bullet penetrates his chest, reaching his heart. Both Grimmjaw and Ripps were now dead, two of the most wanted drug dealers in Louisiana. I felt like I had just saved my sister. But this could no longer be kept a secret…And if it can’t be kept secret, I had to pay the price for my deed and go to prison,this time for a long time... I would rather die than go back behind bars!I said to myself…
Epilogue – 30th of September 2010
In a neighbourhood in New Orleans where two drug-dealers lived, a shocking murder was revealed to the public. Royce Danielson and Rob Carson or Grimmjaw and Ripps were found dead in their apartment, as well as Ralph Connor Jr., the son of an ex-CIA member, now the chief of police in New Orleans.
On the table a note was found from Ralph addressed to his family: “Dad, Mom, Gabrielle. I’m sorry. If you know about the existence of this note, then I’m probably dead, as well as those two drug dealers that dragged your daughter into this mess. I found it right for me to punish them,thus saving my sister and avoiding them to soil the Connor’s name once again. I felt like It was my duty to protect her. I had to. I’m sorry for stealing the pistol, I’m sorry for doing such a thing, I’m sorry I never respected you at all…I’m sorry. Ralph.”
Synopsis
Ralph Connor Jr., son of the chief of Police in New Orleans, Louisiana, Ralph Wallace Connor. He previously was a CIA agent, now retired to be closer to his family, which includes his wife, Stefanie Connor, a 18 year old girl named Gabrielle, and of course me…a 24 year old bastard, named after my father. I’ve never been the favorite son, actually I have done a lot of bad things in my life, starting from high school, when my grades dropped dramatically, I started smoking and drinking and fighting with other guys, I was in prison also, but my dad bailed me out.
This is my journal, or at least my first attempt at keeping a journal, because I am now in a lot of trouble, and to avoid anything worse, I am keeping track of all the things I am doing and what people around me do as well.
21st of September 2010
I was sent by my father to check if my sister was home, in order to bring her down, where dinner was being served. Now, I cannot say that I’ve been in my sister’s room too many times before, but this time when I knocked on the door and received no answer I decided that it’s ok if I enter. Gabrielle wasn’t home, but something seemed very strange about her room. I do not know quite sure what was it but…I had a strange feeling about it so I started looking everywhere for that thing that was bothering me. The small room contained as usual the old wood desk on the left side of the wall, with some books and the computer on it, some disorganized papers and some cd-s on top of them. The computer was working…so , with no dignity at all, I searched through the last internet pages that she had visited.
Other than “facebook” and some other fashion web pages, I found something about the effects of drugs. Well, I thought she had some kind of essay to prepare for her school, so I ignored it. On the other side, where the sun sends its warmth through the window, was the bed, with nothing but a red pillow on it and some funny-looking toys. Behind the door was her wardrobe with all her clothes and with some Eminem and 50 Cent posters applied on it. I honestly didn’t know that she listened to Eminem and 50 Cent. I thought she was into house music! Well, at her age, tastes can change very fast, after all.
The last thing to check were those toys of hers on the left side of the bed, teddy-bears, kittens, dolphins, elephants and other stuffed animals were there arranged like a group of people ready to go on holiday…But that wasn’t the strange part. On the teddy-bear there was a little drop of blood, on the left foot. By curiosity I picked up the stuffed-animal from the floor and what I found under it, made my body tremble. A syringe. Normally Gabrielle detests needles. So, I figured she might be taking drugs…
When I got back to my father’s place, I just told him: she’s not home.
23rd of September 2010
I’m getting really worried about my sister. To be honest, I never cared about her too much, but now I’m seriously concerned. If she’s on drugs, the Connor’s name will be soiled once again. At first because of me, and now Gabrielle. I didn’t tell anything to our parents. I was hoping nothing serious happened. But to be sure, I needed to find out what was going on! So, I figured it will be fine, after she leaves the house to school, I’ll follow her.
Just as Gabrielle left our house, I proceeded on following her, trying to slip by unnoticed. As she smoothly walked right by the school, I immediately started shaking and praying to God, that she wouldn’t be going to some drug dealer. After she passed by the school, she made a 180 degree turn to the left, and entered a small neighbourhood with old buildings, and stopped in front of the third building. She got close to the rusty iron door, and typed the number of the room, and then talked through the interphone: “Hey, it’s me, Gabrielle!” And right in the next second the rusty iron door opened, as Gabrielle walked in with arrogance. Instead of being at school, she was in a stranger’s room, who was probably selling her drugs…
I suddenly felt like being hit on the back of my head, and I had a deep feeling of regret for my sister. I now knew what my father meant back when he was telling me that he’s disappointed of me! I was feeling so insignificant. I was regretting the fact that I couldn’t manage to be a role-model for my little sister. I was feeling like everything happened because of me.Back then I was on the edge of a breakdown and kept wondering: God, what should I do?
24th of September 2010
I did some research on all of the drug bands in New Orleans and in the entire state of Louisiana. The majority of these bands had been extinguished, because all of their members were imprisoned. But there were still some bands like “The Eastasy” and “Pot Of Gold” as they called themselves, that both had their own leaders, and they were both from New Orleans, but never been caught because, incredibly, they had always been found clean. The head of the band “The Eastasy” was Royce Danielson, also known as Grimmjaw, dealing only with ecstasy. And the other head of the band “Pot Of Gold” was Terry Kent, also known as Goldfish, this one, on the other hand dealing with any kind of drugs.
This research narrowed down my number of drug-dealers to find, to two or three, including the right hand of Grimmjaw, Rob Carson, known as Ripps.
27th of September 2010
Three days have passed, with no proper sleep. I was determined to do something to save my sister. I had a plan, which didn’t involve my sister or our parents. It only involved me dealing with these bastards.
So, while we were home, I kindly asked Gabrielle to lend me her cell phone, to make a phone call.
-Why should I do that?
-Because it is very important, and I have no credit on my cell phone. I promise I’ll return the favor.
-Ok, ok…if you insist! Here!
-Good, thank you!
With ability I quickly glanced through her contacts and bingo…The only suspicious number in there, was Mr. Rob C. That automatically led me to Ripps. I quickly wrote down his number without my sister noticing and then I returned the cell phone to her!
-You didn’t make any phone calls…
-Changed my mind!
-You’re so weird!
I made the call outside, gave out my true identity, and told Ripps that I’m Gabrielle’s brother, and I wanted to join their group, because I found it profitable. He replied telling me that he needs to call his boss first. After a few minutes he calls me back and tells me to come to an address, tomorrow morning and the fact that his boss, Grimmjaw, will be present as well.
Now, I was finally ready to find out who these drug dealers really were, and call the police for the eventual apprehension.
28th of September 2010
It’s morning. I stole a pistol from my dad and I’m heading towards the given address, full of confidence. I was already thinking that I’ll probably get hired as a policeman, like my dad.
I arrived at the same building as my sister did, five days ago. I entered with their approval.
The next thing I saw, was that I was sitting face to face with the boss Grimmjaw (Royce Danielson) and his right hand Ripps(Rob Carson). They seemed pleased to see me and have me join their “business”, but I had to give them my full cooperation and trust. I never thought it would be so easy to enter such a organisation. But, for me, this was just an act. As soon as Grimmjaw turned around to get me a contract to sign…I took my pistol from my back with a swift move, and with no hesitation I shot Ripps right in the head, and then, in the next second, Grimmjaw turned around with a gun in his right hand, but I managed to shoot him in his left leg, so he fell ,thus dropping the gun.
-You know what, Grimmjaw? It’s about time, you’re going down. You dragged my little sister into this…So, you will not remain unpunished! This is for Gabrielle!
-No wait…We can…
But right before finishing the sentence, I shot him in his right leg as well while screaming in excruciating pain, with his blood dripping heavily. Then, satisfied with what I did…I continued with arrogance and a sadistic smile…
-Say goodbye…Grimmjaw!
And then the third bullet penetrates his chest, reaching his heart. Both Grimmjaw and Ripps were now dead, two of the most wanted drug dealers in Louisiana. I felt like I had just saved my sister. But this could no longer be kept a secret…And if it can’t be kept secret, I had to pay the price for my deed and go to prison,this time for a long time... I would rather die than go back behind bars!I said to myself…
Epilogue – 30th of September 2010
In a neighbourhood in New Orleans where two drug-dealers lived, a shocking murder was revealed to the public. Royce Danielson and Rob Carson or Grimmjaw and Ripps were found dead in their apartment, as well as Ralph Connor Jr., the son of an ex-CIA member, now the chief of police in New Orleans.
On the table a note was found from Ralph addressed to his family: “Dad, Mom, Gabrielle. I’m sorry. If you know about the existence of this note, then I’m probably dead, as well as those two drug dealers that dragged your daughter into this mess. I found it right for me to punish them,thus saving my sister and avoiding them to soil the Connor’s name once again. I felt like It was my duty to protect her. I had to. I’m sorry for stealing the pistol, I’m sorry for doing such a thing, I’m sorry I never respected you at all…I’m sorry. Ralph.”
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
"Blestemul din Cherrywood", [part V - final part]
Partea a IV-a -> "Blestemul din Cherrywood", [part IV]
Capitolul 9 - Umbra fara suflet
Sunt satul de aceasta stare pe care o am. O zi intreaga am simtit diferite stari sufletesti, ce m-au epuizat fizic, dar si psihic. E noapte, ar trebui sa trag un pui de somn, alaturi de Samantha, dar ochii nu mi se inchid sub nicio forma...Sunt prea presat de tot ce s-a intamplat. Efecte post-traumatice? Gandesc prea mult, intotdeauna gandesc prea mult...urasc asta. Sunt o fire extrem de lucida, tot timpul gandind inainte de a face ceva, si intotdeauna gandind prea mult dupa ce am facut acel ceva.
E intuneric. Stau in pat, pe jumatate invelit, langa sotia mea. Incerc sa-mi dau seama daca ea doarme. Apoi, ma dezvelesc usor, fara zgomot si ma ridic. Ies din camera, si ma duc pe balcon, sprijinindu-ma cu spatele de perete. Ridic privirea-mi goala spre cerul senin si impanzit de stele. In partea sud-estica vad o semiluna si un luceafar de o frumusete rara, ce-mi lumineaza chipul.
Obisnuiesc sa mai privesc cerul, dar acum, il privesc indurerat, cu speranta iluzorie ca totul se va rezolva de la sine, ca e doar un vis sau...doar ceva trecator. Am ajuns sa cred ca toata viata mea s-a dus, a trecut, iar eu am trait doar in iluzii si minciuni, ca tot ceea ce am facut pana acum, a fost in zadar iar eu am trait doar ca sa fac umbra pamantului...Numai am am nimic. Absolut nimic.
Oftez adanc, coborandu-mi privirea catre pamant. Apoi, aproape cu lacrimi in ochi, ridic din nou privirea si vad o stea cazatoare... Atat de frumos...Am inceput sa savurez pana si cele mai minuscule detalii din viata umana...O adiere usoara, dar rece, imi reaminteste ca trebuie sa iau o decizie importanta. Ce urmeaza sa fac? Samantha si Bryan nu vor putea trai cu un sot si tata fantoma. Trebuie sa plec. Ma duc inapoi in hol, scotocesc intr-un sertar al bibliotecii si gasesc un creion si o bucata de hartie...Las un bilet pentru Samantha...
Incerc sa ma abtin sa nu plang, ma imbrac in haine ocazionale, si ma hotarasc sa plec...Ies din casa, mai arunc o ultima privire ferestrelor si casei in ansamblu, si pornesc la drum, drum necunoscut, care nu stiu unde ma va duce. Sunt ca un lup singuratic ce a plecat in cautarea prazii prin pustia padure siberiana. Sunt doar o umbra, o umbra fara suflet, ce hoinareste neincetat pe strazi pustii, fara tinta...Sunt o umbra...
Capitolul 9 - Umbra fara suflet
Sunt satul de aceasta stare pe care o am. O zi intreaga am simtit diferite stari sufletesti, ce m-au epuizat fizic, dar si psihic. E noapte, ar trebui sa trag un pui de somn, alaturi de Samantha, dar ochii nu mi se inchid sub nicio forma...Sunt prea presat de tot ce s-a intamplat. Efecte post-traumatice? Gandesc prea mult, intotdeauna gandesc prea mult...urasc asta. Sunt o fire extrem de lucida, tot timpul gandind inainte de a face ceva, si intotdeauna gandind prea mult dupa ce am facut acel ceva.
E intuneric. Stau in pat, pe jumatate invelit, langa sotia mea. Incerc sa-mi dau seama daca ea doarme. Apoi, ma dezvelesc usor, fara zgomot si ma ridic. Ies din camera, si ma duc pe balcon, sprijinindu-ma cu spatele de perete. Ridic privirea-mi goala spre cerul senin si impanzit de stele. In partea sud-estica vad o semiluna si un luceafar de o frumusete rara, ce-mi lumineaza chipul.
Obisnuiesc sa mai privesc cerul, dar acum, il privesc indurerat, cu speranta iluzorie ca totul se va rezolva de la sine, ca e doar un vis sau...doar ceva trecator. Am ajuns sa cred ca toata viata mea s-a dus, a trecut, iar eu am trait doar in iluzii si minciuni, ca tot ceea ce am facut pana acum, a fost in zadar iar eu am trait doar ca sa fac umbra pamantului...Numai am am nimic. Absolut nimic.
Oftez adanc, coborandu-mi privirea catre pamant. Apoi, aproape cu lacrimi in ochi, ridic din nou privirea si vad o stea cazatoare... Atat de frumos...Am inceput sa savurez pana si cele mai minuscule detalii din viata umana...O adiere usoara, dar rece, imi reaminteste ca trebuie sa iau o decizie importanta. Ce urmeaza sa fac? Samantha si Bryan nu vor putea trai cu un sot si tata fantoma. Trebuie sa plec. Ma duc inapoi in hol, scotocesc intr-un sertar al bibliotecii si gasesc un creion si o bucata de hartie...Las un bilet pentru Samantha...
Incerc sa ma abtin sa nu plang, ma imbrac in haine ocazionale, si ma hotarasc sa plec...Ies din casa, mai arunc o ultima privire ferestrelor si casei in ansamblu, si pornesc la drum, drum necunoscut, care nu stiu unde ma va duce. Sunt ca un lup singuratic ce a plecat in cautarea prazii prin pustia padure siberiana. Sunt doar o umbra, o umbra fara suflet, ce hoinareste neincetat pe strazi pustii, fara tinta...Sunt o umbra...
duminică, 7 noiembrie 2010
sâmbătă, 30 octombrie 2010
All Hallows' Even
Trebuie sa declar. Da, trebuie sa declar asta chiar acum. Toata lumea a luat-o razna efectiv cu ocazia acestui Halloween. Eu stiu ca aceasta sarbatoare este foarte apreciata mai ales in SUA. Dar de ce oare si romanii trebuie sa copieze si sa sarbatoreasca aceasta prostie? In acest moment daca ai intreba pe romanasii nostri ce inseamna Halloween, 80% daca nu cumva mai mult iti vor spune ca e vorba despre costume cu fantome, pirati, vrajitoare, capete de dovleci sau numai stiu ce animale infioratoare, ori iti vor afirma ca e vorba despre noaptea mortilor vii...Dar nu e asa...
"Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii. Ea este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows' Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine, ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie. Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat, care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări, Halloween este serbat prin parade și carnavaluri." (sursa: Wikipedia)
Observ ca oamenii iau in serios aceasta sarbatoare, de parca ar fi Craciunul ori Pastele. Se duc ei si isi cumpara frumusel, de la magazinele special dedicate costumelor de Halloween, tot felul de masti sau de costume cretine, si incepi sa-i vezi imbracati in mumii sau vampiri, pe drumuri.
Nu sunt genul caruia sa-i placa aceasta sarbatoare. Singura parte buna la toata treaba asta, e ca apar multe filme horror, ceea ce-mi convine de minune.
"Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii. Ea este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows' Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine, ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie. Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat, care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări, Halloween este serbat prin parade și carnavaluri." (sursa: Wikipedia)
Observ ca oamenii iau in serios aceasta sarbatoare, de parca ar fi Craciunul ori Pastele. Se duc ei si isi cumpara frumusel, de la magazinele special dedicate costumelor de Halloween, tot felul de masti sau de costume cretine, si incepi sa-i vezi imbracati in mumii sau vampiri, pe drumuri.
Nu sunt genul caruia sa-i placa aceasta sarbatoare. Singura parte buna la toata treaba asta, e ca apar multe filme horror, ceea ce-mi convine de minune.
duminică, 24 octombrie 2010
3 for Metal [part VI]
Tarot - I Rule \m/
Disturbed - Another Way To Die - aceasta piesa, si implicit videoclipul mi-a dat multe de gandit despre cat de mult rau ii facem noi planetei.
Three Days Grace - Never Too Late << Awesome way to end such a post! Enjoy!
Disturbed - Another Way To Die - aceasta piesa, si implicit videoclipul mi-a dat multe de gandit despre cat de mult rau ii facem noi planetei.
Three Days Grace - Never Too Late << Awesome way to end such a post! Enjoy!
joi, 21 octombrie 2010
"Blestemul din Cherrywood", [part IV]
Partea a III-a -> "Blestemul din Cherrywood", [part III]
Capitolul 7 - Cuvinte ale suferintei
Dupa lungi si indelungi sarutari, a urmat povestirea tuturor evenimentelor petrecute, in cele mai minutioase detalii.
Peretii albi, realmente erau absorbiti de povestea uluitoare ce o spuneam. Acum cred sincer ca au urechi. Tablourile de pe acestia, dispuse intr-o pozitie oarecum suspect de perfecta, florile asezate si ele intr-o pozitie bine aleasa de catre sotia mea, in coltul din dreapta al camerei, langa ferestra cea mare, masa pe care erau asezate diferite foi, majoritatea facturi, si un bol cu fructe, asezat central, toate parca ascultau absorbite, cutremuratoarea mea poveste. Pana si soarele s-a ascuns dupa nori...
Natura intreaga, sotia mea si eu sufeream, ca intr-un tot universal, parca renascut din haos, ca la inceputuri.
Printre cuvintele mele - uneori deranjate de cate o lacrima ce isi croia frumusel drum pe obrazul meu fin - mai vedeam din cand in cand expresiile faciale destul de sugestive ale sotiei mele, careia, faptul ca stau langa ea, si vorbesc cu ea, dupa ce am murit...i se parea mai presus de puterea de intelegere a celui mai mare geniu de pe planeta.
Dupa ce am spus tot ce se putea spune despre ce s-a intamplat, s-a lasat o liniste mormantala, de parca acum mi s-ar fi tinut acele momente de reculegere, dupa ce am fost condus pe ultimul drum. Senzatia pe care am trait-o era atat de sinistra, incat am inceput sa tremur din toate incheieturile corpului meu.
-Nu am crezut ca asa ceva se poate intampla vreodata...izbucni Samantha...
-Draga...
-Asta inseamna ca s-a terminat, nu? Nu mai avem viitor.
Am ramas fara replica, si totodata m-am ales cu un imens gol in suflet, un fel de gaura neagra ce absoarbe tot ce a fost bun in mine, tot ce bun, si tot ce va fi...asta daca, intr-adevar mai e vreun viitor pentru mine si pentru familia mea...
Capitolul 8 - Blestemul Batranei Cherrywood
Timpul a trecut foarte repede, si trebuia sa inceapa stirile. Asa ca, nerabdator am pus mana pe telecomanda, si am pornit televizorul. Dupa vreo doua sau trei stiri din domeniul politic, care pe mine nu ma fascinau sub nicio forma, a urmat stirea grozavului accident din St. Louis, Missouri. Mai mult a fost dat, pentru a reaminti oamenilor, ca in urma cu vreo 50 ani, o batrana, a suferit enorm de mult, dupa ce toata familia ei a murit nevinovata, fiind victima unui accident, in care prinpipalul vinovat a depasit cu mult restrictia de viteza. Batrana de la atata durere, l-a blestemat pe cel care a depasit limita de viteza, si implicit pe cei ce o vor mai incalca. Blestemul se presupune ca afecteaza pe oricine care depaseste 70 km/h, iar acela va muri cu trupul, dar sufletul nu va avea liniste, va ramane pe pamant, sub forma carnala, iar restul lumii sa nu cunoasca identitatea acestuia...Si ironic, acea strada se numea Cherrywood, exact cum o chema si pe acea batrana.
Am ramas stupefiat. Marturisesc sincer, ca in intreaga mea viata, nu am fost lasat fara nicio replica de atatea ori cat am fost lasat in aceasta zi...
Lipsei mele de cuvinte sau de reactie, i s-a alaturat si cea a Samanthei, care era complet distrusa, demoralizata, si parca dintr-o data cuprinsa de o depresie molipsitoare...Imi e greu sa ma uit la ea, dealtfel, mi-era greu sa ma uit si la mine, ori la stiri.
Dar ma mai linistesc intr-o oarecare masura pentru ca, macar acum stiu si eu ce se petrece!
Sunt victima unui blestem...
...To be continued...
Capitolul 7 - Cuvinte ale suferintei
Dupa lungi si indelungi sarutari, a urmat povestirea tuturor evenimentelor petrecute, in cele mai minutioase detalii.
Peretii albi, realmente erau absorbiti de povestea uluitoare ce o spuneam. Acum cred sincer ca au urechi. Tablourile de pe acestia, dispuse intr-o pozitie oarecum suspect de perfecta, florile asezate si ele intr-o pozitie bine aleasa de catre sotia mea, in coltul din dreapta al camerei, langa ferestra cea mare, masa pe care erau asezate diferite foi, majoritatea facturi, si un bol cu fructe, asezat central, toate parca ascultau absorbite, cutremuratoarea mea poveste. Pana si soarele s-a ascuns dupa nori...
Natura intreaga, sotia mea si eu sufeream, ca intr-un tot universal, parca renascut din haos, ca la inceputuri.
Printre cuvintele mele - uneori deranjate de cate o lacrima ce isi croia frumusel drum pe obrazul meu fin - mai vedeam din cand in cand expresiile faciale destul de sugestive ale sotiei mele, careia, faptul ca stau langa ea, si vorbesc cu ea, dupa ce am murit...i se parea mai presus de puterea de intelegere a celui mai mare geniu de pe planeta.
Dupa ce am spus tot ce se putea spune despre ce s-a intamplat, s-a lasat o liniste mormantala, de parca acum mi s-ar fi tinut acele momente de reculegere, dupa ce am fost condus pe ultimul drum. Senzatia pe care am trait-o era atat de sinistra, incat am inceput sa tremur din toate incheieturile corpului meu.
-Nu am crezut ca asa ceva se poate intampla vreodata...izbucni Samantha...
-Draga...
-Asta inseamna ca s-a terminat, nu? Nu mai avem viitor.
Am ramas fara replica, si totodata m-am ales cu un imens gol in suflet, un fel de gaura neagra ce absoarbe tot ce a fost bun in mine, tot ce bun, si tot ce va fi...asta daca, intr-adevar mai e vreun viitor pentru mine si pentru familia mea...
Capitolul 8 - Blestemul Batranei Cherrywood
Timpul a trecut foarte repede, si trebuia sa inceapa stirile. Asa ca, nerabdator am pus mana pe telecomanda, si am pornit televizorul. Dupa vreo doua sau trei stiri din domeniul politic, care pe mine nu ma fascinau sub nicio forma, a urmat stirea grozavului accident din St. Louis, Missouri. Mai mult a fost dat, pentru a reaminti oamenilor, ca in urma cu vreo 50 ani, o batrana, a suferit enorm de mult, dupa ce toata familia ei a murit nevinovata, fiind victima unui accident, in care prinpipalul vinovat a depasit cu mult restrictia de viteza. Batrana de la atata durere, l-a blestemat pe cel care a depasit limita de viteza, si implicit pe cei ce o vor mai incalca. Blestemul se presupune ca afecteaza pe oricine care depaseste 70 km/h, iar acela va muri cu trupul, dar sufletul nu va avea liniste, va ramane pe pamant, sub forma carnala, iar restul lumii sa nu cunoasca identitatea acestuia...Si ironic, acea strada se numea Cherrywood, exact cum o chema si pe acea batrana.
Am ramas stupefiat. Marturisesc sincer, ca in intreaga mea viata, nu am fost lasat fara nicio replica de atatea ori cat am fost lasat in aceasta zi...
Lipsei mele de cuvinte sau de reactie, i s-a alaturat si cea a Samanthei, care era complet distrusa, demoralizata, si parca dintr-o data cuprinsa de o depresie molipsitoare...Imi e greu sa ma uit la ea, dealtfel, mi-era greu sa ma uit si la mine, ori la stiri.
Dar ma mai linistesc intr-o oarecare masura pentru ca, macar acum stiu si eu ce se petrece!
Sunt victima unui blestem...
...To be continued...
sâmbătă, 16 octombrie 2010
Aventuri in jungla urbana!
Ar fi impropriu spus, aventuri...pentru ca nu a fost chiar o aventura, insa a fost ceva despre care trebuie sa povestesc! Pai asta e treia saptamana de cand sunt locuitor al orasului turistic, Brasov si pot spune ca m-am acomodat destul de bine cu clima si cu oamenii din zona, care dealtfel sunt veniti de prin diferite regiuni ale tarii, cum ar fi Prahova, Covasna, Valcea, Buzau, Dambovita si uneori chiar din Basarabia (Rep. Moldova). Si din cate am vazut lumea de pe aici e destul de prietenoasa, oricum mai prietenoasa decat prin Prahova. Ce sa faci? Se intampla si asa ceva. Oricum, despre colegii de camera, pot spune ca suntem 4 la numar, si baietii sunt foarte de treaba si te intelegi cu ei foarte bine, cat despre facultate in sine, adica seminarii, cursuri si alte "chestii" de genul acesta, pot spune ca doar primele 2-3 zile au fost extrem de grele pentru mine. Am avut senzatia ca sunt exilat, si stau undeva intr-o carcera, nu cunosteam pe nimeni, eram departe de casa si familie, si evident ca singurul gand care trecea prin mintea mea bulversata la acea vreme, era sa vin cat mai repede acasa. Acum, dupa ce a trecut si a doua saptamana, pot spune ca e destul de dragut la facultate. Te duci la cursuri daca vrei, la seminarii trebuie sa fi activ (eu fiind la engleza-franceza, nu raspund decat la engleza, intre noi fie vorba), iar in rest stai prin camera, mai te plimbi prin orasul asta imens si cam atat, dar imi place, momentan. Nu stiu cat o sa dureze asta, totusi. Cam atat pentru moment din "aventurile" urbane.
Aaa, era sa uit, sunt o multime de fete foarte atractive pe aici, ceea ce inseamna ca eu casc ochii si imi frec mainile de bucurie. Pe curand!
P.S. Aceasta e prima postare de la Brasov.
Aaa, era sa uit, sunt o multime de fete foarte atractive pe aici, ceea ce inseamna ca eu casc ochii si imi frec mainile de bucurie. Pe curand!
P.S. Aceasta e prima postare de la Brasov.
vineri, 8 octombrie 2010
3 for Metal [part V]
M-am gandit ca era cazul pentru asta...
Disturbed - Hell
Cradle of Filth - Tonight In Flames
Suicide Silence - Unanswered
Enjoy the music!
Disturbed - Hell
Cradle of Filth - Tonight In Flames
Suicide Silence - Unanswered
Enjoy the music!
vineri, 1 octombrie 2010
Nomadul din mine si pasul catre o noua lume
Lasand la o parte gluma sau glumele, care au fost pana la urma suficiente in postarea anterioara, azi 1 Octombrie...am inceput facultatea, ceea ce inseamna ca am devenit oficial student. Iar cum un asemenea eveniment important din viata unui om, niciodata nu se intampla fara sa lase vreo urma sau sa te marcheze cu ceva...
Azi, m-am trezit de dimineata rau, nici macar nu m-am uitat la ceas cand m-am trezit pentru ca ar fi fost inspaimantator de devreme. Bagajele fiind gata din seara de dinainte, m-am pregatit, si am plecat in final cu destinatia Brasov, impreuna cu tatal meu si un prieten si coleg foarte bun care e la aceeasi facultate ca si mine. Dupa ce parcurgem anevoiosul drum, Valenii de Munte-Brasov, ajungem la destinatie la 9.10, adica mai aveam la dispozitie 50 de minute, pana incepea deschiderea Universitatii Transilvania. Am hotarat sa ma duc la camin, sa-mi las "bagajul" in acest timp, si asa am si facut. Dupa toate acestea incepe festivitatea de deschidere a noului an universitar, care pot afirma sincer ca a fost foarte interesanta, dar mai ales mi-a atras atentia modul de organizare si imensitatea cladirii (Aula Universitatii).
Sa nu uitam faptul ca am admirat o multime de fete foarte frumoase si foarte provocator imbracate, dar asta e altceva. Am stat ceva timp pana s-au precizat eforturile depuse de Primaria Brasovului, relatiile si acordurile internationale ale acestei universitati cu cele din strainatate, in mod special, europene si un "scurt istoric" lung.
S-a terminat pe la ora 11.15, apoi am luat-o catre caminul prietenului meu, si timpul trecand usor-usor se face ora 12.00, iar el a intrat la deschiderea facultatii lui, iar eu mai aveam mult de stat pentru ca deschiderea facultatii de Litere-Limbi Straine era tocmai la ora 15.00! Am tot stat, am asteptat, si am tot asteptat, m-am dus pe la masina, m-am dus apoi sa colind nitel orasul, si mi-am luat si un rulou cu sunca, cascaval si rosii, cald, si am mancat pana m-am saturat. Trebuie sa recunosc ca a fost foarte, foarte bun.
Mai m-am invartit nitel si vad ca era ora 14.00, iar la 15.00 trebuia sa ma prezint la Corpul S al universitatii care se afla pe nu stiu ce strada...care ii zicea altfel acum ceva timp...oricum e dupa Biserica Neagra. Am intrebat pe unde vine, cum ajungem, am incercat sa ajungem pe jos, ne ratacisem asa ca am ales ca ultima solutie sa luam un taxi, macar sa ajungem la timp. Norocul a facut ca in acel moment sa treaca un Opel Corsa taxi, pe langa noi, tata mi-a atras atentia de el, eu am inceput sa fac semn sa opreasca, iar nenea m-a observat si a oprit. Ne-am imbarcat, i-am spus unde trebuie sa ajungem si am plecat la drum. Despre Brasov trebuie sa marturisesc ca nu am vazut un oras ma cretin, din punct de vederea al strazilor si circulatiei, pentru ca mergi pur si simplu ca toti ceilalti pe drum, si te trezesti dintr-o data cu "Acces Interzis" in fata, si esti obligat sa ocolesti nu stiu cati kilometri in asa fel incat sa nu ajungi exact unde trebuie, ci mai incolo. Am fost insa uimit si de nepriceperea taximetristului in varsta, pentru ca intr-un sens giratoriu, s-a trezit intre un autobuz si o duba, iar cand a vazut ca cel cu autobuzul se apropia de el din cauza lungimii sale mari si a virajului strans, a inceput sa ia de volan si sa tot miste de el de a inceput sa se miste masina cu totul, de parca era cutremur. Nu ar fi putut sa incetineasca, si sa-i lase pe cei doi sa treaca...dar in fine. Am ajuns intr-un final la Corpul S, cu o mica intarziere, dar pana la urma am prins ce era mai important din deschidere...Totul s-a terminat la 16.15 si am pornit spre masina, care era parcata pe Strada Sitei, la vreo 3,5 kilometri distanta...si am mers pe jos de am facut basici la picioare, si m-am ales si cu o durere de stomac datorita alimentatiei in fuga si intr-un mod necorespunzator. Dar in cele din urma, am ajuns la masina, unde-l intalnesc si pe prietenul meu, ne-am urcat in masina, si am plecat acasa, cu gandul ca de luni vom fi din nou pe drumuri, iar printre acei pasi pe care ii vom face catre cursuri vom face si pasi importanti catre viata ce ni se asterne in fata...
Azi, m-am trezit de dimineata rau, nici macar nu m-am uitat la ceas cand m-am trezit pentru ca ar fi fost inspaimantator de devreme. Bagajele fiind gata din seara de dinainte, m-am pregatit, si am plecat in final cu destinatia Brasov, impreuna cu tatal meu si un prieten si coleg foarte bun care e la aceeasi facultate ca si mine. Dupa ce parcurgem anevoiosul drum, Valenii de Munte-Brasov, ajungem la destinatie la 9.10, adica mai aveam la dispozitie 50 de minute, pana incepea deschiderea Universitatii Transilvania. Am hotarat sa ma duc la camin, sa-mi las "bagajul" in acest timp, si asa am si facut. Dupa toate acestea incepe festivitatea de deschidere a noului an universitar, care pot afirma sincer ca a fost foarte interesanta, dar mai ales mi-a atras atentia modul de organizare si imensitatea cladirii (Aula Universitatii).
Sa nu uitam faptul ca am admirat o multime de fete foarte frumoase si foarte provocator imbracate, dar asta e altceva. Am stat ceva timp pana s-au precizat eforturile depuse de Primaria Brasovului, relatiile si acordurile internationale ale acestei universitati cu cele din strainatate, in mod special, europene si un "scurt istoric" lung.
S-a terminat pe la ora 11.15, apoi am luat-o catre caminul prietenului meu, si timpul trecand usor-usor se face ora 12.00, iar el a intrat la deschiderea facultatii lui, iar eu mai aveam mult de stat pentru ca deschiderea facultatii de Litere-Limbi Straine era tocmai la ora 15.00! Am tot stat, am asteptat, si am tot asteptat, m-am dus pe la masina, m-am dus apoi sa colind nitel orasul, si mi-am luat si un rulou cu sunca, cascaval si rosii, cald, si am mancat pana m-am saturat. Trebuie sa recunosc ca a fost foarte, foarte bun.
Mai m-am invartit nitel si vad ca era ora 14.00, iar la 15.00 trebuia sa ma prezint la Corpul S al universitatii care se afla pe nu stiu ce strada...care ii zicea altfel acum ceva timp...oricum e dupa Biserica Neagra. Am intrebat pe unde vine, cum ajungem, am incercat sa ajungem pe jos, ne ratacisem asa ca am ales ca ultima solutie sa luam un taxi, macar sa ajungem la timp. Norocul a facut ca in acel moment sa treaca un Opel Corsa taxi, pe langa noi, tata mi-a atras atentia de el, eu am inceput sa fac semn sa opreasca, iar nenea m-a observat si a oprit. Ne-am imbarcat, i-am spus unde trebuie sa ajungem si am plecat la drum. Despre Brasov trebuie sa marturisesc ca nu am vazut un oras ma cretin, din punct de vederea al strazilor si circulatiei, pentru ca mergi pur si simplu ca toti ceilalti pe drum, si te trezesti dintr-o data cu "Acces Interzis" in fata, si esti obligat sa ocolesti nu stiu cati kilometri in asa fel incat sa nu ajungi exact unde trebuie, ci mai incolo. Am fost insa uimit si de nepriceperea taximetristului in varsta, pentru ca intr-un sens giratoriu, s-a trezit intre un autobuz si o duba, iar cand a vazut ca cel cu autobuzul se apropia de el din cauza lungimii sale mari si a virajului strans, a inceput sa ia de volan si sa tot miste de el de a inceput sa se miste masina cu totul, de parca era cutremur. Nu ar fi putut sa incetineasca, si sa-i lase pe cei doi sa treaca...dar in fine. Am ajuns intr-un final la Corpul S, cu o mica intarziere, dar pana la urma am prins ce era mai important din deschidere...Totul s-a terminat la 16.15 si am pornit spre masina, care era parcata pe Strada Sitei, la vreo 3,5 kilometri distanta...si am mers pe jos de am facut basici la picioare, si m-am ales si cu o durere de stomac datorita alimentatiei in fuga si intr-un mod necorespunzator. Dar in cele din urma, am ajuns la masina, unde-l intalnesc si pe prietenul meu, ne-am urcat in masina, si am plecat acasa, cu gandul ca de luni vom fi din nou pe drumuri, iar printre acei pasi pe care ii vom face catre cursuri vom face si pasi importanti catre viata ce ni se asterne in fata...
luni, 27 septembrie 2010
Convocarea la marea ieseala, gen SmileyFace...gen!
Ceea ce va urma in continuare...e, in principiu, o postare care are ca tinta folosirea abuziva a emoticoanelor pe Yahoo Messenger...sau mai corect spus, e ceva ce am facut eu ca remediu anti-plictiseala. Ma gandesc ca asta ar putea juca rolul unei comedii cu rol moralizator, in stilul lui Caragiale...dar poate gandesc prea departe.
Si uite asa, o fetisoara zambitoare, cu dintii ranjiti si nemaipomenit de albi (nume de cod: BigGrin) se intalneste intr-o buna zi la cafeneaua din colt, la ora la care majoritatea oamenilor normali isi servesc micul dejun, cu bunul sau amic, fetisoara zambitoare care nu sugereaza altceva decat un simplu zambet (nume de cod: SmileyFace). Acestia incep a avea o conversatie prea putin interesanta, pentru ca nu vad nicio posibilitate ca intre doua fetisoare zambitoare sa se stabileasca o conversatie normala...fara sa fie implicat, evident...zambetul. Dar sinistrul ce-l implica uneori zambetul necontrolat, nu aparea fara un motiv. Iar aceste fetisoare zambitoare, zambeau nu numai pentru ca asta le era scopul pentru care au fost creati, ci si pentru faptul ca s-au hotarat, printre zambete, sa isi invite cativa prieteni la cafea, chiar daca era mult prea devreme. Si asa s-au trezit cei doi, BigGrin si SmileyFace ca isi suna cativa dintre prieteni, cum ar fi WinkGuy, EyelashingBaby, BearHugMan, LovestruckDummy, BlushyBlush si SadLongFace, ultimul dintre acestia fiind evident invitat pentru a se mai destinde si a scapa de tristetea ce-l cuprinsese.
Nu a durat prea mult si toti cei mentionati mai sus au aparut, iar in momentul in care au intrat in cafenea, WinkGuy s-a dus sa comande un triplu espresso si apoi a inceput sa le "faca cu ochiul" (stiu ca suna odios) tinerelor domnisoare ce s-au afisat asa de devreme prin cafeneaua respectiva. Mi se pare ca a si facut febra musculara la pleoapa. EyelashingBaby luandu-si in serios rolul de diva atractiva, a inceput sa admire salutar fiecare dintre barbatii de prin zona clipind des si cu mult tact. Spre deosebire de aceste doua fetisoare zambitoare care altceva nu stiau decat sa clipeasca la nesfarsit, BearHugMan si-a salutat prietenii din cafenea cu o imbratisare mare si greoaie, atat de greoaie incat ar fi trebuit sa ai oase din otel inoxidabil ca sa scapi cu viata din stransoare. Cat despre restul, adica LovestruckDummy, statea singur intr-un colt fiind din nou indragostit la maxim, maxim am spus, de o fata...oare pentru a cata oara? BlushyBlush statea mai deoparte si el, rusinandu-se de cate ori venea vorba despre el sau ea...nu-i cunoasteam inca sexul...scuze!
Au mai stat ei in cafenea si au discutat pana ce foamea i-a lovit, pentru ca deja se facuse ora pranzului. Asa ca s-au dus sa manance intr-un restaurant din apropiere, iar SmileyFace vine cu ideea geniala de a invita mai multi prieteni. Asa ca a pus repede mana pe telefon, zambind desigur, si i-a chemat pe ConfusedCase, BrokenHeart, StickOutTongue, KissTVMan, SurprisedBoy, AngryGary, Smug-G si TheCoolGuy. Ei bine, acestia au sosit fara intarziere, ConfusedCase fiind confuz, nestiind motivul invitatiei, BrokenHeart fiind dezamagit in dragoste, oare pentru a cata oara? StickOutTongue scotea negresit limba la toti cei ce indrazneau macar sa-l priveasca, dar zambea in acelasi timp, ceva ce numai el stia sa faca, era secretul sau...KissTVMan, a inceput sa se sarute cu cateva domnisoare din restaurant ce tocmai servise un preparat ce avea ca garnitura, usturoiul...SurprisedBoy era surprins de aproape orice ar fi vazut, cascand ochii, gura si urechile de parca ar fi descoperit America...AngryGary era nervos pe faptul ca nu a putut sta linistit acasa, Smug-G incepuse deja sa flirteze cu oricine avea gura si ceva curbe...iar TheCoolGuy, era "cool" ca intotdeauna, pentru ca avea la el ochelarii de soare Armani, pe care nu-i lua de la ochi, fie zi, fie noapte, fie pace, fie razboi! Tocmai de aceea nimeni nu stia ce culoare au ochii lui!
Dupa ce au servit diferite preparate, si s-au ghiftuit intr-un mod cat se poate de grotesc, fara ca macar sa le pese putin de cate animale au fost sacrificate pentru ca gusturile si "burtile" lor sa fie pline si satisfacute...s-au gandit, ca se apropie seara si ca ar fi bine sa-i sune si pe restul prietenilor si sa-i convoace la marea ieseala, adica la o mega-petrecere acasa la SmileyFace, el fiind dealtfel si initiatorul acestui proiect.
LaughMan, CryMan, ROFLMan, WorriedWilly, DevilishDude, AngelAngela, RaisedEyebrow, SleepySheep, Dork, DroolingSicko, PukeLuke, HypnotizedJimmy, RockOnDude si toti ceilalti prieteni mai putin importanti din grila de emoticoane de la Yahoo Messenger au raspuns convocarii la marea ieseala si s-au intalnit acasa la SmileyFace, unde LaughMan a fost cel care a aprins scanteia cu cateva glume excelente la care numai el radea si ROFLMan, pe care il durea abdomenul, avea lacrimi la ochi, si facuse rani in coate, de cat de mult s-a rotit pe podea, razand in hohote.
DevilishDude si RockOnDude au pus lumea la cale, si au dat muzica la maxim, triplu maxim, si imediat RaisedEyebrow si Smug-G au inceput sa flirteze cu inocenta AngelAngela, desi se parea ca eforturile lor sunt inutile...Muzica a fost pe cinste, dans cat cuprinde, iar distractie a fost din belsug, doar ca PukeLuke a baut atat de mult incat a dat tot afara si a fost dus acasa de WorriedWilly, fiind prea ingrijorat pentru starea lui de sanatate. Petrecerea a durat pana in zori, semn ca marea ieseala a fetisoarelor zambitoare din grila de emoticoane de la Yahoo Messenger a avut un succes rasunator!
Si uite asa, o fetisoara zambitoare, cu dintii ranjiti si nemaipomenit de albi (nume de cod: BigGrin) se intalneste intr-o buna zi la cafeneaua din colt, la ora la care majoritatea oamenilor normali isi servesc micul dejun, cu bunul sau amic, fetisoara zambitoare care nu sugereaza altceva decat un simplu zambet (nume de cod: SmileyFace). Acestia incep a avea o conversatie prea putin interesanta, pentru ca nu vad nicio posibilitate ca intre doua fetisoare zambitoare sa se stabileasca o conversatie normala...fara sa fie implicat, evident...zambetul. Dar sinistrul ce-l implica uneori zambetul necontrolat, nu aparea fara un motiv. Iar aceste fetisoare zambitoare, zambeau nu numai pentru ca asta le era scopul pentru care au fost creati, ci si pentru faptul ca s-au hotarat, printre zambete, sa isi invite cativa prieteni la cafea, chiar daca era mult prea devreme. Si asa s-au trezit cei doi, BigGrin si SmileyFace ca isi suna cativa dintre prieteni, cum ar fi WinkGuy, EyelashingBaby, BearHugMan, LovestruckDummy, BlushyBlush si SadLongFace, ultimul dintre acestia fiind evident invitat pentru a se mai destinde si a scapa de tristetea ce-l cuprinsese.
Nu a durat prea mult si toti cei mentionati mai sus au aparut, iar in momentul in care au intrat in cafenea, WinkGuy s-a dus sa comande un triplu espresso si apoi a inceput sa le "faca cu ochiul" (stiu ca suna odios) tinerelor domnisoare ce s-au afisat asa de devreme prin cafeneaua respectiva. Mi se pare ca a si facut febra musculara la pleoapa. EyelashingBaby luandu-si in serios rolul de diva atractiva, a inceput sa admire salutar fiecare dintre barbatii de prin zona clipind des si cu mult tact. Spre deosebire de aceste doua fetisoare zambitoare care altceva nu stiau decat sa clipeasca la nesfarsit, BearHugMan si-a salutat prietenii din cafenea cu o imbratisare mare si greoaie, atat de greoaie incat ar fi trebuit sa ai oase din otel inoxidabil ca sa scapi cu viata din stransoare. Cat despre restul, adica LovestruckDummy, statea singur intr-un colt fiind din nou indragostit la maxim, maxim am spus, de o fata...oare pentru a cata oara? BlushyBlush statea mai deoparte si el, rusinandu-se de cate ori venea vorba despre el sau ea...nu-i cunoasteam inca sexul...scuze!
Au mai stat ei in cafenea si au discutat pana ce foamea i-a lovit, pentru ca deja se facuse ora pranzului. Asa ca s-au dus sa manance intr-un restaurant din apropiere, iar SmileyFace vine cu ideea geniala de a invita mai multi prieteni. Asa ca a pus repede mana pe telefon, zambind desigur, si i-a chemat pe ConfusedCase, BrokenHeart, StickOutTongue, KissTVMan, SurprisedBoy, AngryGary, Smug-G si TheCoolGuy. Ei bine, acestia au sosit fara intarziere, ConfusedCase fiind confuz, nestiind motivul invitatiei, BrokenHeart fiind dezamagit in dragoste, oare pentru a cata oara? StickOutTongue scotea negresit limba la toti cei ce indrazneau macar sa-l priveasca, dar zambea in acelasi timp, ceva ce numai el stia sa faca, era secretul sau...KissTVMan, a inceput sa se sarute cu cateva domnisoare din restaurant ce tocmai servise un preparat ce avea ca garnitura, usturoiul...SurprisedBoy era surprins de aproape orice ar fi vazut, cascand ochii, gura si urechile de parca ar fi descoperit America...AngryGary era nervos pe faptul ca nu a putut sta linistit acasa, Smug-G incepuse deja sa flirteze cu oricine avea gura si ceva curbe...iar TheCoolGuy, era "cool" ca intotdeauna, pentru ca avea la el ochelarii de soare Armani, pe care nu-i lua de la ochi, fie zi, fie noapte, fie pace, fie razboi! Tocmai de aceea nimeni nu stia ce culoare au ochii lui!
Dupa ce au servit diferite preparate, si s-au ghiftuit intr-un mod cat se poate de grotesc, fara ca macar sa le pese putin de cate animale au fost sacrificate pentru ca gusturile si "burtile" lor sa fie pline si satisfacute...s-au gandit, ca se apropie seara si ca ar fi bine sa-i sune si pe restul prietenilor si sa-i convoace la marea ieseala, adica la o mega-petrecere acasa la SmileyFace, el fiind dealtfel si initiatorul acestui proiect.
LaughMan, CryMan, ROFLMan, WorriedWilly, DevilishDude, AngelAngela, RaisedEyebrow, SleepySheep, Dork, DroolingSicko, PukeLuke, HypnotizedJimmy, RockOnDude si toti ceilalti prieteni mai putin importanti din grila de emoticoane de la Yahoo Messenger au raspuns convocarii la marea ieseala si s-au intalnit acasa la SmileyFace, unde LaughMan a fost cel care a aprins scanteia cu cateva glume excelente la care numai el radea si ROFLMan, pe care il durea abdomenul, avea lacrimi la ochi, si facuse rani in coate, de cat de mult s-a rotit pe podea, razand in hohote.
DevilishDude si RockOnDude au pus lumea la cale, si au dat muzica la maxim, triplu maxim, si imediat RaisedEyebrow si Smug-G au inceput sa flirteze cu inocenta AngelAngela, desi se parea ca eforturile lor sunt inutile...Muzica a fost pe cinste, dans cat cuprinde, iar distractie a fost din belsug, doar ca PukeLuke a baut atat de mult incat a dat tot afara si a fost dus acasa de WorriedWilly, fiind prea ingrijorat pentru starea lui de sanatate. Petrecerea a durat pana in zori, semn ca marea ieseala a fetisoarelor zambitoare din grila de emoticoane de la Yahoo Messenger a avut un succes rasunator!
vineri, 17 septembrie 2010
Daca as fi avut o masina a timpului... / Ganduri si regrete...
Stiu ca suna cam ciudat titlul, pentru ca nu exista masina timpului, insa asta nu exclude posibilitatea de a se inventa una in curand...Oricum nu as intentiona sa-mi achizitionez una, pentru ca ar fi cu siguranta foarte scumpa...asta daca ar fi pusa in vanzare si nu tinuta in secret undeva in SUA, de catre guvernul american!
Astazi fiind o zi cat se poate de frumoasa si calduroasa pentru luna septembrie m-am gandit ca ar fi bine sa ma relaxez putin pe canapea, asa ca imediat ma duc langa canapea, ma asez si apoi ma intind, cu capul spre sud, soarele indreptandu-si razele direct catre fruntea mea. Inchid ochii, si in acelasi moment se simte o placuta adiere de vant ce ma transporta cu gandul in trecut si dintr-o data mi-a aduc aminte de clipele speciale din copilarie, de mirosul florilor de visin, de efortul neincetat de a ma urca in nucul din curtea vecinului, de nerabdarea ce o aveam pana sa mananc primul strugure, de glumele cu colegii si prietenii, de momentele cand veneam obosit de la scoala si simteam nevoia de a trage un pui de somn, de anii de liceu si de multe astfel de clipe, inclusiv de bucati de timp scurse alaturi de o persoana ce mi-a fost atat de draga...iar acum nu mai este printre noi, iar apoi, aproape automat, imi vine in minte acea zi fatidica de 6 septembrie 2010...
Ma trezesc ca dintr-un cosmar, desi o parte din ce am simtit a fost frumos, si-mi zic in gand: "ce poveste...daca as fi avut o masina a timpului...m-as intoarce in trecut doar pentru a mai retrai acele clipe...ce clipe!" Oftez si-mi dau seama ca asa ceva este imposibil. Ma ridic intr-un stil ciudat de pe canapea si ma indrept oarecum cu un gust amar in casa, aruncand o noua privire canapelei in timp ce deschideam usa...
Timp, de ce esti atat de necrutator?
Astazi fiind o zi cat se poate de frumoasa si calduroasa pentru luna septembrie m-am gandit ca ar fi bine sa ma relaxez putin pe canapea, asa ca imediat ma duc langa canapea, ma asez si apoi ma intind, cu capul spre sud, soarele indreptandu-si razele direct catre fruntea mea. Inchid ochii, si in acelasi moment se simte o placuta adiere de vant ce ma transporta cu gandul in trecut si dintr-o data mi-a aduc aminte de clipele speciale din copilarie, de mirosul florilor de visin, de efortul neincetat de a ma urca in nucul din curtea vecinului, de nerabdarea ce o aveam pana sa mananc primul strugure, de glumele cu colegii si prietenii, de momentele cand veneam obosit de la scoala si simteam nevoia de a trage un pui de somn, de anii de liceu si de multe astfel de clipe, inclusiv de bucati de timp scurse alaturi de o persoana ce mi-a fost atat de draga...iar acum nu mai este printre noi, iar apoi, aproape automat, imi vine in minte acea zi fatidica de 6 septembrie 2010...
Ma trezesc ca dintr-un cosmar, desi o parte din ce am simtit a fost frumos, si-mi zic in gand: "ce poveste...daca as fi avut o masina a timpului...m-as intoarce in trecut doar pentru a mai retrai acele clipe...ce clipe!" Oftez si-mi dau seama ca asa ceva este imposibil. Ma ridic intr-un stil ciudat de pe canapea si ma indrept oarecum cu un gust amar in casa, aruncand o noua privire canapelei in timp ce deschideam usa...
Timp, de ce esti atat de necrutator?
sâmbătă, 11 septembrie 2010
3 for Metal [part IV] - Special Edition / More Songs
Aceasta postare va fi una cat se poate de diabolica! Nu sti ce pierzi daca nu asculti melodiile urmatoare! Primele doua melodii sunt mai "soft" si romantice...restul sunt total agresive!!!
Saliva - Always
Bullet For My Valentine - Tears Don't Fall
All Shall Perish - When Life Meant More
Cataract - Blackest Hour
Neaera - Spearheading The Spawn
All That Remains - The Air That I Breathe
Heaven Shall Burn - Combat
Arch Enemy - Nemesis
Slipknot - Psychosocial
Metallica - Until It Sleeps
Era cat pe ce sa uit de ce am decis ca aceasta sa fie o editie speciala...Priveste data...11 septembrie 2010. Se implinesc 9 ani de la teribilul eveniment...si m-am gandit ca as putea comemora ceea ce s-a intamplat cu o supradoza de metal, cu multe piese despre razboi, psihoze, tristete, pierderi si alte dulcegarii!
Saliva - Always
Bullet For My Valentine - Tears Don't Fall
All Shall Perish - When Life Meant More
Cataract - Blackest Hour
Neaera - Spearheading The Spawn
All That Remains - The Air That I Breathe
Heaven Shall Burn - Combat
Arch Enemy - Nemesis
Slipknot - Psychosocial
Metallica - Until It Sleeps
Era cat pe ce sa uit de ce am decis ca aceasta sa fie o editie speciala...Priveste data...11 septembrie 2010. Se implinesc 9 ani de la teribilul eveniment...si m-am gandit ca as putea comemora ceea ce s-a intamplat cu o supradoza de metal, cu multe piese despre razboi, psihoze, tristete, pierderi si alte dulcegarii!
joi, 9 septembrie 2010
"Blestemul din Cherrywood", [part III]
partea a doua -> "Blestemul din Cherrywood", [part II]
Capitolul 5 - Intalnirea
Murisem iar eu eram constient de acest lucru...este un lucru complet sinistru...nu am crezut ca asa ceva este posibil, defapt nu m-am gandit vreodata ca o sa mor la 27 de ani. Ma simteam complet distrus, fara niciun punct de sprijin, fara glas, fara putere, fara o minte lucida, fara absolut nimic...eram pe lumea cealalta iar in lumea aceasta nimeni nu ma cunostea.
Dintr-o data imi aduc aminte de Samantha, si mi-am zis ca trebuie neaparat sa o vad...
Am ajuns cat de repede am putut oprind masina putin mai departe de casa, si am ciocanit la usa, imi raspunde sotia mea sau cel putin asa credeam ca e...
-Samantha...Samy, ah, uh, ai vazut, la televizor, eu, in accident...ammm, stirea?!?
Cu niciun chip nu puteam sa controlez ce cuvinte imi ieseau din gura, si imi venea sa-mi dau pumni in cap pentru asta. Apoi o aud raspunzand.
-Ma scuzati, dar nu va cunosc, si ce cautati la mine la ora 8 dimineata?
-Cum sa nu ma...cunoasteti? (am raspuns iritat pentru o secunda, dandu-mi apoi seama ca eram un nimeni acum.)
-Nu, nu va cunosc...
-Sunt...o ruda foarte, ammm, foarte apropiata a lui Randy, uh, sotul dumnevoastra.
(nu imi venea sa cred ce pot scoate pe gura, imi venea sa-mi smulg limba! Ma simeam practic un strain in propria-mi piele!)
-Ruda apropiata? Mi se parea mie ca semanati cu el...dar...
In sfarsit, un prim indiciu...sotia mea putea sa regaseasca similaritatile dintre Randy Gunnarsson si stafia lui...ca sa zic asa.
-Sunt Alex Hammond. (nu m-am putut gandi la un alt nume, patetic.)
-Incantata de cunostinta, Alex.
Mi-a revenit intr-un final culoarea in obraji si capacitatea de a vorbi!
-Ma tem ca nu veti fi atat de incantata cand o sa aflati ce s-a intamplat. Da-ti drumul pe Canalul 7 de stiri.
Sarmana de Samantha, putin speriata si confuza, m-a invitat in casa, iar apoi deschide televizorul pe Channel 7. Jurnalul de stiri de dimineata tocmai luase sfarsit, dar incepeau Stirile de la ora 8.00!
Capitolul 6 - Samantha
Prima stire a fost chiar despre teribilul accident ce a avut loc acum doua ore in St. Louis, la intersectia strazilor Cherrywood si St. George, dintre un BMW M3 in care se afla un anume Dave Culligan si un Lamborghini Murcielago in care se afla Randy Gunnarsson. Se specifica de asemenea faptul ca soferul BMW-ului e ranit destul de grav iar celalalt a murit la spital.
Pe masura ce am ascultat aceasta stire ma uitam intruna la chipul sotiei mele, care se schimba necontenit, trecand de la confuzie la infrigurare, de la infrigurare la spaima si de la spaima la socul puternic ce l-a suferit la auzul cuvantului "mort". In acel moment am auzit un strigat de durere care aproape mi-a spart timpanele, iar apoi vad ochii inecati in lacrimi ai Samanthei.
Atunci am realizat cat de mult ma iubeste Samy si cat de mult am reusit eu s-o supar, atat pe ea cat si pe fiul meu, Bryan, care incepuse si el sa planga din camera alaturata.
Privind-o pe ea, varsand lacrimi, am inceput sa dau si eu frau liber lacrimilor, de aceea m-am ridicat imediat de pe fotoliu si m-am dus s-o imbratisez pe Samy. Am ridicat-o usor de jos, deoarece ramasese in genunchi, pe podea, si am strans-o in brate. Aveam speranta ca nu-mi va vedea ochii inlacrimati, dar prin sufletul meu umblau libere atat de multe sentimente incat nu am reusit sa ma mai abtin.
Pentru o clipa, Samantha s-a oprit din tremurat, isi da drumul din stransoare si se uita cu o totala uimire la mine spunandu-mi vorbele pe care nu am crezut ca o sa le aud:
-Randy!!! Tu esti Randy...Esti Randy nu-i asa? Tu nu ai murit...
Am ramas trasnit la auzul acestor cuvinte, parca reinviasem, ma simteam izbavit. Am inceput sa plang si mai tare imbratisandu-mi sotia, trecandu-mi nasul prin parul ei!
-Samy, cum de ti-ai dat seama? Cum? Te iubesc Samy, te iubesc!
-Deci tu esti...Randy...si eu te iubesc!
Si mi-am unit buzele cu ale ei, intr-un sarut ce a anuntat revenirea la normal.
Dar nu a fost asa...
...
--To be continued--
Capitolul 5 - Intalnirea
Murisem iar eu eram constient de acest lucru...este un lucru complet sinistru...nu am crezut ca asa ceva este posibil, defapt nu m-am gandit vreodata ca o sa mor la 27 de ani. Ma simteam complet distrus, fara niciun punct de sprijin, fara glas, fara putere, fara o minte lucida, fara absolut nimic...eram pe lumea cealalta iar in lumea aceasta nimeni nu ma cunostea.
Dintr-o data imi aduc aminte de Samantha, si mi-am zis ca trebuie neaparat sa o vad...
Am ajuns cat de repede am putut oprind masina putin mai departe de casa, si am ciocanit la usa, imi raspunde sotia mea sau cel putin asa credeam ca e...
-Samantha...Samy, ah, uh, ai vazut, la televizor, eu, in accident...ammm, stirea?!?
Cu niciun chip nu puteam sa controlez ce cuvinte imi ieseau din gura, si imi venea sa-mi dau pumni in cap pentru asta. Apoi o aud raspunzand.
-Ma scuzati, dar nu va cunosc, si ce cautati la mine la ora 8 dimineata?
-Cum sa nu ma...cunoasteti? (am raspuns iritat pentru o secunda, dandu-mi apoi seama ca eram un nimeni acum.)
-Nu, nu va cunosc...
-Sunt...o ruda foarte, ammm, foarte apropiata a lui Randy, uh, sotul dumnevoastra.
(nu imi venea sa cred ce pot scoate pe gura, imi venea sa-mi smulg limba! Ma simeam practic un strain in propria-mi piele!)
-Ruda apropiata? Mi se parea mie ca semanati cu el...dar...
In sfarsit, un prim indiciu...sotia mea putea sa regaseasca similaritatile dintre Randy Gunnarsson si stafia lui...ca sa zic asa.
-Sunt Alex Hammond. (nu m-am putut gandi la un alt nume, patetic.)
-Incantata de cunostinta, Alex.
Mi-a revenit intr-un final culoarea in obraji si capacitatea de a vorbi!
-Ma tem ca nu veti fi atat de incantata cand o sa aflati ce s-a intamplat. Da-ti drumul pe Canalul 7 de stiri.
Sarmana de Samantha, putin speriata si confuza, m-a invitat in casa, iar apoi deschide televizorul pe Channel 7. Jurnalul de stiri de dimineata tocmai luase sfarsit, dar incepeau Stirile de la ora 8.00!
Capitolul 6 - Samantha
Prima stire a fost chiar despre teribilul accident ce a avut loc acum doua ore in St. Louis, la intersectia strazilor Cherrywood si St. George, dintre un BMW M3 in care se afla un anume Dave Culligan si un Lamborghini Murcielago in care se afla Randy Gunnarsson. Se specifica de asemenea faptul ca soferul BMW-ului e ranit destul de grav iar celalalt a murit la spital.
Pe masura ce am ascultat aceasta stire ma uitam intruna la chipul sotiei mele, care se schimba necontenit, trecand de la confuzie la infrigurare, de la infrigurare la spaima si de la spaima la socul puternic ce l-a suferit la auzul cuvantului "mort". In acel moment am auzit un strigat de durere care aproape mi-a spart timpanele, iar apoi vad ochii inecati in lacrimi ai Samanthei.
Atunci am realizat cat de mult ma iubeste Samy si cat de mult am reusit eu s-o supar, atat pe ea cat si pe fiul meu, Bryan, care incepuse si el sa planga din camera alaturata.
Privind-o pe ea, varsand lacrimi, am inceput sa dau si eu frau liber lacrimilor, de aceea m-am ridicat imediat de pe fotoliu si m-am dus s-o imbratisez pe Samy. Am ridicat-o usor de jos, deoarece ramasese in genunchi, pe podea, si am strans-o in brate. Aveam speranta ca nu-mi va vedea ochii inlacrimati, dar prin sufletul meu umblau libere atat de multe sentimente incat nu am reusit sa ma mai abtin.
Pentru o clipa, Samantha s-a oprit din tremurat, isi da drumul din stransoare si se uita cu o totala uimire la mine spunandu-mi vorbele pe care nu am crezut ca o sa le aud:
-Randy!!! Tu esti Randy...Esti Randy nu-i asa? Tu nu ai murit...
Am ramas trasnit la auzul acestor cuvinte, parca reinviasem, ma simteam izbavit. Am inceput sa plang si mai tare imbratisandu-mi sotia, trecandu-mi nasul prin parul ei!
-Samy, cum de ti-ai dat seama? Cum? Te iubesc Samy, te iubesc!
-Deci tu esti...Randy...si eu te iubesc!
Si mi-am unit buzele cu ale ei, intr-un sarut ce a anuntat revenirea la normal.
Dar nu a fost asa...
...
--To be continued--
marți, 7 septembrie 2010
3 for Metal [part III]
E timpul pentru headbanging!
As I Lay Dying - Through Struggle
Sylosis - Turbulence
The Sorrow - Saviour, Welcome Home
Sper sa va placa, sunt niste melodii absolut superbe din punct de vedere al instrumentatiei...
As I Lay Dying - Through Struggle
Sylosis - Turbulence
The Sorrow - Saviour, Welcome Home
Sper sa va placa, sunt niste melodii absolut superbe din punct de vedere al instrumentatiei...
miercuri, 1 septembrie 2010
Relapse
Ei bine, luna august a insemnat pentru blogul meu si o perioada de seceta a postarilor, pentru ca cel ce detine blogul, a fost ocupat, in principiu cu relaxarea si vacantele...deci, nu am avut timp. Dar incepand de acum, azi, 1 Septembrie 2010, am revenit in forta, si sunt gata de actiune...hmmm, a sunat de parca as fi Superman.
Oricum, asta inseamna ca serialul "Blestemul din Cherrywood" va continua la fel si seriile "3 for Metal" si de asemenea vor mai aparea si alte postari cu sau fara un subiect anume.
Oricum, asta inseamna ca serialul "Blestemul din Cherrywood" va continua la fel si seriile "3 for Metal" si de asemenea vor mai aparea si alte postari cu sau fara un subiect anume.
marți, 3 august 2010
"Blestemul din Cherrywood", [part II]
Partea I o gasiti aici -> "Blestemul din Cherrywood", [part I].
Capitolul 3 - M-am intors in locul in care am murit...
Iesind din magazin, am trantit usa, aproape sa sparg geamul, m-am urcat in masina, si am pornit imediat inapoi sa vad cu ochii mei acel accident, care se putea vedea si pe ecranul televizorului din magazin. Sper din tot sufletul sa fie doar o gluma, sa fie o farsa din aceea, de la camera ascunsa...Incep sa gandesc aiurea...
Am ajuns la intersectia strazilor St. George si Cherrywood, si m-am convins de autenticitatea stirilor...accidentul chiar a avut loc, era chiar masina mea, eram chiar eu implicat, si chiar murisem...Ce naiba se petrece?! Am frisoane! Stau in fata unui accident in care am fost implicat, si culmea, imi vad corpul neinsufletit, cu rani grave la craniu si in zona toracica.
Ma iau sa ii intreb pe politisti, pe medicii din ambulanta daca stiu cine este decedatul si primesc acelasi raspuns - Randy Gunnarsson! Ii intreb si daca ma cunosc, sau daca imi cunosc masina oprita alaturi! Primesc un raspuns iritat: "Nu domnule, nu stiu cine esti, ce vrei? Nu vezi, ca avem treaba?"
Daca as fi avut cum, mi-as fi luat cadavrul de brate, si as fi intrat in el, inapoi...Incep a ma gandi numai la ciudatenii, delirez...Transpir din greu...Simt ca voi lesina...Ma duc cu greutate catre masina, iau bidonul de apa de pe scaunul din dreapta, si beau aproape toata apa, cu restul ma spal pe fata, si-mi umezesc parul.
Sunetul ambulentei...sunetul acela parca venit din Infern, incepe, iar ambulanta pleaca atat cu ranitul din BMW M3, cat si cu muribundul...eu (aflasem ca nu murisem inca, dar nici mult nu mai aveam de trait). Politia mai ramane la locul accidentului pentru a stabili nu stiu ce cauze. Pe mine insa, nu ma interesa decat de mine, sau de celalalt eu, sau de corpul meu...Ce s-a intamplat?
Ma urc in masina, incerc cu greu sa ma stapanesc, fara succes insa. Inima imi batea atat de tare, incat simteam ca in curand ma voi alege cu un piept perforat.
Pornesc, si plec in urma ambulantei...parca acel sunet ma atragea, ma ispitea...imi spunea mereu sa vin, sa accelerez, sa vad ce se intampla cu...mine!
Capitolul 4 - Flash-back.Verdictul
Am ajuns la Spitalul Health Path, aproape imediat dupa ambulanta, si din graba, doream sa fiu alaturi de corpul meu...dar asta nu s-a putut, fiind oprit aproape imediat de asistenta principala:
-Unde va grabiti asa domnule? Cine sunteti? Un act de identitate aveti?
-Sunt....(nu puteam sa spun ca sunt cel de pe targa de mai devreme, m-ar fi crezut nebun)...sunt...o ruda apropiata a celui vatamat.
-Actul de identitate, va rog!
-Nu-l am la mine, (Aveam in portofel in torpedo-ul Lambo-ului, insa era de prisos sa-i arat buletinul unui muribund)...va rog sa ma credeti!
-Bine, dar va rog sa va calmati, luati loc...
Imi arata canapeaua de asteptare, dar la cat de ametit si socat eram eu, imi venea s-o lovesc, ca sa ma lase sa trec. Ma calmez totusi, si iau loc sovaind.
Ma gandesc, ma framant acolo pe canapea, imi iau foc creierii, ma macin atat...cum se poate ca eu sa traiesc, dupa un accident, traiesc ca sa-mi vad trupul ranit grav, si adus la spital, mai mult mort, decat viu. Cum e posibil asa ceva? Am intalnit multe la viata mea, am 27 de ani, sunt casatorit de 3 ani cu Samantha Gunnarsson, si am copil, un baiat de 1 an si jumatate, Bryan.
In copilarie, cand locuiam intr-un satuc in apropierea padurii, din statul Montana, am fost batut de tatal meu cand era beat, mama mea de frica lui, a fugit cu mine, prin paduri, pe timp de iarna, in timp ce lupii urlau si ne urmareau, gata sa sara la noi si sa se giftuiasca din carnea noastra. De atunci am ramas cu ceva probleme psihice, am fost consultat de nenumarati doctori...Ajungand la adolescenta m-am mutat impreuna cu mama in Chicago, Illinois, si am intrat in anturaje periculoase in care alcoolul si drogurile erau la ordinea zilei...Am fost martor cand seful asa-zisului nostru clan, impuscase in cap un om, pentru faptul ca nu a avut de unde sa plateasca drogurile cumparate...Am iesit apoi din acel clan, si am fost urmarit, am fost chiar impuscat in piciorul stang, si nu am avut liniste pana cand nu am plecat din Chicago, in statul vecin, stabilindu-ma in St. Louis, Missouri. Abia aici am reusit sa-mi termin liceul, iar la Facultatea de Management am terminat-o mai mult in genunchi, pentru ca aveam si un loc de munca, ce ma extenua. De-abia de acum viata mea se mai linistise, lucram in domeniul bancar si ma asezasem la casa mea...
Trecuse doua ore crancene, de asteptare si macinare...ca sa aflu din partea doctorului, ca nu a putut face nimic pentru ruda mea...adica pentru mine. Acum am inteles de ce am avut un flash-back - eu murisem!
...
---To be continued---
Capitolul 3 - M-am intors in locul in care am murit...
Iesind din magazin, am trantit usa, aproape sa sparg geamul, m-am urcat in masina, si am pornit imediat inapoi sa vad cu ochii mei acel accident, care se putea vedea si pe ecranul televizorului din magazin. Sper din tot sufletul sa fie doar o gluma, sa fie o farsa din aceea, de la camera ascunsa...Incep sa gandesc aiurea...
Am ajuns la intersectia strazilor St. George si Cherrywood, si m-am convins de autenticitatea stirilor...accidentul chiar a avut loc, era chiar masina mea, eram chiar eu implicat, si chiar murisem...Ce naiba se petrece?! Am frisoane! Stau in fata unui accident in care am fost implicat, si culmea, imi vad corpul neinsufletit, cu rani grave la craniu si in zona toracica.
Ma iau sa ii intreb pe politisti, pe medicii din ambulanta daca stiu cine este decedatul si primesc acelasi raspuns - Randy Gunnarsson! Ii intreb si daca ma cunosc, sau daca imi cunosc masina oprita alaturi! Primesc un raspuns iritat: "Nu domnule, nu stiu cine esti, ce vrei? Nu vezi, ca avem treaba?"
Daca as fi avut cum, mi-as fi luat cadavrul de brate, si as fi intrat in el, inapoi...Incep a ma gandi numai la ciudatenii, delirez...Transpir din greu...Simt ca voi lesina...Ma duc cu greutate catre masina, iau bidonul de apa de pe scaunul din dreapta, si beau aproape toata apa, cu restul ma spal pe fata, si-mi umezesc parul.
Sunetul ambulentei...sunetul acela parca venit din Infern, incepe, iar ambulanta pleaca atat cu ranitul din BMW M3, cat si cu muribundul...eu (aflasem ca nu murisem inca, dar nici mult nu mai aveam de trait). Politia mai ramane la locul accidentului pentru a stabili nu stiu ce cauze. Pe mine insa, nu ma interesa decat de mine, sau de celalalt eu, sau de corpul meu...Ce s-a intamplat?
Ma urc in masina, incerc cu greu sa ma stapanesc, fara succes insa. Inima imi batea atat de tare, incat simteam ca in curand ma voi alege cu un piept perforat.
Pornesc, si plec in urma ambulantei...parca acel sunet ma atragea, ma ispitea...imi spunea mereu sa vin, sa accelerez, sa vad ce se intampla cu...mine!
Capitolul 4 - Flash-back.Verdictul
Am ajuns la Spitalul Health Path, aproape imediat dupa ambulanta, si din graba, doream sa fiu alaturi de corpul meu...dar asta nu s-a putut, fiind oprit aproape imediat de asistenta principala:
-Unde va grabiti asa domnule? Cine sunteti? Un act de identitate aveti?
-Sunt....(nu puteam sa spun ca sunt cel de pe targa de mai devreme, m-ar fi crezut nebun)...sunt...o ruda apropiata a celui vatamat.
-Actul de identitate, va rog!
-Nu-l am la mine, (Aveam in portofel in torpedo-ul Lambo-ului, insa era de prisos sa-i arat buletinul unui muribund)...va rog sa ma credeti!
-Bine, dar va rog sa va calmati, luati loc...
Imi arata canapeaua de asteptare, dar la cat de ametit si socat eram eu, imi venea s-o lovesc, ca sa ma lase sa trec. Ma calmez totusi, si iau loc sovaind.
Ma gandesc, ma framant acolo pe canapea, imi iau foc creierii, ma macin atat...cum se poate ca eu sa traiesc, dupa un accident, traiesc ca sa-mi vad trupul ranit grav, si adus la spital, mai mult mort, decat viu. Cum e posibil asa ceva? Am intalnit multe la viata mea, am 27 de ani, sunt casatorit de 3 ani cu Samantha Gunnarsson, si am copil, un baiat de 1 an si jumatate, Bryan.
In copilarie, cand locuiam intr-un satuc in apropierea padurii, din statul Montana, am fost batut de tatal meu cand era beat, mama mea de frica lui, a fugit cu mine, prin paduri, pe timp de iarna, in timp ce lupii urlau si ne urmareau, gata sa sara la noi si sa se giftuiasca din carnea noastra. De atunci am ramas cu ceva probleme psihice, am fost consultat de nenumarati doctori...Ajungand la adolescenta m-am mutat impreuna cu mama in Chicago, Illinois, si am intrat in anturaje periculoase in care alcoolul si drogurile erau la ordinea zilei...Am fost martor cand seful asa-zisului nostru clan, impuscase in cap un om, pentru faptul ca nu a avut de unde sa plateasca drogurile cumparate...Am iesit apoi din acel clan, si am fost urmarit, am fost chiar impuscat in piciorul stang, si nu am avut liniste pana cand nu am plecat din Chicago, in statul vecin, stabilindu-ma in St. Louis, Missouri. Abia aici am reusit sa-mi termin liceul, iar la Facultatea de Management am terminat-o mai mult in genunchi, pentru ca aveam si un loc de munca, ce ma extenua. De-abia de acum viata mea se mai linistise, lucram in domeniul bancar si ma asezasem la casa mea...
Trecuse doua ore crancene, de asteptare si macinare...ca sa aflu din partea doctorului, ca nu a putut face nimic pentru ruda mea...adica pentru mine. Acum am inteles de ce am avut un flash-back - eu murisem!
...
---To be continued---
joi, 29 iulie 2010
3 for Metal [part II]
Era si timpul pentru inca trei melodii metal. Enjoy!
Linkin Park-New Divide - Megan Fox, love her...
Mudvayne-Not Falling - videoclipul contine secvente din filmul horror "Ghost Ship".
Whitechapel-Possession
Linkin Park-New Divide - Megan Fox, love her...
Mudvayne-Not Falling - videoclipul contine secvente din filmul horror "Ghost Ship".
Whitechapel-Possession
sâmbătă, 24 iulie 2010
"Blestemul din Cherrywood" , [part I]
Capitolul 1 - Inceputul
Ma trezesc intr-o buna zi mai devreme decat de obicei. Pe la ora 6.00, ca sa fiu mai precis, ca sa constat ca e vara, deci sunt in concediu, iar nevasta inca dormea in celalalt colt al patului, cu un picior gol, iesind sfios de sub cearceaf. Am lasat-o-n pace sa mai doarma, si m-am dus in bucatarie sa-mi fac o cafea. Deschizand dulapul, am observat ca numai era cafea, asa ca m-am dus pana la baie, apoi m-am imbracat si am iesit afara, in racoarea diminetii pentru a merge pana la non-stop ca sa cumpar cafea. Intru in Lambo-ul meu (e un Lamborghini Murcielago, dar mai am si un Mercedes S320 si un Audi R8), si accelerez in tromba catre primul non-stop. Cu toata viteza pe care o aveam, cam 120 km/h, pentru ca pe drum nu era mai nimeni, si cu toata muzica rock ce o ascultam la maxim...parca dintr-o data am adormit...
Capitolul 2 - A fost un vis ?
Ma trezesc ca dintr-un vis...si vad ca ceasul era 6.02. E vara, sunt in concediu, langa mine in pat, inca dormind, era nevasta mea, al carui picior gol se putea vedea ivindu-se din cearceaf.
- A fost un vis...(spun ca pentru mine)
Ma duc cu pasi repezi in bucatarie sa vad daca e cafea. Si firar, exact ca-n vis...nu era. Ciudat. Plec pana in baie, apoi ma imbrac, si ies afara, la masina. Pentru un moment dat, am avut o ezitare, in privinta carei masini s-o aleg, dar apoi m-am urcat tot in Lambo. Ador masina asta, orice ar fi...
Accelerez puternic catre primul non-stop. Merg cu 120 km/h, ascultand Mudvayne...si parca am mai trait aceste momente. Am cumva un deja-vu ?
Intamplarea face ca acum sa nu mai adorm, si ajung cu bine la destinatie. Iar acolo, raman stupefiat de ce pot vedea pe marele ecran cu plasma din interiorul magazinului...un accident care a avut loc acum cateva minute, la intersectia strazilor Cherrywood si St. George.
- Imposibil...acum cateva minute am venit eu de pe Cherrywood, nu era niciun accident ! (zic eu cu voce tare, fiind prea uluit).
Dar apoi, ca nedumerirea mea sa fie una totala, vad ca in accident erau implicate un BMW M3, negru si un Lamborghini Murcielago, galben, cu numerele mele. Am ramas socat. Ma uit afara, si Lambo-ul meu, era intreg si nevatamat.
-Ce s-a intamplat aici ?
Ma simteam complet daramat psihic...pana si glasul imi pierise. M-am dus la vanzatoare, si o intreb daca a vazut stirea de mai devreme. Aceasta raspunzandu-mi afirmativ, o intreb daca ma cunoaste (pentru ca eram cunostinte vechi, si imi stia dealtfel masina)si primesc un raspuns care m-a uluit: NU! Mai am un pic si izbucnesc!
-Dar pe cel care a fost implicat in accident, il stiti?
-Da...Saracul, mi-a fost coleg de liceu! Ehh, ce sa-i faci, daca avea mania vitezei!
-Cum il chema? (am continuat eu, aproape mort, fara nicio inflexiune a vocii).
-Randy Gunnarsson...dar de ce intrebati?
Am plecat fara sa-i mai raspund, si fara sa mai iau cafeaua...simteam ca o iau razna!
...
Ma trezesc intr-o buna zi mai devreme decat de obicei. Pe la ora 6.00, ca sa fiu mai precis, ca sa constat ca e vara, deci sunt in concediu, iar nevasta inca dormea in celalalt colt al patului, cu un picior gol, iesind sfios de sub cearceaf. Am lasat-o-n pace sa mai doarma, si m-am dus in bucatarie sa-mi fac o cafea. Deschizand dulapul, am observat ca numai era cafea, asa ca m-am dus pana la baie, apoi m-am imbracat si am iesit afara, in racoarea diminetii pentru a merge pana la non-stop ca sa cumpar cafea. Intru in Lambo-ul meu (e un Lamborghini Murcielago, dar mai am si un Mercedes S320 si un Audi R8), si accelerez in tromba catre primul non-stop. Cu toata viteza pe care o aveam, cam 120 km/h, pentru ca pe drum nu era mai nimeni, si cu toata muzica rock ce o ascultam la maxim...parca dintr-o data am adormit...
Capitolul 2 - A fost un vis ?
Ma trezesc ca dintr-un vis...si vad ca ceasul era 6.02. E vara, sunt in concediu, langa mine in pat, inca dormind, era nevasta mea, al carui picior gol se putea vedea ivindu-se din cearceaf.
- A fost un vis...(spun ca pentru mine)
Ma duc cu pasi repezi in bucatarie sa vad daca e cafea. Si firar, exact ca-n vis...nu era. Ciudat. Plec pana in baie, apoi ma imbrac, si ies afara, la masina. Pentru un moment dat, am avut o ezitare, in privinta carei masini s-o aleg, dar apoi m-am urcat tot in Lambo. Ador masina asta, orice ar fi...
Accelerez puternic catre primul non-stop. Merg cu 120 km/h, ascultand Mudvayne...si parca am mai trait aceste momente. Am cumva un deja-vu ?
Intamplarea face ca acum sa nu mai adorm, si ajung cu bine la destinatie. Iar acolo, raman stupefiat de ce pot vedea pe marele ecran cu plasma din interiorul magazinului...un accident care a avut loc acum cateva minute, la intersectia strazilor Cherrywood si St. George.
- Imposibil...acum cateva minute am venit eu de pe Cherrywood, nu era niciun accident ! (zic eu cu voce tare, fiind prea uluit).
Dar apoi, ca nedumerirea mea sa fie una totala, vad ca in accident erau implicate un BMW M3, negru si un Lamborghini Murcielago, galben, cu numerele mele. Am ramas socat. Ma uit afara, si Lambo-ul meu, era intreg si nevatamat.
-Ce s-a intamplat aici ?
Ma simteam complet daramat psihic...pana si glasul imi pierise. M-am dus la vanzatoare, si o intreb daca a vazut stirea de mai devreme. Aceasta raspunzandu-mi afirmativ, o intreb daca ma cunoaste (pentru ca eram cunostinte vechi, si imi stia dealtfel masina)si primesc un raspuns care m-a uluit: NU! Mai am un pic si izbucnesc!
-Dar pe cel care a fost implicat in accident, il stiti?
-Da...Saracul, mi-a fost coleg de liceu! Ehh, ce sa-i faci, daca avea mania vitezei!
-Cum il chema? (am continuat eu, aproape mort, fara nicio inflexiune a vocii).
-Randy Gunnarsson...dar de ce intrebati?
Am plecat fara sa-i mai raspund, si fara sa mai iau cafeaua...simteam ca o iau razna!
...
--To be continued--
miercuri, 21 iulie 2010
3 for Metal
Ma gandeam sa vin cu ceva nou pe blog, pentru a va putea "relaxa"...(stiu eu de ce pun in ghilimele).
Iar ideea consta in a publica link-uri catre niste melodii al unora dintre trupele mele favorite. Si, ca sa nu uit, eu ascult metal, rock si orice alt fel de subgen al acestora, asa ca sa nu va asteptati sa gasiti muzica de club, manele sau mai stiu eu ce...(iata de ce puneam "relaxa" in ghilimele), ceea ce inseamna ca ascultati doar daca va place.
Pentru inceput, ceva mai soft...
Heaven Shall Burn - Echoes - un fel de intro
Metallica - Unforgiven
Slipknot - Snuff - ca tot veni vorba >.> R.I.P. Paul Gray! :(
Sper sa va placa. Vor mai veni si altele. ;)
Iar ideea consta in a publica link-uri catre niste melodii al unora dintre trupele mele favorite. Si, ca sa nu uit, eu ascult metal, rock si orice alt fel de subgen al acestora, asa ca sa nu va asteptati sa gasiti muzica de club, manele sau mai stiu eu ce...(iata de ce puneam "relaxa" in ghilimele), ceea ce inseamna ca ascultati doar daca va place.
Pentru inceput, ceva mai soft...
Heaven Shall Burn - Echoes - un fel de intro
Metallica - Unforgiven
Slipknot - Snuff - ca tot veni vorba >.> R.I.P. Paul Gray! :(
Sper sa va placa. Vor mai veni si altele. ;)
joi, 15 iulie 2010
Top Goals - World Cup 2010 South Africa
Ei bine, chiar aveam de gand sa intocmesc un top al celor mai spectaculoase goluri de la Campionatul Mondial din 2010, unde campion absolut nu a fost Spania, ci bateria de vuvuzele (multi spun ca vuvuzela e o inventie nefericita, dar daca as avea ocazia, cu siguranta mi-as achizitiona una! Ah, si "Vamos España" = da, am tinut cu spaniolii). Iar acuma...iata top 15 al celor mai frumoase goluri, in opinia mea...sper sa va placa:
TOP 15 GOALS
1: Van Bronckhorst (Uruguay 2-3 Olanda)
2: Diego Forlan (Uruguay 2-3 Germania)
3: Quagliarella (Slovacia 3-2 Italia)
3: Luis Suarez (Uruguay 2-1 Coreea de Sud)
4: Maicon (Brazilia 2-1 Coreea de Nord)
5: Carlos Tevez (Argentina 3-1 Mexic)
6: Keisuke Honda (Danemarca 1-3 Japonia)
7: Diego Forlan (Africa de Sud 0-3 Uruguay)
8: David Villa (Paraguay 0-1 Spania)
9: David Villa (Spania 2-0 Honduras)
10: Diego Forlan (Olanda 3-2 Uruguay)
11: Mesut Ozil (Germania 1-0 Ghana)
12: Lucas Podolski (Germania 4-1 Anglia)
13: David Villa (Chile 1-2 Spania)
14: Donovan (SUA 2-2 Slovenia)
15: Tshabalala (Africa de Sud 1-1 Mexic)
*Nota: Nationalele tarilor scrise cu caractere "italice" sunt reprezentantele din care fac parte jucatorii numiti.
Daca vreti puteti sa vedeti aceste goluri pe youtube, in dreapta >.>.
Si daca tot am facut acest top (care nu a fost deloc usor), am sa mai fac cateva!
TOP 5 BEST TEAMS
1: Spania
2: Germania
3: Olanda
4: Uruguay
5: Ghana
TOP 5 BEST PLAYERS
1: Xavi Hernandez (Spania)
2: Diego Forlan (Uruguay)
3: Wesley Sneijder (Olanda)
4: Andres Iniesta (Spania)
5: David Villa (Spania)
TOP 3 BEST MATCHES
1: Uruguay 1-1 Ghana (4-2 d.p.) - sferturi de finala
2: Germania 3-2 Uruguay - finala mica
3: Paraguay 0-1 Spania - sferturi de finala
Acestea sunt topurile in functie de preferintele mele. Presupun ca si voi sunteti de acord cu acestea. Daca nu, va invit sa raspundeti cu propriile topuri. ;)
TOP 15 GOALS
1: Van Bronckhorst (Uruguay 2-3 Olanda)
2: Diego Forlan (Uruguay 2-3 Germania)
3: Quagliarella (Slovacia 3-2 Italia)
3: Luis Suarez (Uruguay 2-1 Coreea de Sud)
4: Maicon (Brazilia 2-1 Coreea de Nord)
5: Carlos Tevez (Argentina 3-1 Mexic)
6: Keisuke Honda (Danemarca 1-3 Japonia)
7: Diego Forlan (Africa de Sud 0-3 Uruguay)
8: David Villa (Paraguay 0-1 Spania)
9: David Villa (Spania 2-0 Honduras)
10: Diego Forlan (Olanda 3-2 Uruguay)
11: Mesut Ozil (Germania 1-0 Ghana)
12: Lucas Podolski (Germania 4-1 Anglia)
13: David Villa (Chile 1-2 Spania)
14: Donovan (SUA 2-2 Slovenia)
15: Tshabalala (Africa de Sud 1-1 Mexic)
*Nota: Nationalele tarilor scrise cu caractere "italice" sunt reprezentantele din care fac parte jucatorii numiti.
Daca vreti puteti sa vedeti aceste goluri pe youtube, in dreapta >.>.
Si daca tot am facut acest top (care nu a fost deloc usor), am sa mai fac cateva!
TOP 5 BEST TEAMS
1: Spania
2: Germania
3: Olanda
4: Uruguay
5: Ghana
TOP 5 BEST PLAYERS
1: Xavi Hernandez (Spania)
2: Diego Forlan (Uruguay)
3: Wesley Sneijder (Olanda)
4: Andres Iniesta (Spania)
5: David Villa (Spania)
TOP 3 BEST MATCHES
1: Uruguay 1-1 Ghana (4-2 d.p.) - sferturi de finala
2: Germania 3-2 Uruguay - finala mica
3: Paraguay 0-1 Spania - sferturi de finala
Acestea sunt topurile in functie de preferintele mele. Presupun ca si voi sunteti de acord cu acestea. Daca nu, va invit sa raspundeti cu propriile topuri. ;)
sâmbătă, 10 iulie 2010
Existentialismul ca doctrina filosofica
De ce am ales sa vorbesc despre asta? Simplu...Existentialismul reprezinta "doctrina mea filosofica", eu fiind o persoana subiectiva si sunt pro libertatii individuale si a subiectivitatii.
Existenţialismul - variantă distinctă a filosofiei existentiale- este o doctrină filosofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii.
Cele 12 teme principale ale gandirii existentialiste
Existenţialismul - variantă distinctă a filosofiei existentiale- este o doctrină filosofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii.
Cele 12 teme principale ale gandirii existentialiste
- Contingenţa fiinţei umane Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos.
- Neputinţa raţiunii. Raţiunea nu îi este de ajuns omului pentru a-şi lumina destinul.
- Devenirea fiinţei umane. Existenţialismul nu este o filozofie a chietudinii; el îl invită pe om să-şi construiască viaţa prin efort, printr-o transcendere de fiecare clipă a stării sale prezente.
- Fragilitatea fiinţei umane. Sunt mereu expus propriului meu sfârşit, distrugerii mele ca fiinţă umană, deoarece eu nu exist ca atare decât prin efortul meu. De aici sentimentul de angoasă care ne însoţeşte existenţa.
- Alienarea. Omul în perspectiva sfârşitului este înstrăinat de el însuşi, nu mai are nici stăpânirea, nici posesiunea sinelui.
- Finitudinea şi urgenţa morţii. Filozofii existenţialişti reacţionează hotărât împotriva tendinţei noastre de a ne ascunde acest adevăr fundamental, că existenţa noastră e finită şi se îndreaptă către moarte.
- Singurătatea şi secretul. Fiecare fiinţă umană se simte solitară, impenetrabilă celorlalţi.
- Neantul. Existenţialiştii atei subliniază ideea că omul este o fiinţă-a-neantului, el survine din neant şi se îndreaptă către el.
- Devenirea personală. Omul nu trebuie să-şi trăiască viaţa de pe o zi pe alta, în inconştienţă faţă de destinul propriu, ci trebuie să acceadă la o viaţă cu adevărat personală şi conştientă.
- Angajarea. Omul înseamnă libertate; pentru a-şi construi viaţa, el trebuie să opteze, să aleagă în permanenţă, să se angajeze în raport cu destinul său şi cu al celorlalţi. Alegerea fiind o necesitate (faptul de a nu alege constituie, de asemenea, o alegere), este preferabilă alegerea conştientă, angajarea într-un destin personal alături de ceilalţi.
- Celălalt. Omul constată că în realitate nu este singur: el este o fiinţă alături de cei cu care e nevoit să existe; fiinţa umană este fiinţa-împreună.
- Viaţa expusă. Omul trebuie să acţioneze, să îndrăznească, să-şi pună în joc viaţa - sub permanenta privire şi judecata inevitabilă a celorlalţi.
miercuri, 30 iunie 2010
Idealuri, cenusa, neant...
Ce sunt cu adevarat "Idealurile"? Ce ne face sa credem in ele? Cum reusim sa ajungem unde ne propunem sau cum esuam in acest drum, cu sanse de 50% de a esua, 30% de a reusi, 20% sanse de a nu ajunge nicaieri...(Poate ca sunt cam sumbre aceste procente...)
Intr-un "post" menit sa explice titlul acestui blog, "Fall Of Ideals" care suna a Apocalipsa...ar cam fi destul de multe lucruri de relevat...
In primul rand, iata unde a ajuns lumea...din toate punctele de vedere. Lumea a ajuns ca sa zicem asa...la apogeu. Iar daca incerci sa treci dincolo de aceasta limita, probabil te va astepta o cadere/o prabusire. Iar asta se simte deja doar daca priviti in jur. Incepand de la criza economica si pana la grosolona si vulgara tentativa romana de a iesi din aceasta criza cu solutia taierii salariilor si maririi TVA. Aceasta solutie vine ca o "salvare"...pentru ca in loc de doua paini, mancam una etc, fara insa a se gandi ca toate acestea vor duce la scaderea economiei de piata si in primul rand al nivelului de productie facand ca Romania sa intre practic, intr-o gaura neagra.
Dar lasand la o parte aceste "dezbateri politice", o rupere de linie se vede si in viata oricarui om...care la un moment dat, renunta de a se mai lupta pentru idealul sau, si se lasa in voia sortii...un fapt ingrijorator. Si nu numai ca lasam balta toate idealurile noastre din tinerete ci si ajungem niste oameni infami, egoisti si mult prea stresati pentru a mai convietui armonios, fapt relevat si de filosoful Blaise Pascal care spunea ca omul este o fiinta inselatoare, o trestie cugetatoare - - -
Trestie, planta care are nevoie de umezeala pentru a trai, se lasa usor in bataia vantului si se aseamana noua, intocmai, prin acest caracater schimbator, predispus oricand sa incalce cuvantul dat, sau sa isi tradeze un prieten sa zicem, pentru binele personal. With that being said...Omul este fiinta cea mai rea de pe fata acestei planete si totodata cea mai jalnica...
Si uite asa, odata cu maturizarea noastra, intervine si uitarea idealului propus la inceput de drum, acesta ramanand doar ascuns undeva in subconstient pentru ceva timp, apoi disparand complet, idealurile ajungand cenusa, apoi pierzandu-se in neant.
Intr-un "post" menit sa explice titlul acestui blog, "Fall Of Ideals" care suna a Apocalipsa...ar cam fi destul de multe lucruri de relevat...
In primul rand, iata unde a ajuns lumea...din toate punctele de vedere. Lumea a ajuns ca sa zicem asa...la apogeu. Iar daca incerci sa treci dincolo de aceasta limita, probabil te va astepta o cadere/o prabusire. Iar asta se simte deja doar daca priviti in jur. Incepand de la criza economica si pana la grosolona si vulgara tentativa romana de a iesi din aceasta criza cu solutia taierii salariilor si maririi TVA. Aceasta solutie vine ca o "salvare"...pentru ca in loc de doua paini, mancam una etc, fara insa a se gandi ca toate acestea vor duce la scaderea economiei de piata si in primul rand al nivelului de productie facand ca Romania sa intre practic, intr-o gaura neagra.
Dar lasand la o parte aceste "dezbateri politice", o rupere de linie se vede si in viata oricarui om...care la un moment dat, renunta de a se mai lupta pentru idealul sau, si se lasa in voia sortii...un fapt ingrijorator. Si nu numai ca lasam balta toate idealurile noastre din tinerete ci si ajungem niste oameni infami, egoisti si mult prea stresati pentru a mai convietui armonios, fapt relevat si de filosoful Blaise Pascal care spunea ca omul este o fiinta inselatoare, o trestie cugetatoare - - -
Trestie, planta care are nevoie de umezeala pentru a trai, se lasa usor in bataia vantului si se aseamana noua, intocmai, prin acest caracater schimbator, predispus oricand sa incalce cuvantul dat, sau sa isi tradeze un prieten sa zicem, pentru binele personal. With that being said...Omul este fiinta cea mai rea de pe fata acestei planete si totodata cea mai jalnica...
Si uite asa, odata cu maturizarea noastra, intervine si uitarea idealului propus la inceput de drum, acesta ramanand doar ascuns undeva in subconstient pentru ceva timp, apoi disparand complet, idealurile ajungand cenusa, apoi pierzandu-se in neant.
sâmbătă, 26 iunie 2010
Introducere...in absolut(ul) universal
In primul rand ar trebui sa ma prezint; acesta fiind primul meu “post” pe acest blog…sunt Andrei Cristian Cornea, dar imi puteti spune, Andru/Andu/Andreyutzu, oricum vreti voi. Si doar din pura mea placere de a mai adauga ceva la prezentare…am sa mai spun doar atat: In acest blog “nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar.”(chiar imi place citatul asta)
Si plecand de la acest citat…ce inseamna acest lucru? Ca pot spune aici exact ceea ce vreau, fara cenzura deoarece cu totii avem dreptul la libera exprimare si asta nu exclude exprimarea in scris, intr-un blog. Voi scrie aici, tot ceea ce imi va trece prin cap, imaginat sau nu, bazat sau nu pe fapte reale ori evenimente ce mi-au atras atentia intr-un mod placut sau neplacut, idei, ganduri…sau poate chiar doctrina mea filosofica dupa care imi ghidez viata si asa numitul “lifestyle”.
In concluzie, cam atat ar fi de spus intr-un “post” menit sa fie de introducere…in absolutul universal…sau pur si simplu, in absolut!
Si plecand de la acest citat…ce inseamna acest lucru? Ca pot spune aici exact ceea ce vreau, fara cenzura deoarece cu totii avem dreptul la libera exprimare si asta nu exclude exprimarea in scris, intr-un blog. Voi scrie aici, tot ceea ce imi va trece prin cap, imaginat sau nu, bazat sau nu pe fapte reale ori evenimente ce mi-au atras atentia intr-un mod placut sau neplacut, idei, ganduri…sau poate chiar doctrina mea filosofica dupa care imi ghidez viata si asa numitul “lifestyle”.
In concluzie, cam atat ar fi de spus intr-un “post” menit sa fie de introducere…in absolutul universal…sau pur si simplu, in absolut!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)