Nomadul din mine si pasul catre o noua lume

Lasand la o parte gluma sau glumele, care au fost pana la urma suficiente in postarea anterioara, azi 1 Octombrie...am inceput facultatea, ceea ce inseamna ca am devenit oficial student. Iar cum un asemenea eveniment important din viata unui om, niciodata nu se intampla fara sa lase vreo urma sau sa te marcheze cu ceva...
Azi, m-am trezit de dimineata rau, nici macar nu m-am uitat la ceas cand m-am trezit pentru ca ar fi fost inspaimantator de devreme. Bagajele fiind gata din seara de dinainte, m-am pregatit, si am plecat in final cu destinatia Brasov, impreuna cu tatal meu si un prieten si coleg foarte bun care e la aceeasi facultate ca si mine. Dupa ce parcurgem anevoiosul drum, Valenii de Munte-Brasov, ajungem la destinatie la 9.10, adica mai aveam la dispozitie 50 de minute, pana incepea deschiderea Universitatii Transilvania. Am hotarat sa ma duc la camin, sa-mi las "bagajul" in acest timp, si asa am si facut. Dupa toate acestea incepe festivitatea de deschidere a noului an universitar, care pot afirma sincer ca a fost foarte interesanta, dar mai ales mi-a atras atentia modul de organizare si imensitatea cladirii (Aula Universitatii).
Sa nu uitam faptul ca am admirat o multime de fete foarte frumoase si foarte provocator imbracate, dar asta e altceva. Am stat ceva timp pana s-au precizat eforturile depuse de Primaria Brasovului, relatiile si acordurile internationale ale acestei universitati cu cele din strainatate, in mod special, europene si un "scurt istoric" lung.
S-a terminat pe la ora 11.15, apoi am luat-o catre caminul prietenului meu, si timpul trecand usor-usor se face ora 12.00, iar el a intrat la deschiderea facultatii lui, iar eu mai aveam mult de stat pentru ca deschiderea facultatii de Litere-Limbi Straine era tocmai la ora 15.00! Am tot stat, am asteptat, si am tot asteptat, m-am dus pe la masina, m-am dus apoi sa colind nitel orasul, si mi-am luat si un rulou cu sunca, cascaval si rosii, cald, si am mancat pana m-am saturat. Trebuie sa recunosc ca a fost foarte, foarte bun.
Mai m-am invartit nitel si vad ca era ora 14.00, iar la 15.00 trebuia sa ma prezint la Corpul S al universitatii care se afla pe nu stiu ce strada...care ii zicea altfel acum ceva timp...oricum e dupa Biserica Neagra. Am intrebat pe unde vine, cum ajungem, am incercat sa ajungem pe jos, ne ratacisem asa ca am ales ca ultima solutie sa luam un taxi, macar sa ajungem la timp. Norocul a facut ca in acel moment sa treaca un Opel Corsa taxi, pe langa noi, tata mi-a atras atentia de el, eu am inceput sa fac semn sa opreasca, iar nenea m-a observat si a oprit. Ne-am imbarcat, i-am spus unde trebuie sa ajungem si am plecat la drum. Despre Brasov trebuie sa marturisesc ca nu am vazut un oras ma cretin, din punct de vederea al strazilor si circulatiei, pentru ca mergi pur si simplu ca toti ceilalti pe drum, si te trezesti dintr-o data cu "Acces Interzis" in fata, si esti obligat sa ocolesti nu stiu cati kilometri in asa fel incat sa nu ajungi exact unde trebuie, ci mai incolo. Am fost insa uimit si de nepriceperea taximetristului in varsta, pentru ca intr-un sens giratoriu, s-a trezit intre un autobuz si o duba, iar cand a vazut ca cel cu autobuzul se apropia de el din cauza lungimii sale mari si a virajului strans, a inceput sa ia de volan si sa tot miste de el de a inceput sa se miste masina cu totul, de parca era cutremur. Nu ar fi putut sa incetineasca, si sa-i lase pe cei doi sa treaca...dar in fine. Am ajuns intr-un final la Corpul S, cu o mica intarziere, dar pana la urma am prins ce era mai important din deschidere...Totul s-a terminat la 16.15 si am pornit spre masina, care era parcata pe Strada Sitei, la vreo 3,5 kilometri distanta...si am mers pe jos de am facut basici la picioare, si m-am ales si cu o durere de stomac datorita alimentatiei in fuga si intr-un mod necorespunzator. Dar in cele din urma, am ajuns la masina, unde-l intalnesc si pe prietenul meu, ne-am urcat in masina, si am plecat acasa, cu gandul ca de luni vom fi din nou pe drumuri, iar printre acei pasi pe care ii vom face catre cursuri vom face si pasi importanti catre viata ce ni se asterne in fata...