Spin de Trandafir [chapter 5]

[chapter 4]


Era dupa amiaza, iar eu m-am cheltuit banii pe motorina si pentru a manca in oras.
In rest nu prea facusem mare lucru cu banii mei. Si nici nu reusisem sa gasesc o modalitate de a-mi petrece timpul intr-un mod mai distractiv. M-am oprit in apropierea unui bar. M-am dat jos din masina, am incuiat, si pana sa intru pe terasa barului, am avut supriza sa-l vad pe cersetorul din visul meu, cu acel fes colorat si cu hainele jerpelite. Dintr-o data, am avut niste fiori reci pe sira spinarii. Niciodata nu-l vazusem pe acest cersetor. L-am vazut doar in acolo, in dimensiunea aceea. Am inceput sa cred ca visele se pot materializa...
L-am privit un pic de la distanta, apoi, reamintindu-mi cum il cheama, m-am dus la el ca un apucat, si l-am intrebat...
-Tu esti Stelica?
-Sa traiti, dar de unde stiti cum ma cheama?
Simteam ca ceva era in neregula. Stelica. Exact acelasi nume? Sa fie visul acela un fel de previziune? O premonitie? Dar sunt intrerupt de cersetor.
-Va rog, vreau si eu bani pentru o paine...
-Crezi in Dumnezeu?
-Fie-va mila...
-Spune, crezi ori nu?
-Da. Normal.
Incepusem sa-l inspaimant pe individ. Iarasi, la fel ca-n vis. Desi stiam ce facusem in acea dimensiune subconstienta, nu ma puteam controla, nu reuseam sa evit mutarile pe care le facusem deja.
-Cum de poti tu a crede in El? Esti sarman, ceri bani de paine si totusi crezi?
-El ne va salva pe toti. Si pe cei sarmani, si pe cei bogati, si pe cei slabi, si pe cei puternici, laolalta!
Mi-am trecut mana prin par, si apoi scot cativa lei pentru a-i inmana lui Stelica.
-Multumesc mult, Dumnezeu sa te ajute!
-Daca nu sti deja cum ma cheama...sunt Mihai!
Si am plecat, lasandu-l nedumirit si cu bani de o paine. Fiindu-mi teama ca m-ar fi cunoscut, am luat-o rapid catre bar.
M-am asezat la o masa la terasa, si punandu-mi mainile in cap, oftam dandu-mi seama ca nu puteam intelege ce se intampla. Treceam printr-una din cele mai ciudate momente din viata mea.
Cat de rau am ajuns...Noroc insa ca venise fata care indeplinea rolul de barman, sa ma intrebe ce doresc. Cand m-am uitat la ea, i-a pierit oarecum zambetul acela dragalas. Nu o acuzam, aratam ca si cum as fi fost beat.
-Mmmm, un cola rece, te rog!
-Imediat!
Si a zbughit-o rapid in interior, ceea ce m-a determinat, recunosc, sa ii admir aprobator posteriorul ei apetisant. Eram defect, stiu, dar aveam nevoie de prezenta aceea feminina de care eram lipsit, desi mi-era prezenta in suflet.
Cand s-a intors cu sticla de cola, un pahar si un pai, toate acestea pe tavita, mi le-a lasat pe masa, zambind, iar eu am multumit respectuos...
Mi-am turnat sucul in pahar, si am dat pe gat o jumatate din acesta, racorindu-mi sufletul dupa tot ce am patimit astazi. Trebuia sa profit din plin de acest moment. Si am reusit...pana cand a aparut ea...