duminică, 3 aprilie 2011

Spin de Trandafir [chapter 4]

[chapter 3]


Eram intr-o stare grava. Resimteam dureros lipsa ei. Aveam si tulburari de somn din aceasta cauza.
M-am gandit ca e prea devreme, asa ca m-am trantit iar cu capul pe perna, si facandu-ma comod, am adormit...

Dupa un somn odihnitor, care a fost mult mai bun decat cel de opt ore, m-am trezit greu la 8.23, si m-am dus direct in baie pentru un dus. Am dat drumul la apa calda.
Ce placut! Ma simteam atat de relaxat, apa imi curgea pe corp, iar eu eram eliberat de orice gand stresant...Ceva imi spunea ca trebuie sa ies urgent din starea in care ma aflu, si aveam de gand sa fac intocmai.
Terminasem dusul, imi stergeam parul si deodata imi suna telefonul. Ma duc pe hol, unde il lasasem, il ridic si am fost un pic suprins sa vad ca ma apela cineva cu un numar necunoscut. Mi se parea destul de cunoscut, dar in ciuda acestui lucru, raspund.
-Alo?
-...
Aud un vajait cunoscut, si imediat mi-aduc aminte de visul meu...Eram socat. Ce fel de vis a fost ala?
-Alo? Cine e acolo?
Mai stau nitel ascultand vajaitul si apoi iar:
-Alo! Raspunde...
Iritat si in acelasi timp temator, opresc asa zisa convorbire. Ce-i cu acel vajait?
Imi revenise iar acea stare de nesuferit. Acea stare de singurate totala. Dar ma scutur, in incercarea de a-mi alunga gandurile, si ma duc sa ma imbrac, pentru a iesi la o mica plimbare.
Dupa ce am ajuns la concluzia ca cea ma eleganta tinuta, era una in care sa ma simt comod, m-am parfumat, si am iesit plin de incredere, la lumina soarelui, indreptandu-ma catre masina. Pana sa ajung la Volkswagen-ul meu Jetta alb, trebuia sa trec o alee, printre trandafiri. Misiune neindeplinita, pentru ca nu am ajuns la poarta si m-am zgariat la mana intr-un spin afurisit. Imediat a inceput sa mi se scurga usor sangele, pe deget in jos, asa ca a trebuit sa ma intorc sa dau cu nitel spirt si apoi sa ma bandajez. Perfect. Era tot ce-mi trebuia pentru o plimbare reusita.
Deja moralul mi se zdruncinase. Incercam sa ma bandajez, si apoi iar a inceput sa sune telefonul. Acelasi numar necunoscut. Devenea atat de stresant...
-Alo! Ai de gand, sa-ti dezvalui vreodata numele?
-...
Iar acel vajait infernal.
-Inceteaza odata cu sunetul ala! Si nu ma mai suna!
Am inchis nervos. Ma scotea din minti. Nu stiu cum sunt altii, dar pe mine ma enerveaza, mai ales, pentru ca detectivul din mine incearca sa iasa la iveala, si in incercarile mele de a intocmi o lista de suspecti, intervine intotdeauna esecul, in astfel de situatii.
Cu degetul bandajat, am iesit iar din casa, de data asta mai atent, la trandafiri. Urcand in masina am plecat, cu destinatia...necunoscuta...

Un comentariu:

  1. Uneori destinatiile nescunoscute sunt cele care aduc o liniste profunda si de neclintit...

    RăspundețiȘtergere