Spin de Trandafir [chapter 32]

Curtea cu trandafiri si casa, imi aduceau necontenit aminte de Stelian. De felul cum mi s-a infatisat el prima data si de felul in care mi-a dezvaluit ca e tatal meu. Ceea ce ma facea sa ma simt ca un idiot, pentru ca pur si simplu eram un pion pe tabla de sah a vietii.
Pe langa asta, parca vroiam sa-i zic ceva Fabianei. Stiam intr-un fel ca toate aceste ciudatenii cu trandafiri ne-au adus aici, si ca trandafirii sunt cheia acestui mister. Oare aveam dreptate. Trebuia sa-i spun...
-Fabiana?
-Da.
-Vezi toti acesti trandafiri?
-Da, sunt foarte frumosi...
-Nu ma refeream la frumusetea lor. Mi-am dat seama ca pana acum am avut parte de foarte multe semne, prin intermediul trandafirilor. Toate aceste semne m-au adus aici.
-Nu inteleg, spuse ea cu o privire atenta.
-Vreau sa spun...inainte sa te cunosc pe tine, m-am zgariat intr-un trandafir rosu din curtea mea. Apoi, l-am cunoscut pe tatal meu, aici la Brasov si vazusem aceasta gradina plina asemenea flori. Ne-a lasat mesajul al carui continut il cunosti, iar apoi ti-am daruit un buchet, iar intr-unul din acei trandafiri, te-ai ranit si tu.
-Tot nu vad unde vrei sa ajungi...
-Nu vreau sa ajung nicaieri. Suntem deja exact unde trebuie sa fim!
Fabiana parea complet derutata, asa ca am reluat:
-Ceea ce ma intriga insa, e faptul ca singurul trandafir alb, din toata aceasta inlantuire a fost cel in care te-ai zgariat tu. Si mai interesant e faptul ca toti, dar toti trandafirii de aici, sunt rosii, cu exceptia aceluia de langa usa...Asta e ceea ce nu inteleg.
-S-a potrivit...
-Poate. Iar mesajul...mesajul de pe biletel, am zis eu scotand repede biletul din buzunarul drept al pantalonilor, este codul. Nu stiu inca pentru ce. Dar e un cod.
-Un cod...Mda...Cum spui tu, Sherlock...spuse Fabiana chicotind.
-Nu glumeam.
Am intrat apoi in casa, sa cautam orice ar fi putut avea nevoie de un cod pentru a fi deschis. Am cautat peste tot, prin sertarele biroului, prin dulapul cu haine, in sertarele de jos ale patului, in fiecare sertar ce poate fi gasit in bucatarie, in spatele televizorului, in cuptorul cu microunde, in spatele caloriferelor, in calculatorul personal...fara vreun rezultat. Nimic, absolut nimic ce ne-ar fi putut duce la concluzia acestui mister.
-E inutil. Nu e nimic aici...
-Nu e si garajul de verificat? intrebase Fabiana cu simplitate.
-Uitasem complet.
Iesind din casa, si deschizand garajul prin simpla apasare a unui buton rosu, am descoperit, in centru, parcat, un Mercedes S550 alb din 2007. Tipic pentru un afacerist cum era tata. De o parte si de alta gaseai tot felul de instrumente si de nimicuri ce nu ma interesau, iar in spatele masinii obiectul de interes maxim, un seif de dimensiuni reduse.
-Asta era! Codul „spin de trandafir” probabil e pentru acest seif.
-Mihai, codul tau e format din litere. Aici ai nevoie de cifre.
-Luam fiecare litera in ordinea alfabetica si le numerotam, am raspuns eu entuziasmat
Am incercat apoi sa le numerotam. Nu mergea. De fiecare data codul era gresit...