Trebuie sa declar. Da, trebuie sa declar asta chiar acum. Toata lumea a luat-o razna efectiv cu ocazia acestui Halloween. Eu stiu ca aceasta sarbatoare este foarte apreciata mai ales in SUA. Dar de ce oare si romanii trebuie sa copieze si sa sarbatoreasca aceasta prostie? In acest moment daca ai intreba pe romanasii nostri ce inseamna Halloween, 80% daca nu cumva mai mult iti vor spune ca e vorba despre costume cu fantome, pirati, vrajitoare, capete de dovleci sau numai stiu ce animale infioratoare, ori iti vor afirma ca e vorba despre noaptea mortilor vii...Dar nu e asa...
"Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii. Ea este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows' Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine, ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie. Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat, care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări, Halloween este serbat prin parade și carnavaluri." (sursa: Wikipedia)
Observ ca oamenii iau in serios aceasta sarbatoare, de parca ar fi Craciunul ori Pastele. Se duc ei si isi cumpara frumusel, de la magazinele special dedicate costumelor de Halloween, tot felul de masti sau de costume cretine, si incepi sa-i vezi imbracati in mumii sau vampiri, pe drumuri.
Nu sunt genul caruia sa-i placa aceasta sarbatoare. Singura parte buna la toata treaba asta, e ca apar multe filme horror, ceea ce-mi convine de minune.
sâmbătă, 30 octombrie 2010
duminică, 24 octombrie 2010
3 for Metal [part VI]
Tarot - I Rule \m/
Disturbed - Another Way To Die - aceasta piesa, si implicit videoclipul mi-a dat multe de gandit despre cat de mult rau ii facem noi planetei.
Three Days Grace - Never Too Late << Awesome way to end such a post! Enjoy!
Disturbed - Another Way To Die - aceasta piesa, si implicit videoclipul mi-a dat multe de gandit despre cat de mult rau ii facem noi planetei.
Three Days Grace - Never Too Late << Awesome way to end such a post! Enjoy!
joi, 21 octombrie 2010
"Blestemul din Cherrywood", [part IV]
Partea a III-a -> "Blestemul din Cherrywood", [part III]
Capitolul 7 - Cuvinte ale suferintei
Dupa lungi si indelungi sarutari, a urmat povestirea tuturor evenimentelor petrecute, in cele mai minutioase detalii.
Peretii albi, realmente erau absorbiti de povestea uluitoare ce o spuneam. Acum cred sincer ca au urechi. Tablourile de pe acestia, dispuse intr-o pozitie oarecum suspect de perfecta, florile asezate si ele intr-o pozitie bine aleasa de catre sotia mea, in coltul din dreapta al camerei, langa ferestra cea mare, masa pe care erau asezate diferite foi, majoritatea facturi, si un bol cu fructe, asezat central, toate parca ascultau absorbite, cutremuratoarea mea poveste. Pana si soarele s-a ascuns dupa nori...
Natura intreaga, sotia mea si eu sufeream, ca intr-un tot universal, parca renascut din haos, ca la inceputuri.
Printre cuvintele mele - uneori deranjate de cate o lacrima ce isi croia frumusel drum pe obrazul meu fin - mai vedeam din cand in cand expresiile faciale destul de sugestive ale sotiei mele, careia, faptul ca stau langa ea, si vorbesc cu ea, dupa ce am murit...i se parea mai presus de puterea de intelegere a celui mai mare geniu de pe planeta.
Dupa ce am spus tot ce se putea spune despre ce s-a intamplat, s-a lasat o liniste mormantala, de parca acum mi s-ar fi tinut acele momente de reculegere, dupa ce am fost condus pe ultimul drum. Senzatia pe care am trait-o era atat de sinistra, incat am inceput sa tremur din toate incheieturile corpului meu.
-Nu am crezut ca asa ceva se poate intampla vreodata...izbucni Samantha...
-Draga...
-Asta inseamna ca s-a terminat, nu? Nu mai avem viitor.
Am ramas fara replica, si totodata m-am ales cu un imens gol in suflet, un fel de gaura neagra ce absoarbe tot ce a fost bun in mine, tot ce bun, si tot ce va fi...asta daca, intr-adevar mai e vreun viitor pentru mine si pentru familia mea...
Capitolul 8 - Blestemul Batranei Cherrywood
Timpul a trecut foarte repede, si trebuia sa inceapa stirile. Asa ca, nerabdator am pus mana pe telecomanda, si am pornit televizorul. Dupa vreo doua sau trei stiri din domeniul politic, care pe mine nu ma fascinau sub nicio forma, a urmat stirea grozavului accident din St. Louis, Missouri. Mai mult a fost dat, pentru a reaminti oamenilor, ca in urma cu vreo 50 ani, o batrana, a suferit enorm de mult, dupa ce toata familia ei a murit nevinovata, fiind victima unui accident, in care prinpipalul vinovat a depasit cu mult restrictia de viteza. Batrana de la atata durere, l-a blestemat pe cel care a depasit limita de viteza, si implicit pe cei ce o vor mai incalca. Blestemul se presupune ca afecteaza pe oricine care depaseste 70 km/h, iar acela va muri cu trupul, dar sufletul nu va avea liniste, va ramane pe pamant, sub forma carnala, iar restul lumii sa nu cunoasca identitatea acestuia...Si ironic, acea strada se numea Cherrywood, exact cum o chema si pe acea batrana.
Am ramas stupefiat. Marturisesc sincer, ca in intreaga mea viata, nu am fost lasat fara nicio replica de atatea ori cat am fost lasat in aceasta zi...
Lipsei mele de cuvinte sau de reactie, i s-a alaturat si cea a Samanthei, care era complet distrusa, demoralizata, si parca dintr-o data cuprinsa de o depresie molipsitoare...Imi e greu sa ma uit la ea, dealtfel, mi-era greu sa ma uit si la mine, ori la stiri.
Dar ma mai linistesc intr-o oarecare masura pentru ca, macar acum stiu si eu ce se petrece!
Sunt victima unui blestem...
...To be continued...
Capitolul 7 - Cuvinte ale suferintei
Dupa lungi si indelungi sarutari, a urmat povestirea tuturor evenimentelor petrecute, in cele mai minutioase detalii.
Peretii albi, realmente erau absorbiti de povestea uluitoare ce o spuneam. Acum cred sincer ca au urechi. Tablourile de pe acestia, dispuse intr-o pozitie oarecum suspect de perfecta, florile asezate si ele intr-o pozitie bine aleasa de catre sotia mea, in coltul din dreapta al camerei, langa ferestra cea mare, masa pe care erau asezate diferite foi, majoritatea facturi, si un bol cu fructe, asezat central, toate parca ascultau absorbite, cutremuratoarea mea poveste. Pana si soarele s-a ascuns dupa nori...
Natura intreaga, sotia mea si eu sufeream, ca intr-un tot universal, parca renascut din haos, ca la inceputuri.
Printre cuvintele mele - uneori deranjate de cate o lacrima ce isi croia frumusel drum pe obrazul meu fin - mai vedeam din cand in cand expresiile faciale destul de sugestive ale sotiei mele, careia, faptul ca stau langa ea, si vorbesc cu ea, dupa ce am murit...i se parea mai presus de puterea de intelegere a celui mai mare geniu de pe planeta.
Dupa ce am spus tot ce se putea spune despre ce s-a intamplat, s-a lasat o liniste mormantala, de parca acum mi s-ar fi tinut acele momente de reculegere, dupa ce am fost condus pe ultimul drum. Senzatia pe care am trait-o era atat de sinistra, incat am inceput sa tremur din toate incheieturile corpului meu.
-Nu am crezut ca asa ceva se poate intampla vreodata...izbucni Samantha...
-Draga...
-Asta inseamna ca s-a terminat, nu? Nu mai avem viitor.
Am ramas fara replica, si totodata m-am ales cu un imens gol in suflet, un fel de gaura neagra ce absoarbe tot ce a fost bun in mine, tot ce bun, si tot ce va fi...asta daca, intr-adevar mai e vreun viitor pentru mine si pentru familia mea...
Capitolul 8 - Blestemul Batranei Cherrywood
Timpul a trecut foarte repede, si trebuia sa inceapa stirile. Asa ca, nerabdator am pus mana pe telecomanda, si am pornit televizorul. Dupa vreo doua sau trei stiri din domeniul politic, care pe mine nu ma fascinau sub nicio forma, a urmat stirea grozavului accident din St. Louis, Missouri. Mai mult a fost dat, pentru a reaminti oamenilor, ca in urma cu vreo 50 ani, o batrana, a suferit enorm de mult, dupa ce toata familia ei a murit nevinovata, fiind victima unui accident, in care prinpipalul vinovat a depasit cu mult restrictia de viteza. Batrana de la atata durere, l-a blestemat pe cel care a depasit limita de viteza, si implicit pe cei ce o vor mai incalca. Blestemul se presupune ca afecteaza pe oricine care depaseste 70 km/h, iar acela va muri cu trupul, dar sufletul nu va avea liniste, va ramane pe pamant, sub forma carnala, iar restul lumii sa nu cunoasca identitatea acestuia...Si ironic, acea strada se numea Cherrywood, exact cum o chema si pe acea batrana.
Am ramas stupefiat. Marturisesc sincer, ca in intreaga mea viata, nu am fost lasat fara nicio replica de atatea ori cat am fost lasat in aceasta zi...
Lipsei mele de cuvinte sau de reactie, i s-a alaturat si cea a Samanthei, care era complet distrusa, demoralizata, si parca dintr-o data cuprinsa de o depresie molipsitoare...Imi e greu sa ma uit la ea, dealtfel, mi-era greu sa ma uit si la mine, ori la stiri.
Dar ma mai linistesc intr-o oarecare masura pentru ca, macar acum stiu si eu ce se petrece!
Sunt victima unui blestem...
...To be continued...
sâmbătă, 16 octombrie 2010
Aventuri in jungla urbana!
Ar fi impropriu spus, aventuri...pentru ca nu a fost chiar o aventura, insa a fost ceva despre care trebuie sa povestesc! Pai asta e treia saptamana de cand sunt locuitor al orasului turistic, Brasov si pot spune ca m-am acomodat destul de bine cu clima si cu oamenii din zona, care dealtfel sunt veniti de prin diferite regiuni ale tarii, cum ar fi Prahova, Covasna, Valcea, Buzau, Dambovita si uneori chiar din Basarabia (Rep. Moldova). Si din cate am vazut lumea de pe aici e destul de prietenoasa, oricum mai prietenoasa decat prin Prahova. Ce sa faci? Se intampla si asa ceva. Oricum, despre colegii de camera, pot spune ca suntem 4 la numar, si baietii sunt foarte de treaba si te intelegi cu ei foarte bine, cat despre facultate in sine, adica seminarii, cursuri si alte "chestii" de genul acesta, pot spune ca doar primele 2-3 zile au fost extrem de grele pentru mine. Am avut senzatia ca sunt exilat, si stau undeva intr-o carcera, nu cunosteam pe nimeni, eram departe de casa si familie, si evident ca singurul gand care trecea prin mintea mea bulversata la acea vreme, era sa vin cat mai repede acasa. Acum, dupa ce a trecut si a doua saptamana, pot spune ca e destul de dragut la facultate. Te duci la cursuri daca vrei, la seminarii trebuie sa fi activ (eu fiind la engleza-franceza, nu raspund decat la engleza, intre noi fie vorba), iar in rest stai prin camera, mai te plimbi prin orasul asta imens si cam atat, dar imi place, momentan. Nu stiu cat o sa dureze asta, totusi. Cam atat pentru moment din "aventurile" urbane.
Aaa, era sa uit, sunt o multime de fete foarte atractive pe aici, ceea ce inseamna ca eu casc ochii si imi frec mainile de bucurie. Pe curand!
P.S. Aceasta e prima postare de la Brasov.
Aaa, era sa uit, sunt o multime de fete foarte atractive pe aici, ceea ce inseamna ca eu casc ochii si imi frec mainile de bucurie. Pe curand!
P.S. Aceasta e prima postare de la Brasov.
vineri, 8 octombrie 2010
3 for Metal [part V]
M-am gandit ca era cazul pentru asta...
Disturbed - Hell
Cradle of Filth - Tonight In Flames
Suicide Silence - Unanswered
Enjoy the music!
Disturbed - Hell
Cradle of Filth - Tonight In Flames
Suicide Silence - Unanswered
Enjoy the music!
vineri, 1 octombrie 2010
Nomadul din mine si pasul catre o noua lume
Lasand la o parte gluma sau glumele, care au fost pana la urma suficiente in postarea anterioara, azi 1 Octombrie...am inceput facultatea, ceea ce inseamna ca am devenit oficial student. Iar cum un asemenea eveniment important din viata unui om, niciodata nu se intampla fara sa lase vreo urma sau sa te marcheze cu ceva...
Azi, m-am trezit de dimineata rau, nici macar nu m-am uitat la ceas cand m-am trezit pentru ca ar fi fost inspaimantator de devreme. Bagajele fiind gata din seara de dinainte, m-am pregatit, si am plecat in final cu destinatia Brasov, impreuna cu tatal meu si un prieten si coleg foarte bun care e la aceeasi facultate ca si mine. Dupa ce parcurgem anevoiosul drum, Valenii de Munte-Brasov, ajungem la destinatie la 9.10, adica mai aveam la dispozitie 50 de minute, pana incepea deschiderea Universitatii Transilvania. Am hotarat sa ma duc la camin, sa-mi las "bagajul" in acest timp, si asa am si facut. Dupa toate acestea incepe festivitatea de deschidere a noului an universitar, care pot afirma sincer ca a fost foarte interesanta, dar mai ales mi-a atras atentia modul de organizare si imensitatea cladirii (Aula Universitatii).
Sa nu uitam faptul ca am admirat o multime de fete foarte frumoase si foarte provocator imbracate, dar asta e altceva. Am stat ceva timp pana s-au precizat eforturile depuse de Primaria Brasovului, relatiile si acordurile internationale ale acestei universitati cu cele din strainatate, in mod special, europene si un "scurt istoric" lung.
S-a terminat pe la ora 11.15, apoi am luat-o catre caminul prietenului meu, si timpul trecand usor-usor se face ora 12.00, iar el a intrat la deschiderea facultatii lui, iar eu mai aveam mult de stat pentru ca deschiderea facultatii de Litere-Limbi Straine era tocmai la ora 15.00! Am tot stat, am asteptat, si am tot asteptat, m-am dus pe la masina, m-am dus apoi sa colind nitel orasul, si mi-am luat si un rulou cu sunca, cascaval si rosii, cald, si am mancat pana m-am saturat. Trebuie sa recunosc ca a fost foarte, foarte bun.
Mai m-am invartit nitel si vad ca era ora 14.00, iar la 15.00 trebuia sa ma prezint la Corpul S al universitatii care se afla pe nu stiu ce strada...care ii zicea altfel acum ceva timp...oricum e dupa Biserica Neagra. Am intrebat pe unde vine, cum ajungem, am incercat sa ajungem pe jos, ne ratacisem asa ca am ales ca ultima solutie sa luam un taxi, macar sa ajungem la timp. Norocul a facut ca in acel moment sa treaca un Opel Corsa taxi, pe langa noi, tata mi-a atras atentia de el, eu am inceput sa fac semn sa opreasca, iar nenea m-a observat si a oprit. Ne-am imbarcat, i-am spus unde trebuie sa ajungem si am plecat la drum. Despre Brasov trebuie sa marturisesc ca nu am vazut un oras ma cretin, din punct de vederea al strazilor si circulatiei, pentru ca mergi pur si simplu ca toti ceilalti pe drum, si te trezesti dintr-o data cu "Acces Interzis" in fata, si esti obligat sa ocolesti nu stiu cati kilometri in asa fel incat sa nu ajungi exact unde trebuie, ci mai incolo. Am fost insa uimit si de nepriceperea taximetristului in varsta, pentru ca intr-un sens giratoriu, s-a trezit intre un autobuz si o duba, iar cand a vazut ca cel cu autobuzul se apropia de el din cauza lungimii sale mari si a virajului strans, a inceput sa ia de volan si sa tot miste de el de a inceput sa se miste masina cu totul, de parca era cutremur. Nu ar fi putut sa incetineasca, si sa-i lase pe cei doi sa treaca...dar in fine. Am ajuns intr-un final la Corpul S, cu o mica intarziere, dar pana la urma am prins ce era mai important din deschidere...Totul s-a terminat la 16.15 si am pornit spre masina, care era parcata pe Strada Sitei, la vreo 3,5 kilometri distanta...si am mers pe jos de am facut basici la picioare, si m-am ales si cu o durere de stomac datorita alimentatiei in fuga si intr-un mod necorespunzator. Dar in cele din urma, am ajuns la masina, unde-l intalnesc si pe prietenul meu, ne-am urcat in masina, si am plecat acasa, cu gandul ca de luni vom fi din nou pe drumuri, iar printre acei pasi pe care ii vom face catre cursuri vom face si pasi importanti catre viata ce ni se asterne in fata...
Azi, m-am trezit de dimineata rau, nici macar nu m-am uitat la ceas cand m-am trezit pentru ca ar fi fost inspaimantator de devreme. Bagajele fiind gata din seara de dinainte, m-am pregatit, si am plecat in final cu destinatia Brasov, impreuna cu tatal meu si un prieten si coleg foarte bun care e la aceeasi facultate ca si mine. Dupa ce parcurgem anevoiosul drum, Valenii de Munte-Brasov, ajungem la destinatie la 9.10, adica mai aveam la dispozitie 50 de minute, pana incepea deschiderea Universitatii Transilvania. Am hotarat sa ma duc la camin, sa-mi las "bagajul" in acest timp, si asa am si facut. Dupa toate acestea incepe festivitatea de deschidere a noului an universitar, care pot afirma sincer ca a fost foarte interesanta, dar mai ales mi-a atras atentia modul de organizare si imensitatea cladirii (Aula Universitatii).
Sa nu uitam faptul ca am admirat o multime de fete foarte frumoase si foarte provocator imbracate, dar asta e altceva. Am stat ceva timp pana s-au precizat eforturile depuse de Primaria Brasovului, relatiile si acordurile internationale ale acestei universitati cu cele din strainatate, in mod special, europene si un "scurt istoric" lung.
S-a terminat pe la ora 11.15, apoi am luat-o catre caminul prietenului meu, si timpul trecand usor-usor se face ora 12.00, iar el a intrat la deschiderea facultatii lui, iar eu mai aveam mult de stat pentru ca deschiderea facultatii de Litere-Limbi Straine era tocmai la ora 15.00! Am tot stat, am asteptat, si am tot asteptat, m-am dus pe la masina, m-am dus apoi sa colind nitel orasul, si mi-am luat si un rulou cu sunca, cascaval si rosii, cald, si am mancat pana m-am saturat. Trebuie sa recunosc ca a fost foarte, foarte bun.
Mai m-am invartit nitel si vad ca era ora 14.00, iar la 15.00 trebuia sa ma prezint la Corpul S al universitatii care se afla pe nu stiu ce strada...care ii zicea altfel acum ceva timp...oricum e dupa Biserica Neagra. Am intrebat pe unde vine, cum ajungem, am incercat sa ajungem pe jos, ne ratacisem asa ca am ales ca ultima solutie sa luam un taxi, macar sa ajungem la timp. Norocul a facut ca in acel moment sa treaca un Opel Corsa taxi, pe langa noi, tata mi-a atras atentia de el, eu am inceput sa fac semn sa opreasca, iar nenea m-a observat si a oprit. Ne-am imbarcat, i-am spus unde trebuie sa ajungem si am plecat la drum. Despre Brasov trebuie sa marturisesc ca nu am vazut un oras ma cretin, din punct de vederea al strazilor si circulatiei, pentru ca mergi pur si simplu ca toti ceilalti pe drum, si te trezesti dintr-o data cu "Acces Interzis" in fata, si esti obligat sa ocolesti nu stiu cati kilometri in asa fel incat sa nu ajungi exact unde trebuie, ci mai incolo. Am fost insa uimit si de nepriceperea taximetristului in varsta, pentru ca intr-un sens giratoriu, s-a trezit intre un autobuz si o duba, iar cand a vazut ca cel cu autobuzul se apropia de el din cauza lungimii sale mari si a virajului strans, a inceput sa ia de volan si sa tot miste de el de a inceput sa se miste masina cu totul, de parca era cutremur. Nu ar fi putut sa incetineasca, si sa-i lase pe cei doi sa treaca...dar in fine. Am ajuns intr-un final la Corpul S, cu o mica intarziere, dar pana la urma am prins ce era mai important din deschidere...Totul s-a terminat la 16.15 si am pornit spre masina, care era parcata pe Strada Sitei, la vreo 3,5 kilometri distanta...si am mers pe jos de am facut basici la picioare, si m-am ales si cu o durere de stomac datorita alimentatiei in fuga si intr-un mod necorespunzator. Dar in cele din urma, am ajuns la masina, unde-l intalnesc si pe prietenul meu, ne-am urcat in masina, si am plecat acasa, cu gandul ca de luni vom fi din nou pe drumuri, iar printre acei pasi pe care ii vom face catre cursuri vom face si pasi importanti catre viata ce ni se asterne in fata...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)