Teoria conspiratiei si întâlnirea cu Shakespeare

 Cine a fost Shakespeare și care au fost sursele lui de inspirație, dincolo de cele evident, istorice?
Prin această întrebare retorică, am menționat practic tematica peliculei fascinante, realizate în 2011 care merită să fie vizionată. Nu prezintă neapărat ceea ce a fost, ci ceea ce ar fi putut fi, așadar, ficțiunea și fantezia sunt elementele reprezentative ale filmului, dincolo de orice adevăr istoric. Incipitul și finele filmului par desprinse dintr-un seminar literar sau dintr-o piesă de teatru care își stabilește personajele și povestea, redând un aer de poveste în viețile noastre mult prea colorate de cotidian.
Rhys Ifans nu dezamăgește publicul în interpretarea unui Shakespeare anonim pe care (în povestea ilustrată) nici măcar nu îl cheamă Shakespeare. E un aristocrat talentat, dar încorsetat de nobilul statut din cauza căruia nu poate publica sub numele său creații literare geniale. Se folosește de identitatea unui dramaturg obscur pentru publicarea și reprezentarea operelor lui. Paralelă acestei povești a publicării pieselor de teatru e imaginea propriului trecut amoros care îi servește drept sursă de inspirație.
Scenele istorice, de amor , dar mai ales, vocabularul și conduita societății transformă povestea într-o realitate istorică deși, cum am afirmat de la bun început, teoria conspirației care s-a întâlnit cu Shakespeare rămâne doar atât.
Motivele literare care se măsoară în detalii picante și temporale fac deliciul filmului.

Povestea de dragoste dintre regină și nobil atinge cele mai emoționante momente, mai ales, că ficțiunea e pătrunsă de cele mai crepusculare taine.
Recomand cu căldură acest film oricui dorește să se avânte pe teritoriul englez din epoca shakesperiană și să deguste deliciul unor ipoteze neverificate.
Enjoy it!