[chapter 19]
A doua zi, m-am trezit cumplit de tarziu. Adica pe la ora amiezii. Cu o durere de cap incredibila. Adormisem imbracat, sticla de whiskey fiind pe podea... Macar pentru un moment uitasem de mine...Telefonul era si el pe pat aruncat intr-o parte, fiind pregatit sa cada. L-am luat, si am ramas surprins, vazand pe ecran sase apeluri nepreluate, toate de la Fabiana...Nu ma simteam in stare s-o apelez, asa ca i-am trimis un mesaj, scuzandu-ma pentru ca am dormit mult prea mult.
Fara a ma ridica din pat, asteptam un raspuns. Acesta venise: „Dar mult mai dormi! Nu obosesti facand asta? ;))”. Fara sa gandesc prea mult, i-am trimis raspuns: „Nu as putea sa obosesc dormind...doar daca as dormi vesnic. Doar asa...doar atunci as vrea probabil sa ma trezesc”. Recitind ce-am trimis, mi-am dat seama ca am fost intr-un fel ironic si in acelasi timp si filozofic, probabil de la alcoolul care inca se mai perinda prin venele ce-mi purtau lichidul acela rosu.
Nu a trecut mult, iar telefonul a inceput sa-mi vibreze. Fabiana ma apela. Am raspuns cam tarziu:
-Da?
-Buna...
Un moment in care ne ascultam unul altuia respiratia prin telefon, si-a facut simtita prezenta, in chiar incipitul discutiei noastre telefonice.
-Sa inteleg ca tu esti foarte suparat, sau ce?
-Intr-un fel...Nu stiu...
-Cum adica? Din mesajul tau am inteles clar ca viata, nu prea iti mai face cu ochiul...
-Da poti sa zici si asa...
-Inteleg...Din cauza mea sau a tatalui tau?
-Aaa, nu...mai bine, sa punem asta pe seama oboselii.
-Vezi ca eu in vreo zece minute ajung la tine...Sper ca nu te superi, ca vin neinvitata...
-Nu...
Inchizand telefonul, m-am ridicat din pat, am facut un dus foarte rapid cu apa rece, m-am parfumat, si m-am imbracat cu haine curate, si bineinteles am aruncat sticla aceea de J&B. Exact la timp, pentru ca Fabiana deja ciocanea la usa.
-Imi pare rau pentru ce s-a intamplat aseara, pentru cum m-am comportat...
Acestea au fost primele cuvinte pe care le-a zis Fabiana in momentul in care m-a vazut.
Dupa ce am facut niste cafea, si am mai discutat anumite lucruri pentru a ne lamuri de ce s-a intamplat ieri, stand amandoi pe marginea patului, Fabiana s-a indreptat catre mine, luandu-mi cu mana stanga, barbia, tragandu-ma catre ea, provoncandu-ma s-o sarut. Sarutul inocent de la inceput, s-a transformat apoi intr-unul din ce in ce mai pervers, fara ca macar pentru o clipa sa ne uitam in alta parte, decat in ochii partenerului...Printre toate acestea am reusit sa strecor si o vorbulita, constatand faptul ca totusi viata inca imi mai face cu ochiul. Fabiana chicotind, mi-a apucat tricoul de ambele capete, scotandu-l de pe mine, cu un gest plin de vulgaritate. Punandu-mi mana pe piept, m-a impins usor pe spate, ea continuandu-si sarutarile-i dulci pe piept si pe abdomen. Durerea mea de cap, se ameliora treptat, cu cat ea ma saruta mai des. Am renuntat sa mai fac altceva inafara de-ai raspunde sarutarilor si mangaierilor, am lasat-o pe ea sa preia controlul, m-am lasat prada ei, dus de val ca spre un mult visat taram al fagaduintei...
Efectul consumului de alcool a devenit sinonim cu filosofia poetica? :))Tehnologia avansata favorizeaza relatia dintre cei doi indragostiti, interesant faptul ca eroul are ultimul cuvant.Sa recumoastem superioritatea masculina care de fapt ar semnifica o irealitate (intrucat puterea feminina e superioara, sa recunoastem)ar parea utopic.Dragostea prezinta functie salvatoare ,conturata de incercarile Fabianei simbolizate de deductii pur logice, dar exteriorizate la nivel emotional.
RăspundețiȘtergere