Aud incetosat niste strigate de copii...
-Mihai, da odata mingea!
Apoi eram in centrul atentiei dand o pasa de gol...
-Goooool! Bravo Mihaita! venise Gabriel sa ma felicite, iar apoi m-a imbratisat.
Momente ca astea nu puteau fi uitate prea usor. Apoi o aud pe mama...
-Gabi, Mihai, haideti la masa!
Iar noi veneam nitel mai tarziu, motivand ca oricum ne place supa mai rece. Nu voi uita niciodata momentul in care, la padure fiind, eu si fratele meu, ne-am inarmat cu doua cutite, si am cautat crengi de toate tipurile, marimile si formele pentru a ne face un adapost. „Adapostul” a fost unul cat de cat reusit, arata chiar bine, si te ferea de intemperii, dar peste cateva saptamani, cand ne-am reintors in acel loc, se daramase din cine stie ce motiv. Eu si fratele meu, cu ajutorul unui briceag am scrijelit pe scoarta copacului la baza caruia ne creasem adapostul, numele noastre. Presupun ca si acum, mai pot fi vazute.
Eram de nedespartit. Pana si la scoala mergeam impreuna, sau ne ajutam. Imi aduc aminte ca intr-o zi, Gabriel se luase la bataie cu un coleg. Bineinteles, colegul lui a fost batut mar. Directorul, afland ce s-a intamplat a vrut sa-l exmatriculeze. Insa, eu am intervenit, si l-am mintit ca eu l-am batut pe acel individ, deoarece il atacase pe fratele meu. Astfel imi luasem cinci zile libere de la scoala. Imediat dupa asta incepusem sa ne batem intre noi, desigur in joaca, iar de fiecare data, eu eram cel care ma alegeam cu o vanataie, vreun deget frant sau vreo durere de coaste, ceea ce era cam frustrant pentru mine. Ne mai petreceam zilele cu tot felul de jocuri ori cu bicicletele prin parc.
Totul era fericit, pana cand ne-am gasit tatal mort, iar mama disparuse fara urma...
Am plans in hohote la inmormantare. La fel am plans si dupa mama. Eram singuri acum, trebuia sa ne descurcam intr-un fel...Si cu ceva ajutor din partea statului si o bona ce a avut grija de noi pana cand am devenit majori, am reusit.
Imi aduc aminte ca in al doilea meu an de liceu, am avut parte de prima mea dragoste. Si asta datorita fratelui meu, care mi-a facut cunostinta cu o colega de-a lui, de clasa. O chema Laura Enache. Imi placea mult de ea, dar totul a durat cam doua luni, pentru ca si fratele meu se indragostise de ea. Iar ea s-a despartit de mine, pentru el. Pentru prima oara in viata mea suferisem o dubla dezamagire. Laura, ca persoana m-a dezamagit; la fel a facut si Gabriel...Incetul cu incetul, am devenit mai rece fata de el. In acelasi an, am mai avut o relatie care, la fel ca prima, a durat decat doua luni, terminandu-se din nou cu o dezamagire. Toti nervii mi i-am varsat pe Gabriel. A fost pentru prima oara cand l-am batut zdravan. Si asta doar pentru ca eram nervos, frustrat si foarte dezamagit. Mi-am promis atunci ca nu ma voi mai implica in vreo relatie decat daca simt ca acea persoana, e aleasa. Ei bine, nu reusisem sa fac asta. In ultimul an de liceu, Gabriel isi gasise deja un job, iar pentru ca relatia lui si asa destul de indelungata cu Laura nu mergea prea bine, s-au despartit. Aceasta a venit la mine plangand, in timp ce Gabriel era la serviciul sau, iar apoi totul s-a transformat intr-o seara romantica, de-a dreptul pasionala. Experienta aceasta ma derutase, nu eram obisnuit cu asemenea placeri carnale, ceea ce m-a facut s-o vreau inapoi pe Laura. Din pacate, Gabriel a aflat ce s-a intamplat si ne-am certat, chiar daca el si Laura nu mai erau impreuna. Asta l-a determinat pe fratele meu sa se mute cu chirie, iar pe mine sa rup definitiv orice legatura cu Laura. Si de atunci, nu prea am mai avut de-a face cu Gabi...Desi, incepusem sa regret asta, dupa cateva saptamani...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu