[chapter 12]
*Cer iertare pentru faptul ca nu am postat weekend-ul anterior. Ma revansez acum, postand doua capitole*
Ma trezesc cu mare dificultate, de-abia deschizandu-mi ochii, simtindu-ma extrem de ametit. Doream sa mai dorm. Sa mai petrec cateva minute in patul pufos si calduros. Asa ca ma asez inapoi in pat, intorcandu-ma, si aproape ca am dat nas in nas cu Fabiana, care inca dormea ca un ingeras, avand un zambet inocent afisat pe fata. Mi-am amintit atunci, ce se petrecuse noaptea anterioara. Adica nimic. Am ramas uitandu-ma la ea...Nu-mi puteam lua ochii de la ea. Simteam pentru ea, ceva inedit...
Tot stand asa, privindu-i chipul, mi-am amintit ca trebuie sa ajung in Brasov. Nu aveam niciun chef de asa ceva...Mi-era efectiv lene sa ma misc din acel pat, de langa Fabiana, sa plec pana la Brasov, ca sa fac pe postasul. Doream sa mai stau langa ea. Apoi m-am gandit ca am sa aman acea calatorie, pentru orele dupa amiezii.
Dupa ce au mai trecut cateva minute, Fabiana a miscat usor din picioare si din maini, trezindu-se cu ochii catre mine.
-Mmmm, 'neata!
-'Neata! am raspuns putin surprins de simplitatea cu care m-a salutat.
-Ce faci?
-Te priveam! Erai tare draguta!
Fabiana, din nou, cu aceeasi simplitate, s-a apropiat de buzele mele, sarutandu-le rapid.
-Ei bine...
Ea, ca sa nu zic nimic, iar m-a sarutat rapid si de mai multe ori, ca sa ma tina ocupat si sa nu mai pot vorbi. Interesanta tactica.
Uitasem complet ce vroiam sa mai zic... Fabiana, se ridicase apoi brusc din pat, intreband daca am pe undeva cafea...
Ma ridic si eu buimacit de sarutari, raspunzandu-i mai greu decat de obicei:
-Langa cutiile de cereale...in al doilea sertar din dreapta!
Ajungand in bucatarie, am observat ca s-a descurcat de minune, gasind cafeaua, punand apa la fiert, si asezand cestile strategic pe masuta din centru.
-Bun, ma duc pana la baie...
M-am spalat pe fata, ca sa ma trezesc, si intorcandu-ma in bucatarie, tocmai se turna cafeaua in cesti, din care se raspandea o aroma deosebita.
-Nu mancam ceva mai intai? am intrebat eu, simtindu-mi stomacul gol...
-Mie nu mi-e foame...
-Pai...
-Vad ca ai un sandwich maker, vrei sa-ti fac cateva sandwich-uri?
-Nu ar fi o idee rea.
Stateam si ma uitam la ea, si-mi dadeam seama ca era o persoana deosebita. Viata mea ravasita avea nevoie de cineva ca ea, ca sa ma puna la punct, ca sa spun asa.
Dupa ce am mancat doua sandwhich-uri, am servit cafeaua alaturi de Fabiana, purtand in acelasi timp, o conversatie cat se poate de placuta si amuzanta totodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu