Spin de Trandafir [chapter 15]

[chapter 14]


Drumul catre Brasov a fost unul destul de placut, presarat ici-colo cu glumele si intrebarile aparent nevinovate ale Fabianei, majoritatea referitoare la sufragerie si la ceea ce ascundeam acolo.
Nu avea de unde sti ca sufrageria imi trezea miliarde de amintiri dureroase, amintiri ale unei iubiri apuse prematur, atat de tragic, de neasteptat, in lumina rosiatica a lunii.
Trecuse doar o jumatate de ora de cand porniseram la drum, iar Fabiana era nerabdatoare sa viziteze Brasovul, caruia amandoi ii calcam pragul pentru prima data. Avea in ochi aceeasi bucurie pura si nevinovata pe care Elena obisnuia s-o amplifice in sufletul meu cu fiecare raset cristalin, cu fiecare cuvant care-si facea loc printre buzele-i de un roz trandafiriu si cu fiecare atingere pe care mi-o daruiau mainile ei reci, ca faurite din marmura.
Mai tot drumul m-am cufundat intr-o tacere neagra, conservand speranta ca Fabiana se va satura sa ma mai intrebe ce ascund in sufragerie, speranta ce s-a sfaramat in bucati mici de regret si amintiri sfasietoare, cand, satula de liniste, m-a intrebat:
-Ai de gand sa-mi spui ce ascunzi?
-Nu ascund nimic!
-In sufragerie!?!
-Ahhh, sufrageria! Pai…
-Las-o balta! Imi dau seama ca nu imi vei spune, prin urmare renunt.
Renunta? Ce usurare! Ma asteptam ca intregul drum sa ma bombardeze cu intrebari la care eram incapabil sa-i raspund.
Simteam ca o mint, motiv pentru care ma dispretuiam. Ma asemuiam cu o fantana secata ce a daruit apa-i, de o prospetime rarisima, unei singure persoane.
Asa ii daruisem eu Elenei tot ceea ce simteam: goliciune atunci cand era prea departe sa-i pot vorbi sau sa o pot iubi si o fericire deplina atunci cand imi marturisea cat de mult ma iubeste.
Odata cu moartea ei am pierdut totul, m-am pierdut pe mine, odata cu visele ce le pastram pentru amandoi. Gandurile mele din fluturi multicolori s-au metamorfozat in pasari necrofage, ahtiate dupa fericire.
M-am regasit partial in incercarea mea jalnica de a o descoperi pe Fabiana, faptura care a izbutit sa-mi smulga masca de intristare de pe chip si sa ma conduca intr-un preludiu al fericirii, tragandu-ma practic la suprafata, din adancul in care ma tot cufundam.
Mirosul maldarelor de flori de pe mormantul Elenei continua sa ma dezguste, florile parandu-mi patate de ultima ei clipa de viata, dominata de un tipat melodios, ce parca nu se mai termina...
-La ce te gandesti?
Intreba Fabiana, stupefiata fiind de faptul ca n-am rostit decat cateva cuvinte seci pe toata durata calatoriei.
-La nimic.
Iar o minteam. Dar cum i-as putea spune ca ma gandeam inca la Elena, cea care n-a picurat decat suferinta in abisul nesfarsit al inimii mele si mi-a captivat emotiile in privirea-i profunda? Si asta poate pentru totdeauna…
Dupa inca o jumatate de ora inchinata si ea tacerii am ajuns în Brasov. Prima, si singura de altfel, care ne-a intampinat a fost o ploaie cu stropi mari si reci, datorita careia miscarea-mi mecanica de oprire a masinii a fost cat pe ce sa aiba cel mai tragic sfarsit posibil.
Am gasit adresa mentionata pe plic fara prea mare dificultate. Odata ajunsi acolo, Fabiana nu inceta sa mai laude maiestria cu care fusese construita cladirea ce trona în fata noastra, iar eu nu puteam scapa de sentimentul ca trebuie sa plec cat mai repede cu putinta. Simteam un fior rece pe sira spinarii...
Destinatarul intarzia sa apara, Fabiana gasindu-si o cu totul alta ocupatie, mirosind trandafirii, singurii care impodobeau cladirea pustie.
In sfarsit a aparut si cel pe care il asteptam... Era la fel de inalt ca si mine, dar mult mai slab si mai batran. Am vrut sa scot plicul pe care uitasem unde l-am pus, şi, exact in momentul cand l-am gasit si l-am scos la iveala, mi-am incrucisat privirea cu cea a interlocutorului meu, plicul alunecand din mana-mi amortita si tremuranda.
Pulsul mi se accelerase alarmant. Imi era teribil de greu sa realizez cum de Stelica, cersetorul, era cel care statea in fata mea, imbracat fiind intr-un costum elegant, gri, purtand la mana un Rolex poate mai scump decat masina mea…
-Bine ai venit, Mihai! Te asteptam…
-Ma asteptai? Dar ce…?!?