Spin de Trandafir [chapter 12]

[chapter 11]


Eram complet controlat de catre forta bulversanta a Fabianei. Dragostea ei ma coplesea intru totul, iar eu nu eram in stare sa raspund acestor gesturi...
Pentru un moment, s-a departat, tinandu-si mana pe umarul meu care tremura de emotii.
-Nu ma agreezi, asa-i?
Aceasta intrebare picase dintr-o data, ca o bomba, lasandu-ma pentru cateva momente fara reactie.
-Ai de gand sa raspunzi?
Revenindu-mi in simtiri, am incercat sa raspund...
-Da...Pai, nu e vorba de agreabil sau nu...
-Atunci despre ce e vorba? Simt ca nu-ti place.
-Ba da! Imi place...Te plac...Dar...
-Dar?
-Dar ma simt vinovat...ma simt...intr-un fel...in care nu pot sa-mi explic.
-Asta inseamna ca nu-mi poti da un raspuns!
Nu aveam nici cea mai mica idee cum sa-mi formulez ideile, gandurile imi zburau de colo colo, fara incetare, ceea ce ma scotea din minti.
-Esti persoana care mi-a umplut golul din suflet...
Am ramas amandoi muti pentru o clipa.
-Fabiana...
Mi-am luat inima in dinti, si am zis pana la urma cele doua cuvinte...
-Te iubesc!
O liniste grea se asternuse. Dar Fabiana, dandu-si frau liber sentimentelor ce o cruprinsera, m-a imbratisat cu caldura, pret de cateva secunde bune, in care nu am avut altceva de facut decat s-o imbratisez si eu la randul meu. Dupa ce a dat drumul stransorii, s-a uitat nitel in pamant, apoi a ridicat privirea catre mine...
-Si eu te iubesc!
Momentul ce tocmai se desfasurase in fata ochilor mei, se numara categoric printre cele mai frumoase din viata mea, datorita amalgamului de sentimente, multitudinii de ganduri ce-mi strabateau mintea si numarul de batai de inima, ce m-au facut sa simt cu adevarat ca traiesc. Pentru prima oara de foarte mult timp...

Trecuse ceva vreme, cat noi am stat la una din acele mese. Hotarasem de comun acord sa plecam acasa.
-Auzi, eu nu stiu unde stai tu...
Din nou, o replica venita din cer a Fabianei, parca menita sa ma dezechilibreze din nou.
-Vrei sa vezi unde stau?
-Desigur! Tu ai fost la mine.
-Atunci fie!
-Abia ma plimbi si cu masina!
Incepuse sa chicoteasca.
-Dar daca ajung la tine, nu o sa mai plec decat maine dimineata. Ca e prea tarziu pentru mine...
Din nou o bomba. Fata asta chiar sa pricepea la replici de acest gen.
Ajungand la umilul meu domiciliu, i-am prezentat majoritatea camerelor, bineinteles cu exceptia sufrageriei. Pana si ea banuia ca e ceva suspect acolo, pentru ca se uitase un pic ciudat inspre usa cu pricina...
Norocul meu a fost insa, ca nici eu, nici ea nu a mai indraznit sa faca diferite gesturi asemanatoare celor care au avut loc data trecuta, la ea in apartament, pentru faptul ca ne marturisisem dragostea sincera. Asa se face ca dupa ce a servit un pahar de suc de portocale s-a pregatit de somn, iar eu m-am alaturat ei, urandu-i noapte buna, stingand lumina, si inchizandu-mi pleoapele obosite.

Spin de Trandafir [chapter 11]

[chapter 10]


Am petrecut o noapte alaturi de fratele meu. Mi-am zis ca pot pleca linistit la treburile mele, ca el oricum va avea de stat ceva timp...
I-am spus ca voi pleca si poate mai vin pe la el...
-Am o rugaminte la tine...imi spuse, oftand usor, si inchizand ochii pentru un moment.
-Da, orice...
-Uita-te in dulapul de acolo...aratand catre un dulapior mic in dreapta patului de spital.
M-am dus intr-acolo de curiozitate, il deschid cu cheia ce se afla pe el, si descopar hainele lui Gabriel.
-Vezi sacoul, in buzunarul interior...trebuie sa fie acolo un plic.
Intr-adevar, era un plic in buzunarul interior, pe care era o adresa.
-Ce-i cu asta?
-O scrisoare. Nu trebuie decat sa o duci la adresa respectiva pentru mine.
-Tocmai in Brasov?
-Da...Ti-am zis doar, ca eu sunt nevoit sa ma duc prin toata tara.
-Bine. O sa ma duc. Dar maine.
-Perfect. Si...iti multumesc.
-Nu ai pentru ce!

Dupa un timp eram pe drum, intorcandu-ma in Bucuresti. Ajunsesem acasa, si mi-am auzit telefonul sunand?
-Cine mai e?
Era Fabiana...Dupa ce am stat o clipa sa ma adun, am raspuns, cu ceva emotie in glas.
-Alo?
-Buna! Ce faci?
-Pai tocmai am ajuns acasa!
-Deci esti acasa...perfect...Ne intalnim la acelasi pub, in seara asta?
-Aaah, nu stiu...ce...aaah, stai...sunt...
-Bine, atunci ne vedem la noua.
Inchisese telefonul. M-am balbait in telefon ca un pusti de 15 ani indragostit pentru prima oara. Iar ea a stabilit de una singura cand sa ne intalnim si unde, pentru ca nu am fost in stare sa dau un raspuns cat de cat coerent. Ce fraier! Am oftat din greu si m-am aruncat in pat, pentru a inchide ochii ceva timp.

Dupa un timp iar mi-a sunat telefonul. Tresarind, am aruncat o privire la ecran, si am vazut ca suna Fabiana, iar ceasul era 21:14. Imediat am sarit din pat, raspunzand la telefon.
-Buna!
-Unde esti?
-Aah, vin imediat. Imediat.
Am inchis telefonul, m-am schimbat extrem de rapid, m-am parfumat si mi-am aranjat parul in graba, si m-am dus direct la masina. Am ajuns la pub-ul respectiv la 21:19. Probabil doborasem vreun record.
La masa era Fabiana, rezemata pe scaun, cu o fata lunga, si mi-am cerut scuze, fara sa ma asez.
-Imi pare rau. Oboseala si-a spus cuvantul. Am dormit mai mult decat trebuia...
-Nu-i nimic.
-Si, imi pare rau de ce s-a intamplat data trecuta...
-Nu ai de ce. Mi-a placut. Desi, nu a fost frumos sa dispari asa dintr-o data.
Intr-un fel eram bucuros sa-i vad chipul atat de frumos, de pur...
S-a ridicat de la masa, s-a apropiat de mine, lipindu-si buzele ei de ale mele. Mi-a transmis intreaga ei caldura trupeasca...M-am lasat dus de val, asa ca am prins-o de mijloc, ea tinundu-ma de cap, cu mainile-i fine, ca de matase. Nu simtisem pana atunci, un astfel de sarut. Simteam fiori teribili pe sira spinarii. Era greu sa-mi explic ce se intampla, toata mintea mi se intuneca...

Headbanger's Ball [episode 16]

Disturbed - Guarded

Lamb Of God - Hourglass

All That Remains - Become The Catalyst

Spin de Trandafir [chapter 10]

[chapter 9]


Dupa ce am asteptat nitel timp, am fost luat in primire de diverse persoane, si fara sa imi dau seama am ajuns in camera unde era fratele meu intins pe patul de spital.
-Salut Mihai! imi zise el, de indata ce ma vazuse...
Nu arata deloc bine, avea capul, toata mana stanga, piciorul stang, si aproape intreaga zona toracica bandajate, iar bandajul de la craniu era patat de sange. O imagine destul de socanta...
-Nu arati...
-Las-o balta. Stiu. Cap spart, membre rupte si vreo doua coaste fisurate. Tare, nu?
-Cum poti sa spui ca-i tare? Esti bandajat tot, si vei sta ceva timp in patul acela!
-Se mai intampla!
-Dar cum ai reusit?
-Nu a fost mare lucru. Am avut un drum drept, am avut viteza, iar la o curba ceva mai stransa spre stanga si fara vizibilitate, un tir era mai mult pe contrasens. Iar eu la viteza aceea, am iesit de pe drum, am derapat, m-am rostogolit cred ca de vreo 3 ori, si m-am oprit intr-un copac.
-Bine ca nu a fost mai rau...
-Am avut noroc ca nu prea am simtit durerea la inceput. Am reusit sa ies, si sa sun. Au venit cei cu Ambulanta, iar in acel moment, durerea si-a facut simtita prezenta, si am lesinat. M-am trezit aici, si mi s-a spus ca am fost gasit plin de sange pe fata, si ca am mai multe rupturi...
-E incredibil cum ai supravietuit!
-Pai, stii doar ca sunt incredibil. Daca erai tu, mureai probabil de frica, la vederea tirului. Vezi partea buna... pana la urma, ne-am vazut. Deci tot raul spre bine.
-Off! Numai deschide subiectul acela.
-Ce subiect?
-Nu te face ca nu cunosti. Si in al doilea rand, nu cred ca ai voie sa vorbesti. Mai bine te relaxezi.
-Mda! Multumesc.
Am stat un pic, sa gandesc ce a vrut sa spuna, si apoi l-am intrebat.
-Petru ce?
-Pentru ca ai venit.
Poate parea ciudat, dar m-am simtit coplesit. Nu-i statea in fire lui Gabriel sa multumeasca, si mai ales mie. Era ceva cu adevarat iesit din comun.
-Nu ai pentru ce...Doar esti fratele meu.
Nu a trecut prea mult timp, dupa raspunsul meu, iar el si-a adus aminte de masina sa, ducandu-si mana nebandajata pe cap, si lasand-o usor in jos, pe fata..
-Masina mea! Aoleu! Un Audi A6 facut praf...
Putin socat de reactia lui, am intrebat:
-Iti e gandul la masina, cand tu abia ai scapat cu viata?
-Normal ca mi-e gandul la masina. Eu sunt in viata, cu nu prea multi bani si cu o masina distrusa. Nu suna prea dragut. Nu pot trai fara una. Am nevoie de ea, acolo unde lucrez eu.
-Ca ce lucrezi?
-Ma ocup cu publicitate. Adica ma duc in diferite parti ale tarii promovand produsele firmei la care lucrez.
-Ce firma?
-Una cu detergenti si alte solutii. Nu-ti zic mai multe...
-Nu-i nimic. Linisteste-te!
Ce spunea parea destul de ciudat. De ce nu a spus numele firmei? Nu am continuat insa cu intrebarile. Am preferat sa-l las in pace, sa se odihneasca. Trecuse prin destule pentru o zi.
Ramasese acelasi baiat tare ca piatra pe care mi-l amintesc din copilarie. In fiecare zi ne bateam, iar el era victorios de fiecare data. Era prea dur. Nu s-a schimbat. Si de asta ma bucuram cel mai tare.

The Theory Of Number 23

This is the 23rd post of this year in my blog. Therefore, I'll reveal a theory of this mystical number. Oh, and what comes next is English. I won't botter translate it, because it's all over the internet. And one more thing: be careful, you might get obsessed with it.

-To most, it's just what comes between 22 and 24. But for others, this number represents an obsession.

-23 is one of the most commonly cited prime numbers - a number that can only be divided by itself and one. Twenty three is the lowest prime that consists of consecutive digits. Primes have been described as the "atoms" of mathematics - the building blocks of the world of numbers.

-John Forbes Nash, the Nobel Prize-winning economist who was the subject of the film, A Beautiful Mind, starring Russell Crowe, was obsessed with 23. It featured proeminently in his battle with mental illness. His breakdown began when he claimed that a photograph of Pope John XXIII on the cover of Life magazine was in fact him, the proof being that 23 was his favourite number. Nash published 23 scientific articles.

-More freaky numerical coincidences: Charles Darwin's Origin of Species was published in 1859 - 1+8+5+9 = 23. Two divided by three makes 0.666 recurring (allegedly - actually it makes 0.6666666667).

-The Hiroshima bomb in World War II was dropped at 8.15am - 8+15= 23.

-In the disaster movie, Airport, the bomber has seat 23. The number of crosses on Calvary at the end of the Monty Python film, The Life of Brian, is 23. In Die Hard With A Vengeance, a train derails in subway station 23. The lead characters in the Coen brothers' film The Big Lebowski always used Lane 23 at the bowling alley. In the television series Lost, one of the combination of six numbers that haunt the characters and they have to input to a computer to avoid an unknown fate is 23.

-The terrorist attacks on America on 11 September 2001 have been held up as one of the most portentous examples of the disturbing power of 23. The figures in the date (9+11+2+0+0+1) add up to 23. The independent US commission which investigated the attacks found the date had been chosen randomly by the hijackers and had originally been planned for later in the year. Alternative explanations for the date included the taking over of Palestine by Britain in 1922 and the fact that 911 is the US emergency code.

-Sport stars have developed a particular affinity (and aversion) to 23. Michael Jordan, the American basketball player, wore the number throughout his career and inspired many copy cat fans of wardrobe vigintitriplicity. Best known is former England captain David Beckham, who swapped his number seven Manchester United jersey for number 23 when he joined Real Madrid. Beckham, who said it was in deference to Jordan, is expected to continue wearing 23 when he joins LA Galaxy this summer. But the number is not always a harbinger of sporting good fortune. Manchester City have not assigned the squad number 23 to any player since 2003 after the last incumbent, Marc Vivien Foe, collapsed and died while playing for the Cameroon on 26 June 2003. Marcus Trescothick, the England cricket players, wears number 23 and was Australian bowler Shane Warne's 600th test wicket. Warne also wears 23.

-The Bible does not let 23 pass without conferring upon it some significance, at least to students of the Book. Although the Old Testament is unspecific, it is widely held that Adam and Eve had 23 daughters. The 23rd verse of the first chapter of Genesis brings the act of creation to a close while the 23rd chapter of the book of Genesis deals entirely with death, namely that of Abraham's wife, Sarah. The most famous and most quoted of the Psalms is number 23: "The Lord is my shepherd; I shall not want. He maketh me to lie down in green pastures: He leadeth me beside the still waters."
Also, the Apocalypse from the Bible, has only 22 chapters? Isn’t that strange?

-Each parent contributes 23 chromosomes to the start of human life. The nuclei of cells in human bodies have 46 chromosomes made out of 23 pairs. Egg and sperm cells in humans have 23 chromosomes which fuse and divide to create an embryo.

-The most detailed account of the assassination of Julius Caesar, written by Nicolaus of Damascus, claims numerous enemies stabbed the Roman emperor 23 times. The wounds ranged from superficial to mortal.

-William Shakespeare was born in Stratford Upon Avon on 23 April 1564. He died 52 years later on his birthday, 23 April 1616.
23+23=46. Shakespeare was 46 years old in the year 1610 (1+6+1+0=8, 8=2³), the year the King James Bible was published. Psalm 46 in that translation has as its 46th word "shake" while the 46th word from the end is "spear." Go ahead, explain that one. I dare you. It's also a fun party trick!

-Kurt Cobain, the god of grunge, was born in 1967 and died in 1994 - 1+9+6+7= 23, 1+9+9+4 = 23.

-The Knights Templar, the order of soldier monks who eventually fell foul of the Vatican and have been the subject of conspiracy theories about the Holy Grail, had 23 Grand Masters.

-The first morse code transmission - "What hath God wrought?" - was from the Bible passage Numbers 23:23. In telegraphers code 23 means "break the line".

-The Birthday Paradox states that a group of 23 randomly-selected people is the smallest number where there will be a probability higher than 50 per cent that two people will share the same birthday.

- "W" is the 23rd letter of the Latin alphabet. It has two points down and three points up. White supremacists use 23 to represent "W" as a mark of racial superiority.

-E is the fifth letter of the alphabet, and also the most commonly used in the English language. W is the 23rd letter of the alphabet. Half of W is V, which is the roman numeral for 5. Once again, therefore, the inherent connection between 5 and 23 is proven.

-The average human physical biorhythm is 23 days.

-Base 3 ->The number 23, written in base 3, is 212 (2+1+2=5)

-Base 4 ->23 written in base 4 is 113 (1+1+3=5).

-Base 7 ->23 written in base 7 is 32 (3+2=5).

-Over 50% of the national media is owned by 23 major corporations, as reported by Noam Chomsky. To recapitulate... more than half of the information thrust upon the American people is controlled by only 23 corporations.

-Tropic of Cancer currently lies 23.5 grades North of Equator.

-Tropic of Capricorn currently lies 23.5 grades South of Equator.

-The Mayans believed that in the year 2012 is the Apocalypse (20+1+2=23)...Strange, huh?

Spin de Trandafir [chapter 9]

[chapter 8]


Am ajuns la telefon, aproape sa ma impiedic, si ma uit pe ecran. Era el. Gabriel. Fratele meu. Nu am mai vorbit unul cu celalalt de un an, din simplul motiv, ca nu aveam ce sa ne spunem unul altuia. Nu prea ne sufeream. Iar acum ma suna...Am apasat tasta corespunzatoare, fiind prea curios.
-Alo?
-Alo! Mihai...tu esti?
-Da. Cine te asteptai sa fie?
-Nu vroiam pe nimeni altcineva inafara de tine...
-Nu-ti sta in caracter sa spui asemenea lucruri...Ce-i cu...
-Lasa palavrageala. Am avut un accident!
-Serios? Cum?
-Nu conteaza. Am sunat si la Ambulanta, sunt ranit, daca poti te rog vino...Doar daca poti...
-Esti ranit rau?
-Cam asa ceva! Sunt undeva pe langa Giurgiu. Cel mai propabil, voi fi dus la un spital acolo. Poate poti veni!
-O sa vin...chiar acum!
Eram socat si foarte speriat. Fratele meu mai mic, intr-un accident, tocmai pe langa Giurgiu. Din Bucuresti, pana acolo, chiar aveam ceva de parcurs. Asa ca, nu am mai zabovit, plecand inspre Gabriel. Nu voriam sa risc sa-l pierd si pe el! Nu m-as mai fi iertat vreodata.
Curand, am iesit din Bucuresti, si incepusem sa ma gandesc la ce oare ar fi putut pati fratele meu, din ce cauza a facut accident si cat de grav e ranit. In telefon parea cat de cat linistit. Ingrijorat asa cum eram, nu prea mai eram atent la condus, si era cat pe ce sa intru si eu in spatele celui din fata mea. Noroc ca, tinundu-ma franele, am oprit milimetric si cu un scartait puternic.
Dupa aceea, am incercat pe cat de mult sa-mi pastrez calmul, si sa fiu atent la ce se intampla in jurul meu.
Mi-am auzit iar telefonul sunand. Vazand ca iar e Gabriel, nu am mai raspuns, in schimb am calcat acceleratia la maxim, angajandu-ma in depasiri din ce in ce mai riscante, fiind de cateva ori claxonat de cei de pe sens opus. Aveam lejer peste 140 la ora. Am incetinit la un moment dat, cand am vazut ca nu mai pot depasi, iar mai incolo statea oricum la panda, un echipaj de politie, gata sa mai faca rost de niste bani de la cetateni.
Dupa ceva timp, am ajuns intr-un sfarsit la Giurgiu, si m-am oprit sa-mi verific telefonul. Primisem un mesaj de la Gabriel, spunandu-mi cum se numeste spitalul la care se afla. Mirandu-ma ca e constient si poate sa isi foloseasca telefonul, m-am dus, oarecum emotionat, sa intreb pe unde e acel spital, iar dupa ce am aflat informatiile necesare, am plecat intr-acolo.
Ajungand la spital, primul lucru pe care l-am facut a fost sa intreb de fratele meu, Gabriel, dar am fost imediat pus la punct, cu raspunsuri dure, ca trebuie sa astept, si sa fiu calm. Asta chiar era ceva greu de facut.
Cum sa fiu calm? Era singurul lucru ce mi se cerea, si nu-l puteam face...

Find yourself again!

Ieri a fost 5 mai, asa ca vreau sa transmit pe aceasta cale, un sincer la multi ani, chiar daca intarziat, tuturor barbatilor. Prietenii stiu de ce. Iata ca dupa gratarul, devenit deja un obicei, de 1 Mai, acum, printre marile griji populare influentate desigur de mass-media, si ma refer aici la vestea cu Barack Obama si rasunatorea victorie a Statelor Unite, prin uciderea lui Osama Bin Laden si nunta regala a Printului William cu Catherine Middleton, mai dam de o sarbatoare...una mai mica, aproape nesarbatorita si cunoscuta doar de cativa. Sper ca o sa ajunga mai cunoscuta insa peste ceva timp, iar pe langa aceasta sa mai apara cateva sarbatori de nicaieri, ca romanului, tot de sarbatori, gratare si zile libere ii arde. Bine ca vara e aproape.
Asa ca, aviz celor care vor sarbatori si celor care se lasa mult prea usor influentati de mass-media, va dau un sfat pe care sper ca-l veti urma...Regasiti-va! Si ca tot veni vorba, o modalitate rezonabila de a va petrece timpul liber intr-un mod cat mai placut, este sa mai intrati pe Blogger, deoarece puteti da de bloguri diverse si foarte interesante.
Unul dintre aceastea este cel al prietenului meu Andrei, un om foarte inteligent, cu multe idei si cu foarte multe lucruri de spus. Iar daca el le spune, voi sa le auziti!
Asa ca prin aceasta scurta postare, care isi doreste trezirea la realitate a multora dintre noi, va recomand cu caldura, Find yourself again!

Spin de Trandafir [chapter 8]

[chapter 7]


Incetul cu incetul, m-am lasat prada visului...
Vis ciudat...Eram in dormitor, si stateam putin cam apasat de ganduri si regrete.
Mi-am luat insa inima in dinti, am iesit din dormitor pentru a ma indrepta catre sufragerie, acolo unde totul s-a intamplat. Acolo unde cosmarul meu a luat nastere. Camera aceea blestemata in care nu am mai intrat de atunci. Imi treceau prin minte ganduri de altadata, ganduri frumoase, ganduri care candva imi faceau placere. Din pacate nu mai aveau acelasi efect...imi provocau repulsie, groaza...
Am juns fata in fata cu usa sufrageriei, iar inima aproape ca se oprise. Timpul la fel. Am stat o clipa locului, cu privirea in jos si tinundu-ma de cap, ca sa-mi revin. Dupa ce mi-am revenit, am intins mana spre clanta. Pana sa ating acea clanta, diverse momente mi-au trecut din nou prin minte, toate acele plimbari, toate acele nopti, toate acele aventuri avute impreuna, si utimul moment ce mi-a venit a fost si cel ingrozitor, care m-a facut sa-mi retrag mana, ezitand a mai deschide usa, ce-mi statea in fata ca un fel de zid. Ochii mi se umezisera, mai aveam putin si dadeam in plans.
Altceva nu mai simteam, decat bataile propriei mele inimi si durerea din suflet.
Dintr-o data, usa se deschide in fata mea. Spre uimirea mea era un corp feminin, o tanara ce-si ascundea privirea, sub pletele-i blonde. Era Elena...
Usor dezorientat, am incercat s-o strig.
-Elena...Ele...
Nu apucasem sa termin, si vad cum capul blond se ridica pentru a-si dezvalui fata-i angelica. Dar am fost mult mai ingrozit, sa vad ca nu era Elena cu acel chip angelic pe care il stiam. Nu avea chip. Era acolo, un mare gol negru, inconjurat de plete blonde...Nu puteam sa ma mai misc in fata acelei creaturi oribile fara de chip...
-Ce...esti?
Si iarasi sunt intrerupt, de data aceasta de un corb, ce a iesit chiar din acel gol negru, zbatand rapid din aripi si croncanind. M-am speriat...
Aproape instantaneu, am sarit din pat, respirand sacadat, si, dupa ce mi-am dat seama ca a fost un cosmar, m-am simtit intr-un fel izbavit, ca nu a fost ceva real. Ma speriasem de moarte. Inima imi batea, aproape sa-mi sarea din piept!
-Ce a mai fost si asta? Huh...Offf!
Dupa ce am reusit sa ma dezmeticesc, am iesit pe hol, sa privesc usa sufrageriei. Acel zid ce statea intre mine si cosmarul de dincolo de el. Intr-un fel eram multumit ca acea usa avea rolul unui zid. Ma gandeam cu groaza, la faptul ca eram bantuit sau chiar mai rau. Nu mi-a pierit bine acel gand sinistru din minte, ca si vad in fata usii sufrageriei, un fulg negru. Un fior rece imi strabatuse rapid sira spinarii iar pielea mi se facuse ca de gaina.
-Nu, nu e posibil, te rog, spune-mi ca nu e posibil!
Am inceput sa o iau razna, sa vorbesc singur. M-am apropiat de fulgul acela negru. Era de corb...Corbul acela blestemat ce-mi dadea cosmaruri.
-Pasare nenorocita! O sa te prind eu!
Am luat fulgul, si iesind afara, l-am aruncat rapid, asa cum ar face oricine cu ceva sumbru, ceva ce nu ar vrea sa i se afle in casa sub nicio forma. Nu m-am intors bine in casa, ca mi-am si auzit telefonul sunand din dormitor...