Se afișează postările cu eticheta Noaptea mintii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Noaptea mintii. Afișați toate postările

miercuri, 5 iulie 2017

Zbârlișor Nu-Și-Nu




Acum mai mult de zece ani, obișnuiam să citesc o poveste cu și despre iepuri, împletindu-mi degetele cu filele istorisirii unui iepuraș neascultător care nu făcea nimic folositor. Se numea Zbârlișor-Nu-Și-Nu. Simbolic, nu-i așa?
Ceea ce mi-a atras atenția făcându-mă să revin iar și iar la această poveste e asemănarea personajului cu o anumită categorie de persoane existentă și în prezent. 
Ați cunoscut vreodată persoane handicapate social ? Persoane care nu pot avea grijă de ele însele pentru că nu sunt responsabile, deși ar putea fi, însă nu vor? Le poți vedea în fiecare zi...E bărbatul-bucătar arogant care a lucrat peste mări și țări de-a lungul existenței și încă e întreținut de mama-soacră, bătrână și bolnavă care îi gătește mereu lui, fiului ei care nu e capabil decât să pălăvrăgească nemăsurat și fiicei ei, respectiv soția mereu copilă a idiotului cu care am început povestea. Sau e femeia văduvă care a preferat să-și lase fiica la cârmă după moartea soțului ei deși aceasta era minoră încă, aceeași femeie care în momentul în care fiica și-a făcut o viață la distanță fizică de ea, începe o relație de venerație cu dobitocul satului. Se îndobitocește și ea și e mândră de fiecare prostie pe care o face, prostie care crește în numărătoare...
Hm, am menționat oare că bărbatul-idiot e același care încearcă din răsputeri să controleze viața fiului  lui și soției acestuia? 
Ei bine, până acum s-a achitat de minune de responsabilitate, stricând două concedii...
Mă întreb dacă povestea se va sfârși cu despărțirea celor doi din pricina părinților sau dacă vor putea să trăiască cumva...
Totuși, cred că finalul poveștii se apropie...



sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Teroare

Uneori, cea mai mare durere de care poti avea parte e aceea de a nu avea vreo durere fizica. Ci una psihica. Provocata de cineva foarte apropiat. Si ma refer aici, la apropiere prin legatura de sange, nicidecum la apropierea sentimentala ori emotionala. Nu. Nici vorba. Aceasta durere psihica se suprapune uneia de aceeasi natura provocata de lipsa unei persoane, tot cu legatura de sange. Lipsa, datorata unei plecari. Si a faptului ca nu-i poti spune ce si cum, nu-i poti spune ce vrei sa faci si cum, nu-i poti spune ca vrei sa te apere de cealalta persoana abominabila si autoritara din viata ta, care vrea sa-ti schimbe destinul. Si asta, pentru ca e departe. Si oricum nu are putea. Pentru ca si destinul ei, a fost manipulat si decis de aceasta persoana abominabila. Aceasta durere nu o pot compara cu nimic, cu absolut nimic din scurta viata pe care am trait-o si inca o mai traiesc. Traiesc un cosmar, ce nu inceteaza, nu ma pot trezi din el, sfasiindu-ma tot mai mult, cu fiecare minut ce trece. Ma consuma. Ma imbolnaveste.  E un NOD in gat ce nu-mi da pace. Da. Un NOD. E afurisit. Stiu foarte bine ce e mai bine pentru si ce vreau sa fac, si totusi nu am dreptul la replica, nu pot face nimic ori zice nimic, pentru ca totul s-ar putea intoarce impotriva mea intr-un fel foarte urat. Frica a ajuns deja la un nivel paroxistic.  Ma cutremur zi de zi la ideea ca viitorul alaturi de iubirea mea adevarata, ori ca viitorul profesional o sa fie in totalitate abolit, pentru totdeauna daca fac ceea ce vrea aceasta persoana de la mine, in urmatoare luna. 'As vrea sa dau timpul inapoi' e un cliseu stupid. Eu vreau sa dau timpul inainte, si vreau sa-l dau doar daca reusesc sa rezolv cumva aceasta problema... TEROARE. Nimicnicia e dupa colt, ma pandeste...


For some people, dying at the right moment, is the best solution. A cure. A cleanse. A curse and a bliss at the same time.

miercuri, 29 august 2012

Putrefacţia

Iniţial, mă gândeam să folosesc titlul "Putrefacta Europă", dar m-am răzgândit. În fine, multe nu prea mai am de zis. Ce să zic, poate despre titlul folosit. Întrebarea mea este, cine i-a pus pe aceşti putrefacţi din Europa, stăpâni ai României, sau şi mai bine zis, cine i-a făcut zei? Trebuie să mă închin şi să fac plecăciuni lor mai nou? Înseamna că ducem lipsă de coloana vertebrală, complet. Suntem luaţi de proştii Europei, fiind la cheremul lor. Nu mai suntem un stat suveran şi independent, ci un fel de paşalâc modern. Votul poporului nu contează. Contează ce vrea UE şi USA. De ce decide UE in locul nostru ce conducător să avem? Asta e suprema lipsă de verticalitate a unui popor ce nu poate face nimic. Francezii au putut. La fel şi italienii. Noi nu putem. Suntem slugi. Noaptea minţii! Uniunea Europeană lipsită de democraţie...




marți, 21 august 2012

O mizerie

Deci nu stiu daca mai are rost sa mai zic ceva. Eu cred ca s-a terminat cu zisul. Trecem la fapte, la actiune. Chiar daca stau la o distanta considerabila de Bucuresti, cred ca o sa incep sa ma pregatesc pentru a pleca sa protestez in Piata Universitatii. Atata mizerie e de nesuportat!

P.S. Decizia CCR e una de natura sa-l mentina in functie pe Basescu in ciuda tuturor si oricaror evidente si oricaror logici. Noaptea mintii!

joi, 9 august 2012

Ceva absolut halucinant...

Asa ceva, mi-e aproape imposibil sa cred. Literalmente, nu stiu cum e posibil asa ceva intr-o tara "democratica". Stau sa ma intreb, daca nu cumva, Romania si-a pierdut demult orice urma de democratie... Multumita desigur domnului din curte, in tricou albastru, sofer de Logan, mandru purtator al festilei... Auzi dom'le, fetele care au iesit la vot pe 29 iulie, in bikini, indemnate fiind de domnul Radu Mazare au fost chemate la parchet. De ce? Ca sa le intrebe, practic sa le traga la raspundere de ce au votat? Ce? Cum? E posibil? Cum sa te traga cineva la raspundere de ce ai votat? Asta e dreptul de cetatean! Dumnezeule mare! Asta e tare in care traim? Asa de rau am ajuns? Atat de subjugati si de terorizati suntem, de un singur om? Votam, ne exercitam intr-um mod admirabil dreptul de cetateni si suntem chemati la parchet, intrebati de ce am votat? Ori nu asta trebuia sa facem? Ma astept ca in urmatorul trimestru, cele 8,5 milioane de oameni ce s-au prezentat la vot, sa fie chemate pe la parchet. Asta e... cu adevarat noaptea mintii! Cu ocazia asta, infiintez pe blogul meu, categoria "noaptea mintii". Sunt absolut, dar absolut convins ca in aceasta categorie, subiectele sunt nemarginite, mai ales, ca aici vorbim de Romania.
Si pe aceasta cale, adica prin postarea de fata, revoltat, astept, cu calmitate, sa fiu chemat la parchet si arestat pentru ca am votat!