Spin de Trandafir [chapter 17]

[chapter 16]


Dintr-o data, m-am oprit in loc, Fabiana fiind aproape sa ma loveasca din spate.
Inima-mi batea cu putere, sangele imi fierbea in vene. Ardeam. Desi ploua afara, simteam ca ma sufoc de caldura.
M-am intors in casa, direct catre batran. Dand cu pumnul in masa, pentru a evita sa nu-l lovesc, ma uit in ochii lui, vorbind pe un ton cat se poate de amenintator:
-Tu, esti cel care l-a ucis pe tata?
-Era tatal tau adoptiv, si da, eu l-am ucis!
Nu-mi venea sa cred, cat de calm putea sa fie acest om.
-Ce ma impedica pe mine acum, sa nu te ucid?
-Faptul ca vrei sa afli adevarul? Ce-ai zice daca a-i lua din nou loc, pentru a-ti da mai multe detalii...
Parca ma linistisem, desi nu stiam de ce. M-am asezat pe scaun, am luat o gura de cafea, si i-am facut semn batranului, ca poate continua, in timp ce Fabiana, fara sa mai zica nimic, s-a asezat si ea inapoi pe scaun.
-Eheiii...Eu sunt tatal vostru. Al tau si al lui Gabriel. Mama voastra, Eleonora, a murit, in urma nasterii lui Gabriel, datorita unor complicatii. Pe acea vreme, camatarii ma urmareau fiindca le datoram o suma uriasa de bani. La un an si jumatate dupa moartea mamei voastre, primul lucru pe care l-am facut, a fost sa va dau spre adoptie, pentru protectia voastra. Familia Alexandrescu, care v-a adoptat, parea de treaba la inceput. Pavel si Nicoleta se intelegeau foarte bine. Dar cu trecerea timpului, Pavel, s-a apucat de bautura, si va batea. Atat pe voi cat si pe sotia sa. Nicoleta desi dorea sa divorteze, era amenintata cu moartea, si nu putea face mare lucru. Aici am intervenit eu. Tineam prea mult la voi, chiar daca abia va stiam, ca sa va las pe mana acelui netrebnic. Am incercat sa discut cu Pavel, dar nu vroia sa inteleaga...asa ca...l-am impuscat. Incidentul petrecandu-se de dimineata , intr-un orasel precum Chiajna si cu nimeni prin preajma, am profitat de ocazie si am fugit. Din ce-am inteles din ziare, tu si cu Gabriel l-ati vazut mort, cand v-ati intors de la scoala, iar apoi mama voastra, dupa ce ati sunat-o sa vina de la serviciu. La ceva timp dupa incident, a disparut si ea...
-Imi aduc aminte...acum...ce de sange...
Sufletul mi-era rascolit, incercam sa nu plang, dar ochii tot mi se umezeau.
-Intre timp, eu am devenit un om destul de influent in lumea afacerilor.
-Da! Mama a disparut...nici macar un ramas bun, si nici un alt semn de viata.
-Imi pare rau, Mihai!
-Unde este toaleta?
Dupa ce mi-a aratat incotro, am mers intr-acolo, oarecum leganat. Ajungand in fata oglinzii, ma priveam si parca nu ma recunosteam. Parca vedeam un alt Mihai.
-Cine esti tu, de fapt?
Ma simteam un necunoscut in propria-mi piele. Sa-mi cunosc adevaratul tata, abia la 26 de ani? Sa-mi cunosc tot trecutul abia acum? Nu mai reuseam sa ma tin prea bine pe picioare. Am dat drumul la apa rece, si m-am spalat pe fata, in speranta ca-mi revin. M-am intors apoi, in camera unde se aflau Stelian si Fabiana, care-si povesteau niste nimicuri. Venind brusc, am intrerupt conversatia celor doi...
-Cand ne-am vazut astazi, m-ai intrebat care imi este numele de familie...Te-ai prefacut ca nu ma cunosti?
-Nu doream sa-ti spun asa, dintr-o data.
-Atunci in Bucuresti, de ce erai deghizat ca un cersetor?
-Am aflat ca te-ai mutat din Chiajna in Bucuresti. Eu, fiind de vreo 10 ani prin Brasov, am venit in capitala, ca sa te revad. Si trebuia sa ma deghizez, si sa ma conving ca tu erai acela. A ma deghiza mi s-a parut singura solutie viabila, fara a-ti trezi suspiciuni.
-Si plicul? Ai spus ca tocmai eu trebuia sa ti-l dau! Dupa ce l-am primit de la Gabriel...
-Cu Gabriel, m-am intalnit deja, acum vreo trei saptamani. L-am convins si pe el, ca si pe tine, ca sunt tatal vostru. I-am dat plicul, cu instructiuni clare. Peste trei saptamani, trebuia sa ia legatura cu tine, si sa-ti inmaneze plicul, cu scopul ca tu, sa apari la Brasov, la mine.
Ce? Acum trei saptamani? Atunci a murit Elena! Tot e ceva in neregula...Are vreo legatura cu moartea ei?
-Mihai? Ce-ai patit?
Aducandu-mi aminte ca fratele meu facuse accident:
-Dar a facut accident, din cauza asta!
-Accidentul, desigur nu a fost in planul meu, dar a fost intr-un fel un mod de a te convinge sa-ti faci aparitia aici. Trebuie sa recunosti, ca ma pricep la strategie.
-Gabriel putea sa moara in acel accident...
-Dar nu a facut-o...
Incercam sa uit acel moment, si mi-am adus aminte ca mai am o intrebare de pus...
-Iar plicul respectiv, ce contine?
-Aaa, asta e o alta poveste...