Realitatea Imaginara

Lasand la o parte, esuata postare de ieri, in care "am dorit din toata inima" sa scriu ceva despre ziua Romaniei, dar nu stiam ce; (Failed Attempt at Blog-Posting) de data aceasta voi pleca de la anumite subiecte abstracte, destul de ciudate ele in sine...care nu aveau un scop anume, cel putin pana cand le-am dat eu unul. Am plecat pur si simplu de la niste idei pe care le-am aflat azi la seminarul de Teoria Literaturii...preluate parca din Kant, sau nu mai stiu sigur cine, oricum nu conteaza, daca nu e el, atunci fie. Prima chestiunea ce a sarit in evidenta, a fost faptul ca - si aici dau exemplul stimabilului profesor - daca pun o lampa de culoare rosie pe masa, sau am o masa cu patru picioare, sau ca am o masina cu parbrizul spart, iar eu, fie cunoscator ori necunoscator al acelor obiecte, vazandu-le pot spune despre ele ceva, ce altii nu ar spune, spre exemplu, ca lampa rosie este defapt verde, ca masa are defapt trei picioare in loc de patru si ca acea masina nu are parbrizul spart, inseamna ca eu, prin ceea ce am spus, am facut abstractie de acele trasaturi, sa zicem, ale acelui obiect, fie ele adevarate, false ori simple si banale supozitii. Ei bine, daca aceste spuse ale mele sunt adevarate, false sau simple si banale supozitii, ele pot fi luate in considerare de catre cei din jur ca adevaruri de necontestat, fie din motivul ca nu au luat cunostinta de acele obiecte, fie ca sunt daltonisti (vezi culorile lampii). Aceasta chestiune este des folosita in politica, unde in majoritatea cazurilor oamenii de acolo, sa ziceam in timpul alegerilor, fac diferite afirmatii, adevarate sau false, cum ar fi... ca ei au ajutat la redresarea tarii, ca au ajutat economia, ca a facut nu stiu ce, si nu stiu cum, oricum astfel de evenimente pe care noi ca simpli oameni, nu le putem proba, pentru a lua cunostinta de veridicitatea lor, de aceea am si mentionat mai devreme, despre faptul ca aceste afirmatii din politica pot fi false ori adevarate, dar in general consideram ca sunt false, pentru ca se poate observa din starea generala a statului, sau cel putin asa presupunem.
Oricum, sa lasam politica si sa revenim la chestiunile ce, pe mine in special, la acest moment, ma framanta.
Daca reluam cele spuse mai sus, cu acele obiecte carora, din diferite motive, le pot nega anumite trasaturi distinctive, sau facem doar abstractie de acele trasaturi distinctive, atunci putem la fel de bine sa facem abstractie de chiar existenta lor. Pot nega ca acele obiecte exista cu adevarat. Pot nega ca este o lampa rosie pe masa, pot nega ca exista acea masa cu patru picioare si de asemenea pot nega si faptul ca exista acea masina cu parbrizul spart. Prin negarea acestora, pur si simplu cadem de acord, ca nu exista si ca acele presupuse obiecte sunt doar produse ale propriei imaginatii. Fiind doar produse ale imaginatiei, le pot vedea, si sunt atat de rau pacalit de puterea imaginatiei mele, incat cei din jurul meu, care si ei la fel de bine, pot fi produse ale propriei imaginatii, sunt ferm convinsi ca acele obiecte mai sus mentionate, chiar exista, si pot fi palpabile adica imi pot demonstra ca acele obiecte sunt reale...
Asadar, daca sunt capabil sa ajung la aceasta concluzie, ca anumite obiecte sunt produse ale imaginatiei mele, la fel de bine pot face abstractie de mine, sau mai bine zis de o anumita parte din mine, sa zicem, mana dreapta. Facand abstractie sau negand faptul ca eu am mana dreapta ca si componenta a corpului, practic refuz sa cred ca eu am acea proprietate cat se poate de normala, de umana... pana la urma. Daca pot face asta, la fel de bine pot sa neg existenta mea ca persoana, deci pot spune ca eu la randu-mi sunt produs al imaginatiei mele, in concluzie, nu exist. Dar ar fi impropriu spus ca sunt un produs al imaginatiei mele, din moment ce-mi neg existenta. Acest lucru, ar impune prin sine, existenta unei persoane superioare ca m-a imaginat...cel mai probabil Dumnezeu...
Iar acum, daca am fi sa ne jucam cu aceste idei, am putea spune si ca oamenii pot nega anumite trasaturi ale divinitatii, astfel reusind sa nege existenta unei entitati superioare, luand-o drept un produs ale imaginatiei lor - aceasta idee fiind probabil cea care sta la baza conceptiei ateilor (doar o presupunere).
Acum, putem lesne concluziona ca lumea in totalitea ei, nu exista - fac abstractie de lumea inconjuratoare, ii neg trasaturile, neg existenta unei lumi, neg existenta unei divinitati si ajung la concluzia ca nimic din jur nu este real, totul e fictiv, haos si neant, un produs al imaginatiei....dar imaginatia cui?