Spin de Trandafir [chapter 27]

Toate aceste mici detalii stranse intr-o singura idee, intr-o singura forma, toate amestecate in capul meu, imi provocau dureri de cap insuportabile. Peste tot trandafiri, peste tot aripi de corb si tot felul de evenimente misterioase ce nu le pot intelege, ce nu le pot pune cap la cap, pentru a intelege ce se intampla mai exact cu mine. Sunt pierdut intr-un ocean, iar de fiecare data cand se mai intampla ceva care-mi tulbura mie linistea, ma simt dat peste cap de un val urias provocat de vreun cutremur devastator. Poate ca acesta e rolul meu prin viata, sa traiesc, constientizand poate prea mult evenimentele ce se petrec dupa o anumita ordine, si de fiecare data sa fiu dus de val...Pana la urma toti oameni procedeaza in acest fel. Toti sunt dusi de val intr-un moment sau altul. Cu totii au avut realizari, au fost in culmea fericii ori in pragul disperarii, au regretat o vorba aruncata aiurea, au savurat spusele altora despre ei, au trait fiecare moment, pentru ca s-au lasat dusi de val. Dar pentru mine, a ma lasa dus de val, insemna a ma pierde pe mine. A-mi pierde identitatea. Riscam prea mult ca viata mea sa se transforme radical, sa devina un spin de trandafir, la fel ca si cele trei cuvinte, scrise de tatal meu pe acel bilet blestemat.
Si toate aceste nebunii mi s-au intamplat din clipa in care a murit Elena.
-Elena...de ce ai plecat? Ce te-a determinat sa te sinucizi? Ce? Inca nu am gasit motivul pentru care ai facut-o...Presupun ca, in cazul in care il voi gasi, tot nu voi intelege de ce ai facut-o...Si totusi...
Doamne, m-am luat sa vorbesc si singur. Elena nu ma poate auzi...
Intre timp, Fabiana, tot pregatea ceva in bucatarie. M-am hotarat sa ii spun ceea ce credeam eu ca trebuie facut. Prin urmare, am intrat in bucatarie, mergand oarecum leganat. Eram abatut si un pic speriat de faptul ca acum cateva minute, vorbeam singur, cu Elena, care nu era de fata...
-Fabiana?
-Da?
-Cred ca ar trebui sa mergem la Brasov pentru a afla despre ce-i vorba...
-De ce?
-Pai, biletul e de la tatal meu. Mi l-a dat cand eram la Brasov, deci raspunsuri vom gasi acolo.
-Inteleg. Si cand te vei duce?
-Maine, daca ma vei insoti si tu?
-De ce sa te insotesc?
-Ai jucat un rol important pana acum in toata aceasta poveste si...
-Inteleg.
-Deci, ma vei insoti?
-O sa vin...
Nu am apucat sa-i multumesc, ca mi-am auzit telefonul sunand. Ma speriasem. M-am dus in camera alaturata ca sa raspund...