Seether - Breakdown
Five Finger Death Punch - The Bleeding
Breaking Benjamin - I Will Not Bow
Skillet - Hero
Look at the names and the order of the songs, and think of it this way:
A man in a great battle against evil, is on the edge of a breakdown, then he suffers from massive bleeding, caused by a sword. Though, when he will face his greatest enemy, he will not bow, and after defeating that enemy, he will be a hero for mankind! It reminds of someone who died for us, and saved us! Speaking of that...Happy Easter!
sâmbătă, 23 aprilie 2011
vineri, 22 aprilie 2011
Spin de Trandafir [chapter 7]
[chapter 6]
Dimineata. Soarele se strecura printre jaluzele, determinandu-ma sa deschid ochii. Am constatat ca nu ma aflam tocmai in apartamentul meu...Mi-am dat seama dupa aceea ca pe pieptul meu se afla ceva greu. M-am uitat si o vad pe Fabiana, dormind linistitat tinandu-si capul pe al meu piept, iar mana ei finuta imi cuprindea abdomenul ca o centura. In dreapta, se afla un ceas care indica 7.28. Doream sa plec si s-o las pe Fabiana sa doarma in continuare. I-am ridicat mana, apoi m-am chinuit ceva timp sa iau o perna, sa ies usor din stransoarea ei, si apoi sa-i strecor perna moale sub cap.
Am inceput sa-mi strang hainele aruncate prin toata camera, amestecate cu ale ei, m-am imbracat, mi-am luat telefonul de pe biroul ei, si, in cea mai mare liniste am iesit din apartamentul ei, respirand usurat. Coborand incet scarile, am inceput sa ma uit prin lista mea de numere, din telefon. Nu stiu de ce faceam asa ceva, probabil doream sa vad daca a aparut numarul Fabianei acolo, ca prin magie...Din pacate nu se afla acolo. Renuntasem.
Am oftat, si mi-am continuat drumul. Incepuse sa-mi para rau, ca nu am intors macar o privire catre ea, atunci cand dormea ca un copilas. Oare ce era in capul meu?
Ajungand la masina, m-am scotocit de chei, prin buzunarul interior al gecii, si am dat de un fel de fituica. Il scot plictisit, gandindu-ma ca o fi vreun bon de casa de marcat sau ceva asemanator. Era insa un biletel cu numele si numarul Fabianei. M-am urcat repede in masina, mi-am trecut numarul in telefon, l-am salvat, si am pornit motorul, oftand din nou. Mi-am intors privirea catre blocul in care statea ea, cu o privire pierduta. Imi intorsesem atentia catre schimbator, punand mana pe acesta, mi-am adus rapid aminte, de acel hanorac alb, cu un corb pe el si de avertismentul acela. Ceea ce m-a determinat sa plec de acolo tulburat si nitel speriat.
Pe drum stateam sa ma framant, sa ma gandesc, cand se va trezi, ce va zice, daca se va intreba unde sunt sau cum am disparut?
Dandu-mi seama ca aiurez, m-am scuturat, si am dat drumul la radio. Muzica ar fi trebuit sa ma mai calmeze.
Odata ajuns acasa, am aruncat acel biletel cu scrisul ei de mana, ma dezbrac de haine, si m-am aruncat in pat, cu fata in sus, uitandu-ma in tavan.
-Ce s-a intamplat cu mine?
Trecusera doar doua! Doua saptamani de amar si chin, de cand ea nu se mai afla printre noi. De cand ea murise. Elena murise de exact doua saptamani, iar eu deja i-am gasit o inlocuitoare? Nu imi venea sa cred, ce creatura jalnica ajunsesem...Mi-era scarba de mine. Mi-era inca dor de Elena. Tot ii simteam lipsa. Sufletul meu tot gol era. Fabiana nu ar putea sa umple acel gol.
Tot fixand tavanul cu privirea, parca vad imaginea Elenei, cu acel corp frumos, care emana atata dragoste, cu parul ei blond, lasat pana dincolo de umeri, cu acei ochi albastri mici, fermecatori care mi-au luat mintile inca de prima data. Ochii aceia, erau ce mai patrunzatori ochi pe care i-am vazut. Nasucul ei mic, impreuna cu buzele ei cu linii fine, perfecte, parca ma chemau...Am ridicat incet mana, catre tavan, catre ceea ce mie imi parea imaginea Elenei. Am sperat ca acea imagine o sa intinda mana catre mine, dar in schimb mi-a aparut imaginea Fabianei...ceea ce m-a determinat sa-mi retrag mana si sa las o lacrima sa-mi cada.
-Oamenii, prin natura lor, sunt niste fiinte dezgustatoare...Iar eu sunt una dintre ele...
M-am intors cu fata intr-o parte, iar dupa ceva timp de stat cu ochii inchisi, am adormit...
Dimineata. Soarele se strecura printre jaluzele, determinandu-ma sa deschid ochii. Am constatat ca nu ma aflam tocmai in apartamentul meu...Mi-am dat seama dupa aceea ca pe pieptul meu se afla ceva greu. M-am uitat si o vad pe Fabiana, dormind linistitat tinandu-si capul pe al meu piept, iar mana ei finuta imi cuprindea abdomenul ca o centura. In dreapta, se afla un ceas care indica 7.28. Doream sa plec si s-o las pe Fabiana sa doarma in continuare. I-am ridicat mana, apoi m-am chinuit ceva timp sa iau o perna, sa ies usor din stransoarea ei, si apoi sa-i strecor perna moale sub cap.
Am inceput sa-mi strang hainele aruncate prin toata camera, amestecate cu ale ei, m-am imbracat, mi-am luat telefonul de pe biroul ei, si, in cea mai mare liniste am iesit din apartamentul ei, respirand usurat. Coborand incet scarile, am inceput sa ma uit prin lista mea de numere, din telefon. Nu stiu de ce faceam asa ceva, probabil doream sa vad daca a aparut numarul Fabianei acolo, ca prin magie...Din pacate nu se afla acolo. Renuntasem.
Am oftat, si mi-am continuat drumul. Incepuse sa-mi para rau, ca nu am intors macar o privire catre ea, atunci cand dormea ca un copilas. Oare ce era in capul meu?
Ajungand la masina, m-am scotocit de chei, prin buzunarul interior al gecii, si am dat de un fel de fituica. Il scot plictisit, gandindu-ma ca o fi vreun bon de casa de marcat sau ceva asemanator. Era insa un biletel cu numele si numarul Fabianei. M-am urcat repede in masina, mi-am trecut numarul in telefon, l-am salvat, si am pornit motorul, oftand din nou. Mi-am intors privirea catre blocul in care statea ea, cu o privire pierduta. Imi intorsesem atentia catre schimbator, punand mana pe acesta, mi-am adus rapid aminte, de acel hanorac alb, cu un corb pe el si de avertismentul acela. Ceea ce m-a determinat sa plec de acolo tulburat si nitel speriat.
Pe drum stateam sa ma framant, sa ma gandesc, cand se va trezi, ce va zice, daca se va intreba unde sunt sau cum am disparut?
Dandu-mi seama ca aiurez, m-am scuturat, si am dat drumul la radio. Muzica ar fi trebuit sa ma mai calmeze.
Odata ajuns acasa, am aruncat acel biletel cu scrisul ei de mana, ma dezbrac de haine, si m-am aruncat in pat, cu fata in sus, uitandu-ma in tavan.
-Ce s-a intamplat cu mine?
Trecusera doar doua! Doua saptamani de amar si chin, de cand ea nu se mai afla printre noi. De cand ea murise. Elena murise de exact doua saptamani, iar eu deja i-am gasit o inlocuitoare? Nu imi venea sa cred, ce creatura jalnica ajunsesem...Mi-era scarba de mine. Mi-era inca dor de Elena. Tot ii simteam lipsa. Sufletul meu tot gol era. Fabiana nu ar putea sa umple acel gol.
Tot fixand tavanul cu privirea, parca vad imaginea Elenei, cu acel corp frumos, care emana atata dragoste, cu parul ei blond, lasat pana dincolo de umeri, cu acei ochi albastri mici, fermecatori care mi-au luat mintile inca de prima data. Ochii aceia, erau ce mai patrunzatori ochi pe care i-am vazut. Nasucul ei mic, impreuna cu buzele ei cu linii fine, perfecte, parca ma chemau...Am ridicat incet mana, catre tavan, catre ceea ce mie imi parea imaginea Elenei. Am sperat ca acea imagine o sa intinda mana catre mine, dar in schimb mi-a aparut imaginea Fabianei...ceea ce m-a determinat sa-mi retrag mana si sa las o lacrima sa-mi cada.
-Oamenii, prin natura lor, sunt niste fiinte dezgustatoare...Iar eu sunt una dintre ele...
M-am intors cu fata intr-o parte, iar dupa ceva timp de stat cu ochii inchisi, am adormit...
sâmbătă, 16 aprilie 2011
Spin de Trandafir [chapter 6]
[chapter 5]
O fata atat de atractiva. Bruneta, cu parul lung, ochi negri, foarte patrunzatori. Era dragalasa, cu buzele ei senzuale si cu un corp aproape perfect...Dar nu asta mi-a atras atentia. Ci faptul ca primul lucru pe care l-a facut cand a intrat pe terasa barului era sa se uite la mine insistent facand apoi cu ochiul si zambind din coltul gurii catre mine. Iar lucrul cel mai ciudat era felul in care era imbracata...in blugi stramti, si intr-un hanorac alb, avand in fata cusut un corb, iar deasupra lui stateau niste litere, care citite, ar fi rezultat intr-un avertisment destul de infiorator, mai ales pentru mine: “Beware of the Raven!”.
Inghetasem. Ma trecuse fiorii. Intrand in bar, a stat ceva timp, iar eu afara, ma tot intrebam daca nu cumva are vreo legatura cu mine, cu acel corb din visul meu. Imi era cu neputinta sa-mi explic.
In sfarsit. Fata iesise din bar, si s-a indreptat catre masa mea. Oare de ce eram atat de sigur de asta? A venit usurel, a apucat unul din scaunele care ii erau la indemana de la masa la care ma aflam si eu, si a intrebat politicos:
-E ocupat?
-Aaa, nu. Nu e!
-Multumesc!
A stat o clipa s-a uitat la mine cu acelasi zambet strengaresc si dintr-o data a intins mana...
-Sunt Fabiana. Incantata de cunostina!
-Mihai! Si eu!
Dupa ce a reusit sa ma deruteze, s-a comportat destul de normal. Mie insa numai la acel corb si la acel avertisment de pe hanoracul ei imi statea gandul. Dupa aceea venise si comanda ei. Un Martini rosu pentru ea, si unul pentru mine. Am incercat sa fiu politicos si sa refuz pe motivul ca sunt cu masina, dar Fabiana a insistat. Ochii ei negri si patrunzatori m-au convins, asa ca am inceput sa degust licoarea din pahar.
Am avut apoi o destul de lunga conversatie, pentru ca se facuse destul de tarziu, iar noi consumasem impreuna cam zece pahare de Martini. Fapt ce ne-a si facut sa ne simtim pana la urma foarte bine, desi eu nu aflasem mare lucru despre ea, cu exceptia faptului ca are 22 de ani si ca nu lucreaza. Stia foarte bine sa se eschiveze in conversatii de acest gen, iar eu i-am spus o sumedenie de lucruri despre mine, pe care sincer sa fiu, cred ca le-a ascultat cu placere.
Intr-un final am hotarat sa pun capat, si sa ma indrept catre casa, evident fara masina, dar mi-a fost propus ceva mai bun...
-Mai bine am merge la mine...Stau foarte aproape!
Am stat un pic sa cantaresc oferta, si dandu-mi seama ca eram mult prea ametit ca sa gandesc limpede, i-am raspuns Fabianei, cu un da, aruncat in lipsa de altceva.
Am plecat cu ea, nu inainte de a ne plati consumatia. Am mers usurel pe strada, glumind si razand ca niste copii. Intrand in blocul, unde statea Fabiana, am urcat scarile pana la etajul 1, iar dupa ce a fost descuiata usa, parca toata gluma a fost lasata deoparte. Pana am reusit sa-mi dau eu jos geaca, ea a si dat drumul la muzica sa se auda in surdina. Apoi s-a apropiat usor de mine cu un mers senzual, si s-a repezit direct la mine, punandu-ma la perete, atingandu-mi pieptul apoi lipindu-si buzele-i moi, de ale mele, sarutandu-ma cu pasiune.
Apoi m-a tras de tricou pana in dormitor, m-a dezbracat de el cu rapiditate, si iar m-a sarutat, asezandu-se pe patul moale, tragandu-ma si pe mine dupa ea, continuandu-ne sarutarile. I-am dat jos hanoracul acela alb, apoi tricoul si sutienul rosu, dezvelindu-i splendoarea frumosului ei trup. Stiam ca ceea ce fac nu e bine, dar nu puteam sa ma opresc, vroiam s-o simt, sa-i simt intreaga caldura trupeasca, vroiam sa fie a mea...
O fata atat de atractiva. Bruneta, cu parul lung, ochi negri, foarte patrunzatori. Era dragalasa, cu buzele ei senzuale si cu un corp aproape perfect...Dar nu asta mi-a atras atentia. Ci faptul ca primul lucru pe care l-a facut cand a intrat pe terasa barului era sa se uite la mine insistent facand apoi cu ochiul si zambind din coltul gurii catre mine. Iar lucrul cel mai ciudat era felul in care era imbracata...in blugi stramti, si intr-un hanorac alb, avand in fata cusut un corb, iar deasupra lui stateau niste litere, care citite, ar fi rezultat intr-un avertisment destul de infiorator, mai ales pentru mine: “Beware of the Raven!”.
Inghetasem. Ma trecuse fiorii. Intrand in bar, a stat ceva timp, iar eu afara, ma tot intrebam daca nu cumva are vreo legatura cu mine, cu acel corb din visul meu. Imi era cu neputinta sa-mi explic.
In sfarsit. Fata iesise din bar, si s-a indreptat catre masa mea. Oare de ce eram atat de sigur de asta? A venit usurel, a apucat unul din scaunele care ii erau la indemana de la masa la care ma aflam si eu, si a intrebat politicos:
-E ocupat?
-Aaa, nu. Nu e!
-Multumesc!
A stat o clipa s-a uitat la mine cu acelasi zambet strengaresc si dintr-o data a intins mana...
-Sunt Fabiana. Incantata de cunostina!
-Mihai! Si eu!
Dupa ce a reusit sa ma deruteze, s-a comportat destul de normal. Mie insa numai la acel corb si la acel avertisment de pe hanoracul ei imi statea gandul. Dupa aceea venise si comanda ei. Un Martini rosu pentru ea, si unul pentru mine. Am incercat sa fiu politicos si sa refuz pe motivul ca sunt cu masina, dar Fabiana a insistat. Ochii ei negri si patrunzatori m-au convins, asa ca am inceput sa degust licoarea din pahar.
Am avut apoi o destul de lunga conversatie, pentru ca se facuse destul de tarziu, iar noi consumasem impreuna cam zece pahare de Martini. Fapt ce ne-a si facut sa ne simtim pana la urma foarte bine, desi eu nu aflasem mare lucru despre ea, cu exceptia faptului ca are 22 de ani si ca nu lucreaza. Stia foarte bine sa se eschiveze in conversatii de acest gen, iar eu i-am spus o sumedenie de lucruri despre mine, pe care sincer sa fiu, cred ca le-a ascultat cu placere.
Intr-un final am hotarat sa pun capat, si sa ma indrept catre casa, evident fara masina, dar mi-a fost propus ceva mai bun...
-Mai bine am merge la mine...Stau foarte aproape!
Am stat un pic sa cantaresc oferta, si dandu-mi seama ca eram mult prea ametit ca sa gandesc limpede, i-am raspuns Fabianei, cu un da, aruncat in lipsa de altceva.
Am plecat cu ea, nu inainte de a ne plati consumatia. Am mers usurel pe strada, glumind si razand ca niste copii. Intrand in blocul, unde statea Fabiana, am urcat scarile pana la etajul 1, iar dupa ce a fost descuiata usa, parca toata gluma a fost lasata deoparte. Pana am reusit sa-mi dau eu jos geaca, ea a si dat drumul la muzica sa se auda in surdina. Apoi s-a apropiat usor de mine cu un mers senzual, si s-a repezit direct la mine, punandu-ma la perete, atingandu-mi pieptul apoi lipindu-si buzele-i moi, de ale mele, sarutandu-ma cu pasiune.
Apoi m-a tras de tricou pana in dormitor, m-a dezbracat de el cu rapiditate, si iar m-a sarutat, asezandu-se pe patul moale, tragandu-ma si pe mine dupa ea, continuandu-ne sarutarile. I-am dat jos hanoracul acela alb, apoi tricoul si sutienul rosu, dezvelindu-i splendoarea frumosului ei trup. Stiam ca ceea ce fac nu e bine, dar nu puteam sa ma opresc, vroiam s-o simt, sa-i simt intreaga caldura trupeasca, vroiam sa fie a mea...
duminică, 10 aprilie 2011
sâmbătă, 9 aprilie 2011
Spin de Trandafir [chapter 5]
[chapter 4]
Era dupa amiaza, iar eu m-am cheltuit banii pe motorina si pentru a manca in oras.
In rest nu prea facusem mare lucru cu banii mei. Si nici nu reusisem sa gasesc o modalitate de a-mi petrece timpul intr-un mod mai distractiv. M-am oprit in apropierea unui bar. M-am dat jos din masina, am incuiat, si pana sa intru pe terasa barului, am avut supriza sa-l vad pe cersetorul din visul meu, cu acel fes colorat si cu hainele jerpelite. Dintr-o data, am avut niste fiori reci pe sira spinarii. Niciodata nu-l vazusem pe acest cersetor. L-am vazut doar in acolo, in dimensiunea aceea. Am inceput sa cred ca visele se pot materializa...
L-am privit un pic de la distanta, apoi, reamintindu-mi cum il cheama, m-am dus la el ca un apucat, si l-am intrebat...
-Tu esti Stelica?
-Sa traiti, dar de unde stiti cum ma cheama?
Simteam ca ceva era in neregula. Stelica. Exact acelasi nume? Sa fie visul acela un fel de previziune? O premonitie? Dar sunt intrerupt de cersetor.
-Va rog, vreau si eu bani pentru o paine...
-Crezi in Dumnezeu?
-Fie-va mila...
-Spune, crezi ori nu?
-Da. Normal.
Incepusem sa-l inspaimant pe individ. Iarasi, la fel ca-n vis. Desi stiam ce facusem in acea dimensiune subconstienta, nu ma puteam controla, nu reuseam sa evit mutarile pe care le facusem deja.
-Cum de poti tu a crede in El? Esti sarman, ceri bani de paine si totusi crezi?
-El ne va salva pe toti. Si pe cei sarmani, si pe cei bogati, si pe cei slabi, si pe cei puternici, laolalta!
Mi-am trecut mana prin par, si apoi scot cativa lei pentru a-i inmana lui Stelica.
-Multumesc mult, Dumnezeu sa te ajute!
-Daca nu sti deja cum ma cheama...sunt Mihai!
Si am plecat, lasandu-l nedumirit si cu bani de o paine. Fiindu-mi teama ca m-ar fi cunoscut, am luat-o rapid catre bar.
M-am asezat la o masa la terasa, si punandu-mi mainile in cap, oftam dandu-mi seama ca nu puteam intelege ce se intampla. Treceam printr-una din cele mai ciudate momente din viata mea.
Cat de rau am ajuns...Noroc insa ca venise fata care indeplinea rolul de barman, sa ma intrebe ce doresc. Cand m-am uitat la ea, i-a pierit oarecum zambetul acela dragalas. Nu o acuzam, aratam ca si cum as fi fost beat.
-Mmmm, un cola rece, te rog!
-Imediat!
Si a zbughit-o rapid in interior, ceea ce m-a determinat, recunosc, sa ii admir aprobator posteriorul ei apetisant. Eram defect, stiu, dar aveam nevoie de prezenta aceea feminina de care eram lipsit, desi mi-era prezenta in suflet.
Cand s-a intors cu sticla de cola, un pahar si un pai, toate acestea pe tavita, mi le-a lasat pe masa, zambind, iar eu am multumit respectuos...
Mi-am turnat sucul in pahar, si am dat pe gat o jumatate din acesta, racorindu-mi sufletul dupa tot ce am patimit astazi. Trebuia sa profit din plin de acest moment. Si am reusit...pana cand a aparut ea...
Era dupa amiaza, iar eu m-am cheltuit banii pe motorina si pentru a manca in oras.
In rest nu prea facusem mare lucru cu banii mei. Si nici nu reusisem sa gasesc o modalitate de a-mi petrece timpul intr-un mod mai distractiv. M-am oprit in apropierea unui bar. M-am dat jos din masina, am incuiat, si pana sa intru pe terasa barului, am avut supriza sa-l vad pe cersetorul din visul meu, cu acel fes colorat si cu hainele jerpelite. Dintr-o data, am avut niste fiori reci pe sira spinarii. Niciodata nu-l vazusem pe acest cersetor. L-am vazut doar in acolo, in dimensiunea aceea. Am inceput sa cred ca visele se pot materializa...
L-am privit un pic de la distanta, apoi, reamintindu-mi cum il cheama, m-am dus la el ca un apucat, si l-am intrebat...
-Tu esti Stelica?
-Sa traiti, dar de unde stiti cum ma cheama?
Simteam ca ceva era in neregula. Stelica. Exact acelasi nume? Sa fie visul acela un fel de previziune? O premonitie? Dar sunt intrerupt de cersetor.
-Va rog, vreau si eu bani pentru o paine...
-Crezi in Dumnezeu?
-Fie-va mila...
-Spune, crezi ori nu?
-Da. Normal.
Incepusem sa-l inspaimant pe individ. Iarasi, la fel ca-n vis. Desi stiam ce facusem in acea dimensiune subconstienta, nu ma puteam controla, nu reuseam sa evit mutarile pe care le facusem deja.
-Cum de poti tu a crede in El? Esti sarman, ceri bani de paine si totusi crezi?
-El ne va salva pe toti. Si pe cei sarmani, si pe cei bogati, si pe cei slabi, si pe cei puternici, laolalta!
Mi-am trecut mana prin par, si apoi scot cativa lei pentru a-i inmana lui Stelica.
-Multumesc mult, Dumnezeu sa te ajute!
-Daca nu sti deja cum ma cheama...sunt Mihai!
Si am plecat, lasandu-l nedumirit si cu bani de o paine. Fiindu-mi teama ca m-ar fi cunoscut, am luat-o rapid catre bar.
M-am asezat la o masa la terasa, si punandu-mi mainile in cap, oftam dandu-mi seama ca nu puteam intelege ce se intampla. Treceam printr-una din cele mai ciudate momente din viata mea.
Cat de rau am ajuns...Noroc insa ca venise fata care indeplinea rolul de barman, sa ma intrebe ce doresc. Cand m-am uitat la ea, i-a pierit oarecum zambetul acela dragalas. Nu o acuzam, aratam ca si cum as fi fost beat.
-Mmmm, un cola rece, te rog!
-Imediat!
Si a zbughit-o rapid in interior, ceea ce m-a determinat, recunosc, sa ii admir aprobator posteriorul ei apetisant. Eram defect, stiu, dar aveam nevoie de prezenta aceea feminina de care eram lipsit, desi mi-era prezenta in suflet.
Cand s-a intors cu sticla de cola, un pahar si un pai, toate acestea pe tavita, mi le-a lasat pe masa, zambind, iar eu am multumit respectuos...
Mi-am turnat sucul in pahar, si am dat pe gat o jumatate din acesta, racorindu-mi sufletul dupa tot ce am patimit astazi. Trebuia sa profit din plin de acest moment. Si am reusit...pana cand a aparut ea...
duminică, 3 aprilie 2011
Spin de Trandafir [chapter 4]
[chapter 3]
Eram intr-o stare grava. Resimteam dureros lipsa ei. Aveam si tulburari de somn din aceasta cauza.
M-am gandit ca e prea devreme, asa ca m-am trantit iar cu capul pe perna, si facandu-ma comod, am adormit...
Dupa un somn odihnitor, care a fost mult mai bun decat cel de opt ore, m-am trezit greu la 8.23, si m-am dus direct in baie pentru un dus. Am dat drumul la apa calda.
Ce placut! Ma simteam atat de relaxat, apa imi curgea pe corp, iar eu eram eliberat de orice gand stresant...Ceva imi spunea ca trebuie sa ies urgent din starea in care ma aflu, si aveam de gand sa fac intocmai.
Terminasem dusul, imi stergeam parul si deodata imi suna telefonul. Ma duc pe hol, unde il lasasem, il ridic si am fost un pic suprins sa vad ca ma apela cineva cu un numar necunoscut. Mi se parea destul de cunoscut, dar in ciuda acestui lucru, raspund.
-Alo?
-...
Aud un vajait cunoscut, si imediat mi-aduc aminte de visul meu...Eram socat. Ce fel de vis a fost ala?
-Alo? Cine e acolo?
Mai stau nitel ascultand vajaitul si apoi iar:
-Alo! Raspunde...
Iritat si in acelasi timp temator, opresc asa zisa convorbire. Ce-i cu acel vajait?
Imi revenise iar acea stare de nesuferit. Acea stare de singurate totala. Dar ma scutur, in incercarea de a-mi alunga gandurile, si ma duc sa ma imbrac, pentru a iesi la o mica plimbare.
Dupa ce am ajuns la concluzia ca cea ma eleganta tinuta, era una in care sa ma simt comod, m-am parfumat, si am iesit plin de incredere, la lumina soarelui, indreptandu-ma catre masina. Pana sa ajung la Volkswagen-ul meu Jetta alb, trebuia sa trec o alee, printre trandafiri. Misiune neindeplinita, pentru ca nu am ajuns la poarta si m-am zgariat la mana intr-un spin afurisit. Imediat a inceput sa mi se scurga usor sangele, pe deget in jos, asa ca a trebuit sa ma intorc sa dau cu nitel spirt si apoi sa ma bandajez. Perfect. Era tot ce-mi trebuia pentru o plimbare reusita.
Deja moralul mi se zdruncinase. Incercam sa ma bandajez, si apoi iar a inceput sa sune telefonul. Acelasi numar necunoscut. Devenea atat de stresant...
-Alo! Ai de gand, sa-ti dezvalui vreodata numele?
-...
Iar acel vajait infernal.
-Inceteaza odata cu sunetul ala! Si nu ma mai suna!
Am inchis nervos. Ma scotea din minti. Nu stiu cum sunt altii, dar pe mine ma enerveaza, mai ales, pentru ca detectivul din mine incearca sa iasa la iveala, si in incercarile mele de a intocmi o lista de suspecti, intervine intotdeauna esecul, in astfel de situatii.
Cu degetul bandajat, am iesit iar din casa, de data asta mai atent, la trandafiri. Urcand in masina am plecat, cu destinatia...necunoscuta...
Eram intr-o stare grava. Resimteam dureros lipsa ei. Aveam si tulburari de somn din aceasta cauza.
M-am gandit ca e prea devreme, asa ca m-am trantit iar cu capul pe perna, si facandu-ma comod, am adormit...
Dupa un somn odihnitor, care a fost mult mai bun decat cel de opt ore, m-am trezit greu la 8.23, si m-am dus direct in baie pentru un dus. Am dat drumul la apa calda.
Ce placut! Ma simteam atat de relaxat, apa imi curgea pe corp, iar eu eram eliberat de orice gand stresant...Ceva imi spunea ca trebuie sa ies urgent din starea in care ma aflu, si aveam de gand sa fac intocmai.
Terminasem dusul, imi stergeam parul si deodata imi suna telefonul. Ma duc pe hol, unde il lasasem, il ridic si am fost un pic suprins sa vad ca ma apela cineva cu un numar necunoscut. Mi se parea destul de cunoscut, dar in ciuda acestui lucru, raspund.
-Alo?
-...
Aud un vajait cunoscut, si imediat mi-aduc aminte de visul meu...Eram socat. Ce fel de vis a fost ala?
-Alo? Cine e acolo?
Mai stau nitel ascultand vajaitul si apoi iar:
-Alo! Raspunde...
Iritat si in acelasi timp temator, opresc asa zisa convorbire. Ce-i cu acel vajait?
Imi revenise iar acea stare de nesuferit. Acea stare de singurate totala. Dar ma scutur, in incercarea de a-mi alunga gandurile, si ma duc sa ma imbrac, pentru a iesi la o mica plimbare.
Dupa ce am ajuns la concluzia ca cea ma eleganta tinuta, era una in care sa ma simt comod, m-am parfumat, si am iesit plin de incredere, la lumina soarelui, indreptandu-ma catre masina. Pana sa ajung la Volkswagen-ul meu Jetta alb, trebuia sa trec o alee, printre trandafiri. Misiune neindeplinita, pentru ca nu am ajuns la poarta si m-am zgariat la mana intr-un spin afurisit. Imediat a inceput sa mi se scurga usor sangele, pe deget in jos, asa ca a trebuit sa ma intorc sa dau cu nitel spirt si apoi sa ma bandajez. Perfect. Era tot ce-mi trebuia pentru o plimbare reusita.
Deja moralul mi se zdruncinase. Incercam sa ma bandajez, si apoi iar a inceput sa sune telefonul. Acelasi numar necunoscut. Devenea atat de stresant...
-Alo! Ai de gand, sa-ti dezvalui vreodata numele?
-...
Iar acel vajait infernal.
-Inceteaza odata cu sunetul ala! Si nu ma mai suna!
Am inchis nervos. Ma scotea din minti. Nu stiu cum sunt altii, dar pe mine ma enerveaza, mai ales, pentru ca detectivul din mine incearca sa iasa la iveala, si in incercarile mele de a intocmi o lista de suspecti, intervine intotdeauna esecul, in astfel de situatii.
Cu degetul bandajat, am iesit iar din casa, de data asta mai atent, la trandafiri. Urcand in masina am plecat, cu destinatia...necunoscuta...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)