Uneori, cea mai mare durere de care poti avea parte e aceea de a nu avea vreo durere fizica. Ci una psihica. Provocata de cineva foarte apropiat. Si ma refer aici, la apropiere prin legatura de sange, nicidecum la apropierea sentimentala ori emotionala. Nu. Nici vorba. Aceasta durere psihica se suprapune uneia de aceeasi natura provocata de lipsa unei persoane, tot cu legatura de sange. Lipsa, datorata unei plecari. Si a faptului ca nu-i poti spune ce si cum, nu-i poti spune ce vrei sa faci si cum, nu-i poti spune ca vrei sa te apere de cealalta persoana abominabila si autoritara din viata ta, care vrea sa-ti schimbe destinul. Si asta, pentru ca e departe. Si oricum nu are putea. Pentru ca si destinul ei, a fost manipulat si decis de aceasta persoana abominabila. Aceasta durere nu o pot compara cu nimic, cu absolut nimic din scurta viata pe care am trait-o si inca o mai traiesc. Traiesc un cosmar, ce nu inceteaza, nu ma pot trezi din el, sfasiindu-ma tot mai mult, cu fiecare minut ce trece. Ma consuma. Ma imbolnaveste. E un NOD in gat ce nu-mi da pace. Da. Un NOD. E afurisit. Stiu foarte bine ce e mai bine pentru si ce vreau sa fac, si totusi nu am dreptul la replica, nu pot face nimic ori zice nimic, pentru ca totul s-ar putea intoarce impotriva mea intr-un fel foarte urat. Frica a ajuns deja la un nivel paroxistic. Ma cutremur zi de zi la ideea ca viitorul alaturi de iubirea mea adevarata, ori ca viitorul profesional o sa fie in totalitate abolit, pentru totdeauna daca fac ceea ce vrea aceasta persoana de la mine, in urmatoare luna. 'As vrea sa dau timpul inapoi' e un cliseu stupid. Eu vreau sa dau timpul inainte, si vreau sa-l dau doar daca reusesc sa rezolv cumva aceasta problema... TEROARE. Nimicnicia e dupa colt, ma pandeste...
For some people, dying at the right moment, is the best solution. A cure. A cleanse. A curse and a bliss at the same time.
Se afișează postările cu eticheta Teorii distructive. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Teorii distructive. Afișați toate postările
sâmbătă, 2 noiembrie 2013
joi, 12 mai 2011
The Theory Of Number 23
This is the 23rd post of this year in my blog. Therefore, I'll reveal a theory of this mystical number. Oh, and what comes next is English. I won't botter translate it, because it's all over the internet. And one more thing: be careful, you might get obsessed with it.
-To most, it's just what comes between 22 and 24. But for others, this number represents an obsession.
-23 is one of the most commonly cited prime numbers - a number that can only be divided by itself and one. Twenty three is the lowest prime that consists of consecutive digits. Primes have been described as the "atoms" of mathematics - the building blocks of the world of numbers.
-John Forbes Nash, the Nobel Prize-winning economist who was the subject of the film, A Beautiful Mind, starring Russell Crowe, was obsessed with 23. It featured proeminently in his battle with mental illness. His breakdown began when he claimed that a photograph of Pope John XXIII on the cover of Life magazine was in fact him, the proof being that 23 was his favourite number. Nash published 23 scientific articles.
-More freaky numerical coincidences: Charles Darwin's Origin of Species was published in 1859 - 1+8+5+9 = 23. Two divided by three makes 0.666 recurring (allegedly - actually it makes 0.6666666667).
-The Hiroshima bomb in World War II was dropped at 8.15am - 8+15= 23.
-In the disaster movie, Airport, the bomber has seat 23. The number of crosses on Calvary at the end of the Monty Python film, The Life of Brian, is 23. In Die Hard With A Vengeance, a train derails in subway station 23. The lead characters in the Coen brothers' film The Big Lebowski always used Lane 23 at the bowling alley. In the television series Lost, one of the combination of six numbers that haunt the characters and they have to input to a computer to avoid an unknown fate is 23.
-The terrorist attacks on America on 11 September 2001 have been held up as one of the most portentous examples of the disturbing power of 23. The figures in the date (9+11+2+0+0+1) add up to 23. The independent US commission which investigated the attacks found the date had been chosen randomly by the hijackers and had originally been planned for later in the year. Alternative explanations for the date included the taking over of Palestine by Britain in 1922 and the fact that 911 is the US emergency code.
-Sport stars have developed a particular affinity (and aversion) to 23. Michael Jordan, the American basketball player, wore the number throughout his career and inspired many copy cat fans of wardrobe vigintitriplicity. Best known is former England captain David Beckham, who swapped his number seven Manchester United jersey for number 23 when he joined Real Madrid. Beckham, who said it was in deference to Jordan, is expected to continue wearing 23 when he joins LA Galaxy this summer. But the number is not always a harbinger of sporting good fortune. Manchester City have not assigned the squad number 23 to any player since 2003 after the last incumbent, Marc Vivien Foe, collapsed and died while playing for the Cameroon on 26 June 2003. Marcus Trescothick, the England cricket players, wears number 23 and was Australian bowler Shane Warne's 600th test wicket. Warne also wears 23.
-The Bible does not let 23 pass without conferring upon it some significance, at least to students of the Book. Although the Old Testament is unspecific, it is widely held that Adam and Eve had 23 daughters. The 23rd verse of the first chapter of Genesis brings the act of creation to a close while the 23rd chapter of the book of Genesis deals entirely with death, namely that of Abraham's wife, Sarah. The most famous and most quoted of the Psalms is number 23: "The Lord is my shepherd; I shall not want. He maketh me to lie down in green pastures: He leadeth me beside the still waters."
Also, the Apocalypse from the Bible, has only 22 chapters? Isn’t that strange?
-Each parent contributes 23 chromosomes to the start of human life. The nuclei of cells in human bodies have 46 chromosomes made out of 23 pairs. Egg and sperm cells in humans have 23 chromosomes which fuse and divide to create an embryo.
-The most detailed account of the assassination of Julius Caesar, written by Nicolaus of Damascus, claims numerous enemies stabbed the Roman emperor 23 times. The wounds ranged from superficial to mortal.
-William Shakespeare was born in Stratford Upon Avon on 23 April 1564. He died 52 years later on his birthday, 23 April 1616.
23+23=46. Shakespeare was 46 years old in the year 1610 (1+6+1+0=8, 8=2³), the year the King James Bible was published. Psalm 46 in that translation has as its 46th word "shake" while the 46th word from the end is "spear." Go ahead, explain that one. I dare you. It's also a fun party trick!
-Kurt Cobain, the god of grunge, was born in 1967 and died in 1994 - 1+9+6+7= 23, 1+9+9+4 = 23.
-The Knights Templar, the order of soldier monks who eventually fell foul of the Vatican and have been the subject of conspiracy theories about the Holy Grail, had 23 Grand Masters.
-The first morse code transmission - "What hath God wrought?" - was from the Bible passage Numbers 23:23. In telegraphers code 23 means "break the line".
-The Birthday Paradox states that a group of 23 randomly-selected people is the smallest number where there will be a probability higher than 50 per cent that two people will share the same birthday.
- "W" is the 23rd letter of the Latin alphabet. It has two points down and three points up. White supremacists use 23 to represent "W" as a mark of racial superiority.
-E is the fifth letter of the alphabet, and also the most commonly used in the English language. W is the 23rd letter of the alphabet. Half of W is V, which is the roman numeral for 5. Once again, therefore, the inherent connection between 5 and 23 is proven.
-The average human physical biorhythm is 23 days.
-Base 3 ->The number 23, written in base 3, is 212 (2+1+2=5)
-Base 4 ->23 written in base 4 is 113 (1+1+3=5).
-Base 7 ->23 written in base 7 is 32 (3+2=5).
-Over 50% of the national media is owned by 23 major corporations, as reported by Noam Chomsky. To recapitulate... more than half of the information thrust upon the American people is controlled by only 23 corporations.
-Tropic of Cancer currently lies 23.5 grades North of Equator.
-Tropic of Capricorn currently lies 23.5 grades South of Equator.
-The Mayans believed that in the year 2012 is the Apocalypse (20+1+2=23)...Strange, huh?
joi, 3 martie 2011
Soul
Perceptie. Ce este perceptia? In orice caz nu ma voi apuca sa dau un fel de definitie interminabila despre ce este perceptia, nu ar avea rost. Asta ar fi treaba psihologiei, nu a mea. Eu doar ma aventurez ...ratacesc printre cioburi mici de ganduri, din cauza unei amarate de discutii avute acum ceva timp cu cineva, care-mi spunea ca, si acum citez: “ai un suflet mare”, si mi-am pus intrebarea: “oare avem sau nu, suflet?”. Tot ce se afla mai jos, sunt doar niste idei la care am ajuns eu, asta nu inseamna ca oamenii nu au suflet. Poate nu au, dar acestea sunt doar niste speculatii, niste idei...
Oamenii pot percepe diferite obiecte in diferite moduri: olfactiv, vizual, palapabil etc. Dar ce se intampla de fapt cand perceptia ne este inselata intr-un mod abuziv, influentata de factori externi sau pur si simplu lipseste cu desavarsire. Ceea ce ma intristeaza cel mai tare este faptul ca niciodata aceasta perceptie nu este pura. Din simplul fapt ca ne este mijlocita prin intermediul altor obiecte , care in mod automat denatureaza perceptia umana, care, sa recunoastem, se lasa inselata din ce in ce mai des, fara a fi in stare sa 'vada' decat lucrurile de suprafata.
Dar nu acesta este punctul pe care vroiam sa ma axez. Ci acel punct in care omul, lipsit de o perceptie concreta a sa, crede ceea ce vrea si selecteaza doar ce-i convine.
Spre exemplu, oricine poate percepe masa, unde sta sa manance, tavanul care ii sta deasupra capului si care-l protejeaza, persoana iubita si toate aceste lucruri palpabile, simple, ce ne stau la dispozitie, si le putem vedea din realitatea imediata. Dar ce se poate intampla, cand se trece dincolo de aceasta realitate imediata, iar omul isi pierde capacitatea de a intelege ce se petrece?
Cum percepi, spre exemplu, sufletul uman? Sti ca e acolo, dar nu-l vezi, auzi mereu de el, dar nu l-ai atins niciodata, asadar perceptia acestui fenomen iti este necunoscuta prin urmare reprezentarea sa in mintea umana, lipseste. Si atunci intervine intrebarea “exista?” ; “nu exista?” ; “ce este de fapt?” si multe altele probabil. Se spune dealtfel ca sufletul uman se afla in interiorul trupului nostru, dar daca exista in trupul nostru, parasindu-l dupa moarte, de ce niciodata nu poate fi vazut atunci cand il paraseste, e un fel de spirit, ceva nematerial? Si unde se afla, mai exact? La nicio autopsie, nu s-au gasit marturii pentru o asemenea entitate, si totusi parca suntem fortati sa credem ca exista. Ni se spune “crede si nu cerceta”, dar de ce sa cred, cand am dreptul sa ma indoiesc, de ce sa nu cercetez, daca am fost inzestrat cu ratiune si inarmat cu o splendida capacitate de a-mi pune intrebari, si de a cauta raspunsuri la ele? De ce sa ma rezum sa cred, cand omul de cand se stie, si-a pus intrebari si a cautat raspunsuri. Facand aceste lucruri am ajuns unde am ajuns, nu crezand orbeste in niste lucruri care de fapt nu sunt acolo. Aceasta replica ne este servita mereu, ne este “bagata pe gat” de cate ori punem intrebari, iar raspunsul pluteste asa undeva in aer, fara sa primim un raspuns concret, parca ni se ascunde ceva, ce ar trebui sa stim. As dori sa ma incredintez si eu de existenta acestui “suflet”...Unde se ascunde, ce face, ce scop are, de ce exista? Daca deschid pieptul cuiva il gasesc? Probabil ca nu, de fapt mai mult ca sigur nu, din moment, ce noi oamenii am ajuns sa folosim acest cuvant, mai degraba ca pe ceva normal, simplu, ce ne este la indemana, desi daca suntem intrebati ce este, vom da din umeri si vom incerca sa ne eschivam sa dam un raspuns concret, multumitor si cat de cat relevant, folosind astfel acest cuvant pentru a reliefa natura firii umane, si anume daca un om este bun sau asa cum se cuvine spunem despre el ca are suflet, si viceversa daca omul nu este un tip bun, corect, onest.
Si astfel, raman cu intrebarea pusa, si niciun raspuns primit, cel putin unul care sa ma multumeasca.
Oamenii pot percepe diferite obiecte in diferite moduri: olfactiv, vizual, palapabil etc. Dar ce se intampla de fapt cand perceptia ne este inselata intr-un mod abuziv, influentata de factori externi sau pur si simplu lipseste cu desavarsire. Ceea ce ma intristeaza cel mai tare este faptul ca niciodata aceasta perceptie nu este pura. Din simplul fapt ca ne este mijlocita prin intermediul altor obiecte , care in mod automat denatureaza perceptia umana, care, sa recunoastem, se lasa inselata din ce in ce mai des, fara a fi in stare sa 'vada' decat lucrurile de suprafata.
Dar nu acesta este punctul pe care vroiam sa ma axez. Ci acel punct in care omul, lipsit de o perceptie concreta a sa, crede ceea ce vrea si selecteaza doar ce-i convine.
Spre exemplu, oricine poate percepe masa, unde sta sa manance, tavanul care ii sta deasupra capului si care-l protejeaza, persoana iubita si toate aceste lucruri palpabile, simple, ce ne stau la dispozitie, si le putem vedea din realitatea imediata. Dar ce se poate intampla, cand se trece dincolo de aceasta realitate imediata, iar omul isi pierde capacitatea de a intelege ce se petrece?
Cum percepi, spre exemplu, sufletul uman? Sti ca e acolo, dar nu-l vezi, auzi mereu de el, dar nu l-ai atins niciodata, asadar perceptia acestui fenomen iti este necunoscuta prin urmare reprezentarea sa in mintea umana, lipseste. Si atunci intervine intrebarea “exista?” ; “nu exista?” ; “ce este de fapt?” si multe altele probabil. Se spune dealtfel ca sufletul uman se afla in interiorul trupului nostru, dar daca exista in trupul nostru, parasindu-l dupa moarte, de ce niciodata nu poate fi vazut atunci cand il paraseste, e un fel de spirit, ceva nematerial? Si unde se afla, mai exact? La nicio autopsie, nu s-au gasit marturii pentru o asemenea entitate, si totusi parca suntem fortati sa credem ca exista. Ni se spune “crede si nu cerceta”, dar de ce sa cred, cand am dreptul sa ma indoiesc, de ce sa nu cercetez, daca am fost inzestrat cu ratiune si inarmat cu o splendida capacitate de a-mi pune intrebari, si de a cauta raspunsuri la ele? De ce sa ma rezum sa cred, cand omul de cand se stie, si-a pus intrebari si a cautat raspunsuri. Facand aceste lucruri am ajuns unde am ajuns, nu crezand orbeste in niste lucruri care de fapt nu sunt acolo. Aceasta replica ne este servita mereu, ne este “bagata pe gat” de cate ori punem intrebari, iar raspunsul pluteste asa undeva in aer, fara sa primim un raspuns concret, parca ni se ascunde ceva, ce ar trebui sa stim. As dori sa ma incredintez si eu de existenta acestui “suflet”...Unde se ascunde, ce face, ce scop are, de ce exista? Daca deschid pieptul cuiva il gasesc? Probabil ca nu, de fapt mai mult ca sigur nu, din moment, ce noi oamenii am ajuns sa folosim acest cuvant, mai degraba ca pe ceva normal, simplu, ce ne este la indemana, desi daca suntem intrebati ce este, vom da din umeri si vom incerca sa ne eschivam sa dam un raspuns concret, multumitor si cat de cat relevant, folosind astfel acest cuvant pentru a reliefa natura firii umane, si anume daca un om este bun sau asa cum se cuvine spunem despre el ca are suflet, si viceversa daca omul nu este un tip bun, corect, onest.
Si astfel, raman cu intrebarea pusa, si niciun raspuns primit, cel putin unul care sa ma multumeasca.
miercuri, 2 februarie 2011
22 pick-up lines
1 . I bet I can kiss you without our lips touching!
(oh yeah?)
*kiss her*
Oh well, guess i lost!
2. Wanna come over to myspace and twitter my yahoo until I google all over your facebook?
3. You must be a chicken farmer , because you're pretty good at raising cocks...
4. Do you work at subway? Cause you just gave me a foot long!
5. Excuse me, can I take a picture of you so I can show Santa what I want for Christmas?
6. Hi, I'm a fireman and I'm here to put out the fire in your panties.
7. I'm and astronaut and my next trip is to URanus!
8. You must be going to hell, because it is a sin to look that good.
9. Why dont you come back to my place and play house... you'll be the door and I'll slam you...
10. Fuck me if I'm wrong but, is your name Chuck?
11. How was Heaven when you left it?
12. Excuse me, do you have a map?
(Why?)
I'm lost in your eyes!
13. I just wet my pants, can I get into yours?
14. Your clothes would match my bedroom floor perfectly!
15. Is your dad a boxer, because you sure are a knock out !
16. I have a magic watch that really talks to me! No seriously! Its telling me something right now!
(put watch to ear)
It says you're not wearing underwear, is that true?
(no.)
Oh it must be an hour fast!
17. Im not Fred Flintstone, but i can make your bedrock...
18. Could you give me your gynecologist's phone number so I can lick his finger?
19. Hey you've got some nice legs...
What time do they open?
20. Hey my socks are having a party...
Do your pants want to come down?
21. Gurl you wanna play lion tamer? We'll get down on all fours and I will stick my head in your mouth
22. Are you wearing space pants? Cause your butt is out of this world!
(oh yeah?)
*kiss her*
Oh well, guess i lost!
2. Wanna come over to myspace and twitter my yahoo until I google all over your facebook?
3. You must be a chicken farmer , because you're pretty good at raising cocks...
4. Do you work at subway? Cause you just gave me a foot long!
5. Excuse me, can I take a picture of you so I can show Santa what I want for Christmas?
6. Hi, I'm a fireman and I'm here to put out the fire in your panties.
7. I'm and astronaut and my next trip is to URanus!
8. You must be going to hell, because it is a sin to look that good.
9. Why dont you come back to my place and play house... you'll be the door and I'll slam you...
10. Fuck me if I'm wrong but, is your name Chuck?
11. How was Heaven when you left it?
12. Excuse me, do you have a map?
(Why?)
I'm lost in your eyes!
13. I just wet my pants, can I get into yours?
14. Your clothes would match my bedroom floor perfectly!
15. Is your dad a boxer, because you sure are a knock out !
16. I have a magic watch that really talks to me! No seriously! Its telling me something right now!
(put watch to ear)
It says you're not wearing underwear, is that true?
(no.)
Oh it must be an hour fast!
17. Im not Fred Flintstone, but i can make your bedrock...
18. Could you give me your gynecologist's phone number so I can lick his finger?
19. Hey you've got some nice legs...
What time do they open?
20. Hey my socks are having a party...
Do your pants want to come down?
21. Gurl you wanna play lion tamer? We'll get down on all fours and I will stick my head in your mouth
22. Are you wearing space pants? Cause your butt is out of this world!
duminică, 19 decembrie 2010
Monologul Puterii
Am folosit in titlu "Puterii" cu "P" in loc de "p" pentru a ilustra mai bine conceptul...Pentru ca eu il definesc ca pe un concept...bineinteles, relativ, cum sunt mai toate conceptele pe lumea asta! Puterea, este ceva ce greu poate fi definit de oricare dintre noi. Oricine ar avea probleme daca l-ai intreba acest lucru.
Dupa "indelungi cautari" si "lupte seculare ce au durat cateva minute" am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa ma mai obosesc in a defini conceptul, pentru ca stiu deja despre ce e vorba, si despre ce ar trebui sa vorbesc pentru al defini, iar daca voi aveti alte pareri sunteti liberi sa comentati.
Puterea in primul rand o vad ca pe capacitatea cuiva de a manipula alte persoane. Prin manipulare obtii ce-ti doresti. Ganditi-va numai la "cei de la putere", care au ajuns acolo datorita capacitatii lor de a manipula poporul, cel putin o parte din acesta.
Dar adevarata putere nu o poti avea, doar prin manipulare. Ai, intr-adevar, dar ca sa zicem intr-un mod elegant...doar o parte din ea, si nu te poti folosi decat de acea parte.
Pentru a obtine totul, pentru ca lumea oricum e lacoma si intotdeauna va dori mai mult, exista o singura "solutie" ca sa zic asa: Manipularea de sine, sau altfel spus auto-controlul. Daca reusesti sa te controlezi pe tine insuti, reusesti sa-i controlezi si pe altii, si implicit ai puterea pe care ti-o doresti. Si de obicei sa te controlezi...e cel mai greu obiectiv. Si sa nu uitam ca aceste elemente sunt intr-o relatie de interdependenta. Nu poti controla alti oameni fara a te controla si nu te poti controla daca nu sti cum sa controlezi si pe altii. Am putut sesiza asta (si acum nu am pretentia sa va aduc aminte, dar probabil v-a ramas intiparita imaginea) la ultimele alegeri prezidentiale, cand s-au dat rezultatele unor exit-poll-uri, iar Mircea Geoana era in frunte, surclasandu-l pe Traian Basescu...imediat a inceput sa topaie, sa dea din maine si sa radieze de fericire ca a castigat, ceea ce mie cel putin, nu mi s-a parut a fi un comportament de presedinte. Daca vrei sa fi un presedinte, sa poti tine sub control un stat, este fara dar si poate necesar sa te auto-controlezi. Iar Mircea Geoana nu prea avea control (A se tine cont ca inafara de caderea Guvernului Boc, alte viziuni politice numai am, asa ca nu am tinut cu nimeni, de fapt nici nu am fost la vot - oricum cred ca am fi regretat si daca nu ramanea Basescu...).
Asadar - si acum voi apela la limba engleza pentru a formula o concluzie cat de cat poetica, iar daca ati mai auzit de acest citat...e preluat, l-am vazut intr-o poza dar mi s-a parut foarte adevarat - Conquering others is strength. Conquering yourself is true power.
Dupa "indelungi cautari" si "lupte seculare ce au durat cateva minute" am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa ma mai obosesc in a defini conceptul, pentru ca stiu deja despre ce e vorba, si despre ce ar trebui sa vorbesc pentru al defini, iar daca voi aveti alte pareri sunteti liberi sa comentati.
Puterea in primul rand o vad ca pe capacitatea cuiva de a manipula alte persoane. Prin manipulare obtii ce-ti doresti. Ganditi-va numai la "cei de la putere", care au ajuns acolo datorita capacitatii lor de a manipula poporul, cel putin o parte din acesta.
Dar adevarata putere nu o poti avea, doar prin manipulare. Ai, intr-adevar, dar ca sa zicem intr-un mod elegant...doar o parte din ea, si nu te poti folosi decat de acea parte.
Pentru a obtine totul, pentru ca lumea oricum e lacoma si intotdeauna va dori mai mult, exista o singura "solutie" ca sa zic asa: Manipularea de sine, sau altfel spus auto-controlul. Daca reusesti sa te controlezi pe tine insuti, reusesti sa-i controlezi si pe altii, si implicit ai puterea pe care ti-o doresti. Si de obicei sa te controlezi...e cel mai greu obiectiv. Si sa nu uitam ca aceste elemente sunt intr-o relatie de interdependenta. Nu poti controla alti oameni fara a te controla si nu te poti controla daca nu sti cum sa controlezi si pe altii. Am putut sesiza asta (si acum nu am pretentia sa va aduc aminte, dar probabil v-a ramas intiparita imaginea) la ultimele alegeri prezidentiale, cand s-au dat rezultatele unor exit-poll-uri, iar Mircea Geoana era in frunte, surclasandu-l pe Traian Basescu...imediat a inceput sa topaie, sa dea din maine si sa radieze de fericire ca a castigat, ceea ce mie cel putin, nu mi s-a parut a fi un comportament de presedinte. Daca vrei sa fi un presedinte, sa poti tine sub control un stat, este fara dar si poate necesar sa te auto-controlezi. Iar Mircea Geoana nu prea avea control (A se tine cont ca inafara de caderea Guvernului Boc, alte viziuni politice numai am, asa ca nu am tinut cu nimeni, de fapt nici nu am fost la vot - oricum cred ca am fi regretat si daca nu ramanea Basescu...).
Asadar - si acum voi apela la limba engleza pentru a formula o concluzie cat de cat poetica, iar daca ati mai auzit de acest citat...e preluat, l-am vazut intr-o poza dar mi s-a parut foarte adevarat - Conquering others is strength. Conquering yourself is true power.
joi, 2 decembrie 2010
Realitatea Imaginara
Lasand la o parte, esuata postare de ieri, in care "am dorit din toata inima" sa scriu ceva despre ziua Romaniei, dar nu stiam ce; (Failed Attempt at Blog-Posting) de data aceasta voi pleca de la anumite subiecte abstracte, destul de ciudate ele in sine...care nu aveau un scop anume, cel putin pana cand le-am dat eu unul. Am plecat pur si simplu de la niste idei pe care le-am aflat azi la seminarul de Teoria Literaturii...preluate parca din Kant, sau nu mai stiu sigur cine, oricum nu conteaza, daca nu e el, atunci fie. Prima chestiunea ce a sarit in evidenta, a fost faptul ca - si aici dau exemplul stimabilului profesor - daca pun o lampa de culoare rosie pe masa, sau am o masa cu patru picioare, sau ca am o masina cu parbrizul spart, iar eu, fie cunoscator ori necunoscator al acelor obiecte, vazandu-le pot spune despre ele ceva, ce altii nu ar spune, spre exemplu, ca lampa rosie este defapt verde, ca masa are defapt trei picioare in loc de patru si ca acea masina nu are parbrizul spart, inseamna ca eu, prin ceea ce am spus, am facut abstractie de acele trasaturi, sa zicem, ale acelui obiect, fie ele adevarate, false ori simple si banale supozitii. Ei bine, daca aceste spuse ale mele sunt adevarate, false sau simple si banale supozitii, ele pot fi luate in considerare de catre cei din jur ca adevaruri de necontestat, fie din motivul ca nu au luat cunostinta de acele obiecte, fie ca sunt daltonisti (vezi culorile lampii). Aceasta chestiune este des folosita in politica, unde in majoritatea cazurilor oamenii de acolo, sa ziceam in timpul alegerilor, fac diferite afirmatii, adevarate sau false, cum ar fi... ca ei au ajutat la redresarea tarii, ca au ajutat economia, ca a facut nu stiu ce, si nu stiu cum, oricum astfel de evenimente pe care noi ca simpli oameni, nu le putem proba, pentru a lua cunostinta de veridicitatea lor, de aceea am si mentionat mai devreme, despre faptul ca aceste afirmatii din politica pot fi false ori adevarate, dar in general consideram ca sunt false, pentru ca se poate observa din starea generala a statului, sau cel putin asa presupunem.
Oricum, sa lasam politica si sa revenim la chestiunile ce, pe mine in special, la acest moment, ma framanta.
Daca reluam cele spuse mai sus, cu acele obiecte carora, din diferite motive, le pot nega anumite trasaturi distinctive, sau facem doar abstractie de acele trasaturi distinctive, atunci putem la fel de bine sa facem abstractie de chiar existenta lor. Pot nega ca acele obiecte exista cu adevarat. Pot nega ca este o lampa rosie pe masa, pot nega ca exista acea masa cu patru picioare si de asemenea pot nega si faptul ca exista acea masina cu parbrizul spart. Prin negarea acestora, pur si simplu cadem de acord, ca nu exista si ca acele presupuse obiecte sunt doar produse ale propriei imaginatii. Fiind doar produse ale imaginatiei, le pot vedea, si sunt atat de rau pacalit de puterea imaginatiei mele, incat cei din jurul meu, care si ei la fel de bine, pot fi produse ale propriei imaginatii, sunt ferm convinsi ca acele obiecte mai sus mentionate, chiar exista, si pot fi palpabile adica imi pot demonstra ca acele obiecte sunt reale...
Asadar, daca sunt capabil sa ajung la aceasta concluzie, ca anumite obiecte sunt produse ale imaginatiei mele, la fel de bine pot face abstractie de mine, sau mai bine zis de o anumita parte din mine, sa zicem, mana dreapta. Facand abstractie sau negand faptul ca eu am mana dreapta ca si componenta a corpului, practic refuz sa cred ca eu am acea proprietate cat se poate de normala, de umana... pana la urma. Daca pot face asta, la fel de bine pot sa neg existenta mea ca persoana, deci pot spune ca eu la randu-mi sunt produs al imaginatiei mele, in concluzie, nu exist. Dar ar fi impropriu spus ca sunt un produs al imaginatiei mele, din moment ce-mi neg existenta. Acest lucru, ar impune prin sine, existenta unei persoane superioare ca m-a imaginat...cel mai probabil Dumnezeu...
Iar acum, daca am fi sa ne jucam cu aceste idei, am putea spune si ca oamenii pot nega anumite trasaturi ale divinitatii, astfel reusind sa nege existenta unei entitati superioare, luand-o drept un produs ale imaginatiei lor - aceasta idee fiind probabil cea care sta la baza conceptiei ateilor (doar o presupunere).
Acum, putem lesne concluziona ca lumea in totalitea ei, nu exista - fac abstractie de lumea inconjuratoare, ii neg trasaturile, neg existenta unei lumi, neg existenta unei divinitati si ajung la concluzia ca nimic din jur nu este real, totul e fictiv, haos si neant, un produs al imaginatiei....dar imaginatia cui?
Oricum, sa lasam politica si sa revenim la chestiunile ce, pe mine in special, la acest moment, ma framanta.
Daca reluam cele spuse mai sus, cu acele obiecte carora, din diferite motive, le pot nega anumite trasaturi distinctive, sau facem doar abstractie de acele trasaturi distinctive, atunci putem la fel de bine sa facem abstractie de chiar existenta lor. Pot nega ca acele obiecte exista cu adevarat. Pot nega ca este o lampa rosie pe masa, pot nega ca exista acea masa cu patru picioare si de asemenea pot nega si faptul ca exista acea masina cu parbrizul spart. Prin negarea acestora, pur si simplu cadem de acord, ca nu exista si ca acele presupuse obiecte sunt doar produse ale propriei imaginatii. Fiind doar produse ale imaginatiei, le pot vedea, si sunt atat de rau pacalit de puterea imaginatiei mele, incat cei din jurul meu, care si ei la fel de bine, pot fi produse ale propriei imaginatii, sunt ferm convinsi ca acele obiecte mai sus mentionate, chiar exista, si pot fi palpabile adica imi pot demonstra ca acele obiecte sunt reale...
Asadar, daca sunt capabil sa ajung la aceasta concluzie, ca anumite obiecte sunt produse ale imaginatiei mele, la fel de bine pot face abstractie de mine, sau mai bine zis de o anumita parte din mine, sa zicem, mana dreapta. Facand abstractie sau negand faptul ca eu am mana dreapta ca si componenta a corpului, practic refuz sa cred ca eu am acea proprietate cat se poate de normala, de umana... pana la urma. Daca pot face asta, la fel de bine pot sa neg existenta mea ca persoana, deci pot spune ca eu la randu-mi sunt produs al imaginatiei mele, in concluzie, nu exist. Dar ar fi impropriu spus ca sunt un produs al imaginatiei mele, din moment ce-mi neg existenta. Acest lucru, ar impune prin sine, existenta unei persoane superioare ca m-a imaginat...cel mai probabil Dumnezeu...
Iar acum, daca am fi sa ne jucam cu aceste idei, am putea spune si ca oamenii pot nega anumite trasaturi ale divinitatii, astfel reusind sa nege existenta unei entitati superioare, luand-o drept un produs ale imaginatiei lor - aceasta idee fiind probabil cea care sta la baza conceptiei ateilor (doar o presupunere).
Acum, putem lesne concluziona ca lumea in totalitea ei, nu exista - fac abstractie de lumea inconjuratoare, ii neg trasaturile, neg existenta unei lumi, neg existenta unei divinitati si ajung la concluzia ca nimic din jur nu este real, totul e fictiv, haos si neant, un produs al imaginatiei....dar imaginatia cui?
sâmbătă, 10 iulie 2010
Existentialismul ca doctrina filosofica
De ce am ales sa vorbesc despre asta? Simplu...Existentialismul reprezinta "doctrina mea filosofica", eu fiind o persoana subiectiva si sunt pro libertatii individuale si a subiectivitatii.
Existenţialismul - variantă distinctă a filosofiei existentiale- este o doctrină filosofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii.
Cele 12 teme principale ale gandirii existentialiste
Existenţialismul - variantă distinctă a filosofiei existentiale- este o doctrină filosofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii.
Cele 12 teme principale ale gandirii existentialiste
- Contingenţa fiinţei umane Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos.
- Neputinţa raţiunii. Raţiunea nu îi este de ajuns omului pentru a-şi lumina destinul.
- Devenirea fiinţei umane. Existenţialismul nu este o filozofie a chietudinii; el îl invită pe om să-şi construiască viaţa prin efort, printr-o transcendere de fiecare clipă a stării sale prezente.
- Fragilitatea fiinţei umane. Sunt mereu expus propriului meu sfârşit, distrugerii mele ca fiinţă umană, deoarece eu nu exist ca atare decât prin efortul meu. De aici sentimentul de angoasă care ne însoţeşte existenţa.
- Alienarea. Omul în perspectiva sfârşitului este înstrăinat de el însuşi, nu mai are nici stăpânirea, nici posesiunea sinelui.
- Finitudinea şi urgenţa morţii. Filozofii existenţialişti reacţionează hotărât împotriva tendinţei noastre de a ne ascunde acest adevăr fundamental, că existenţa noastră e finită şi se îndreaptă către moarte.
- Singurătatea şi secretul. Fiecare fiinţă umană se simte solitară, impenetrabilă celorlalţi.
- Neantul. Existenţialiştii atei subliniază ideea că omul este o fiinţă-a-neantului, el survine din neant şi se îndreaptă către el.
- Devenirea personală. Omul nu trebuie să-şi trăiască viaţa de pe o zi pe alta, în inconştienţă faţă de destinul propriu, ci trebuie să acceadă la o viaţă cu adevărat personală şi conştientă.
- Angajarea. Omul înseamnă libertate; pentru a-şi construi viaţa, el trebuie să opteze, să aleagă în permanenţă, să se angajeze în raport cu destinul său şi cu al celorlalţi. Alegerea fiind o necesitate (faptul de a nu alege constituie, de asemenea, o alegere), este preferabilă alegerea conştientă, angajarea într-un destin personal alături de ceilalţi.
- Celălalt. Omul constată că în realitate nu este singur: el este o fiinţă alături de cei cu care e nevoit să existe; fiinţa umană este fiinţa-împreună.
- Viaţa expusă. Omul trebuie să acţioneze, să îndrăznească, să-şi pună în joc viaţa - sub permanenta privire şi judecata inevitabilă a celorlalţi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)