Flyleaf - All Around Me
Evanescence - My Immortal
Within Temptation - Shot In The Dark
sâmbătă, 27 august 2011
vineri, 19 august 2011
Puls
Ma gandeam mai demult sa postez una din poeziile mele...Acum in sfarsit m-am si hotarat. Poezia se numeste "Puls" si am scris-o, in cursul acestei saptamani. Sper sa va placa!
Puls
Inspiratie adunata de prin praf,
Din cenusa depusa peste secole
In care inima-mi amortita incetase
Sa mai bata pentru ceva anume,
Este catalizatorul pentru reactiile,
Distrugerii celor scrise pana acum,
Transformarii si evolutiei artei.
Straturi mizere de sange inchegat,
Pe cotloanele fine ale sufletului meu,
Depuse de sute, poate mii de ani,
In care am putrezit inconstient,
Atarnand de o ata care, arzand,
Nu se termina, nelasandu-ma sa cad.
Sir de trepte ondulatorii si paralele,
Dispuse paradoxal, imaginatiei mele,
Ce acum, prin explozii solare masive,
S-a iluminat prin valuri si cutremure,
Ce teribil mi-au zdruncinat maruntaiele,
Sufletului meu pustiit, afectat si lipsit
De plinul caracteristic. Este gol, nud,
Si dus de-a lungul unei brize calde
De febrilitati, de dorinte aprinse
Dupa un singur puls al vietii...
Puls
Inspiratie adunata de prin praf,
Din cenusa depusa peste secole
In care inima-mi amortita incetase
Sa mai bata pentru ceva anume,
Este catalizatorul pentru reactiile,
Distrugerii celor scrise pana acum,
Transformarii si evolutiei artei.
Straturi mizere de sange inchegat,
Pe cotloanele fine ale sufletului meu,
Depuse de sute, poate mii de ani,
In care am putrezit inconstient,
Atarnand de o ata care, arzand,
Nu se termina, nelasandu-ma sa cad.
Sir de trepte ondulatorii si paralele,
Dispuse paradoxal, imaginatiei mele,
Ce acum, prin explozii solare masive,
S-a iluminat prin valuri si cutremure,
Ce teribil mi-au zdruncinat maruntaiele,
Sufletului meu pustiit, afectat si lipsit
De plinul caracteristic. Este gol, nud,
Si dus de-a lungul unei brize calde
De febrilitati, de dorinte aprinse
Dupa un singur puls al vietii...
marți, 9 august 2011
Boredom
Din plictiseala postez acum. Asa ca cel mai bine, in cazul in care ai citit deja acest prim rand, nu mai e nevoie sa continui. De ce? Poti spune ca ai inteles mesajul acestei postari, aproape irelevante...si anume, plictiseala. Sau poate ma insel, poate vrei sa citesti, chiar daca nu are relevanta, chiar daca iti irosesti cateva minute bune din viata, chiar daca parintii te cheama la masa, chiar daca prietenii te asteapta sa te duci cu ei la strand, doar din dorinta arzatoare de a-ti imbogati vocabularul. Afla ca nu am nimic impotrva cu asta. M-as simti chiar bine, pentru ca ar fii un semn ca lumea inca mai vrea sa stie, sa cunoasca, sa devina mai inteligenta. Deci, nu e rau daca va destupati nitel creierasele amortite de atata inactivitate. Iar prin asta eu particip la aprinderea beculetului...sau poate ca nu, poate sunt eu prea arogant. Dar pana la urma, mai conteaza?
Presupun ca ati luat deja la cunostina ce efecte grave, daunatoare sanatatii, poate avea plictiseala. Vorbesc serios, poate duce la depresii. Credeti-ma, nu vreti depresie. Fugiti de ea. Asa ca, ma folosesc de aceasta postare, pentru a inlatura plictiseala, desi nu prea cred ca reusesc. Deci, imi trebuie o noua ocupatie. Cum va trebuie si voua. Nu mai stati pe blogul acesta. Uitati-va la televizor, duceti-va la strand, dansati, faceti bungee-jumping...aveti nevoie de adrenalina, nu de uscarea sangelui in venele acelea ofilite de la atata stat. Bine, pa!
Presupun ca ati luat deja la cunostina ce efecte grave, daunatoare sanatatii, poate avea plictiseala. Vorbesc serios, poate duce la depresii. Credeti-ma, nu vreti depresie. Fugiti de ea. Asa ca, ma folosesc de aceasta postare, pentru a inlatura plictiseala, desi nu prea cred ca reusesc. Deci, imi trebuie o noua ocupatie. Cum va trebuie si voua. Nu mai stati pe blogul acesta. Uitati-va la televizor, duceti-va la strand, dansati, faceti bungee-jumping...aveti nevoie de adrenalina, nu de uscarea sangelui in venele acelea ofilite de la atata stat. Bine, pa!
miercuri, 3 august 2011
sâmbătă, 30 iulie 2011
Pur si simplu...
Prin aceasta postare doresc sa anunt faptul ca serialul "Spin de Trandafir" a ajuns la sfarsit. Sfarsitul sezonului 1, nu la sfarsit...de tot. Voi relua, sezonul 2...prin septembrie, cred. Pana atunci sunt in vacanta, desi e greu de crezut, dar da...vacanta!
sâmbătă, 23 iulie 2011
Spin de Trandafir [chapter 20]
[chapter 19]
A doua zi, m-am trezit cumplit de tarziu. Adica pe la ora amiezii. Cu o durere de cap incredibila. Adormisem imbracat, sticla de whiskey fiind pe podea... Macar pentru un moment uitasem de mine...Telefonul era si el pe pat aruncat intr-o parte, fiind pregatit sa cada. L-am luat, si am ramas surprins, vazand pe ecran sase apeluri nepreluate, toate de la Fabiana...Nu ma simteam in stare s-o apelez, asa ca i-am trimis un mesaj, scuzandu-ma pentru ca am dormit mult prea mult.
Fara a ma ridica din pat, asteptam un raspuns. Acesta venise: „Dar mult mai dormi! Nu obosesti facand asta? ;))”. Fara sa gandesc prea mult, i-am trimis raspuns: „Nu as putea sa obosesc dormind...doar daca as dormi vesnic. Doar asa...doar atunci as vrea probabil sa ma trezesc”. Recitind ce-am trimis, mi-am dat seama ca am fost intr-un fel ironic si in acelasi timp si filozofic, probabil de la alcoolul care inca se mai perinda prin venele ce-mi purtau lichidul acela rosu.
Nu a trecut mult, iar telefonul a inceput sa-mi vibreze. Fabiana ma apela. Am raspuns cam tarziu:
-Da?
-Buna...
Un moment in care ne ascultam unul altuia respiratia prin telefon, si-a facut simtita prezenta, in chiar incipitul discutiei noastre telefonice.
-Sa inteleg ca tu esti foarte suparat, sau ce?
-Intr-un fel...Nu stiu...
-Cum adica? Din mesajul tau am inteles clar ca viata, nu prea iti mai face cu ochiul...
-Da poti sa zici si asa...
-Inteleg...Din cauza mea sau a tatalui tau?
-Aaa, nu...mai bine, sa punem asta pe seama oboselii.
-Vezi ca eu in vreo zece minute ajung la tine...Sper ca nu te superi, ca vin neinvitata...
-Nu...
Inchizand telefonul, m-am ridicat din pat, am facut un dus foarte rapid cu apa rece, m-am parfumat, si m-am imbracat cu haine curate, si bineinteles am aruncat sticla aceea de J&B. Exact la timp, pentru ca Fabiana deja ciocanea la usa.
-Imi pare rau pentru ce s-a intamplat aseara, pentru cum m-am comportat...
Acestea au fost primele cuvinte pe care le-a zis Fabiana in momentul in care m-a vazut.
Dupa ce am facut niste cafea, si am mai discutat anumite lucruri pentru a ne lamuri de ce s-a intamplat ieri, stand amandoi pe marginea patului, Fabiana s-a indreptat catre mine, luandu-mi cu mana stanga, barbia, tragandu-ma catre ea, provoncandu-ma s-o sarut. Sarutul inocent de la inceput, s-a transformat apoi intr-unul din ce in ce mai pervers, fara ca macar pentru o clipa sa ne uitam in alta parte, decat in ochii partenerului...Printre toate acestea am reusit sa strecor si o vorbulita, constatand faptul ca totusi viata inca imi mai face cu ochiul. Fabiana chicotind, mi-a apucat tricoul de ambele capete, scotandu-l de pe mine, cu un gest plin de vulgaritate. Punandu-mi mana pe piept, m-a impins usor pe spate, ea continuandu-si sarutarile-i dulci pe piept si pe abdomen. Durerea mea de cap, se ameliora treptat, cu cat ea ma saruta mai des. Am renuntat sa mai fac altceva inafara de-ai raspunde sarutarilor si mangaierilor, am lasat-o pe ea sa preia controlul, m-am lasat prada ei, dus de val ca spre un mult visat taram al fagaduintei...
A doua zi, m-am trezit cumplit de tarziu. Adica pe la ora amiezii. Cu o durere de cap incredibila. Adormisem imbracat, sticla de whiskey fiind pe podea... Macar pentru un moment uitasem de mine...Telefonul era si el pe pat aruncat intr-o parte, fiind pregatit sa cada. L-am luat, si am ramas surprins, vazand pe ecran sase apeluri nepreluate, toate de la Fabiana...Nu ma simteam in stare s-o apelez, asa ca i-am trimis un mesaj, scuzandu-ma pentru ca am dormit mult prea mult.
Fara a ma ridica din pat, asteptam un raspuns. Acesta venise: „Dar mult mai dormi! Nu obosesti facand asta? ;))”. Fara sa gandesc prea mult, i-am trimis raspuns: „Nu as putea sa obosesc dormind...doar daca as dormi vesnic. Doar asa...doar atunci as vrea probabil sa ma trezesc”. Recitind ce-am trimis, mi-am dat seama ca am fost intr-un fel ironic si in acelasi timp si filozofic, probabil de la alcoolul care inca se mai perinda prin venele ce-mi purtau lichidul acela rosu.
Nu a trecut mult, iar telefonul a inceput sa-mi vibreze. Fabiana ma apela. Am raspuns cam tarziu:
-Da?
-Buna...
Un moment in care ne ascultam unul altuia respiratia prin telefon, si-a facut simtita prezenta, in chiar incipitul discutiei noastre telefonice.
-Sa inteleg ca tu esti foarte suparat, sau ce?
-Intr-un fel...Nu stiu...
-Cum adica? Din mesajul tau am inteles clar ca viata, nu prea iti mai face cu ochiul...
-Da poti sa zici si asa...
-Inteleg...Din cauza mea sau a tatalui tau?
-Aaa, nu...mai bine, sa punem asta pe seama oboselii.
-Vezi ca eu in vreo zece minute ajung la tine...Sper ca nu te superi, ca vin neinvitata...
-Nu...
Inchizand telefonul, m-am ridicat din pat, am facut un dus foarte rapid cu apa rece, m-am parfumat, si m-am imbracat cu haine curate, si bineinteles am aruncat sticla aceea de J&B. Exact la timp, pentru ca Fabiana deja ciocanea la usa.
-Imi pare rau pentru ce s-a intamplat aseara, pentru cum m-am comportat...
Acestea au fost primele cuvinte pe care le-a zis Fabiana in momentul in care m-a vazut.
Dupa ce am facut niste cafea, si am mai discutat anumite lucruri pentru a ne lamuri de ce s-a intamplat ieri, stand amandoi pe marginea patului, Fabiana s-a indreptat catre mine, luandu-mi cu mana stanga, barbia, tragandu-ma catre ea, provoncandu-ma s-o sarut. Sarutul inocent de la inceput, s-a transformat apoi intr-unul din ce in ce mai pervers, fara ca macar pentru o clipa sa ne uitam in alta parte, decat in ochii partenerului...Printre toate acestea am reusit sa strecor si o vorbulita, constatand faptul ca totusi viata inca imi mai face cu ochiul. Fabiana chicotind, mi-a apucat tricoul de ambele capete, scotandu-l de pe mine, cu un gest plin de vulgaritate. Punandu-mi mana pe piept, m-a impins usor pe spate, ea continuandu-si sarutarile-i dulci pe piept si pe abdomen. Durerea mea de cap, se ameliora treptat, cu cat ea ma saruta mai des. Am renuntat sa mai fac altceva inafara de-ai raspunde sarutarilor si mangaierilor, am lasat-o pe ea sa preia controlul, m-am lasat prada ei, dus de val ca spre un mult visat taram al fagaduintei...
luni, 18 iulie 2011
Caldura, lenea si vacanta...
De ceva timp incoace, tot incerc si tot incerc, sa mai scriu si altceva, in afara de seria "Spin de Trandafir", dar de fiecare data, esuez, ca un delfin la mal...Acesta fiind si motivul pentru care am scris un astfel de inceput, intr-o astfel de postare.
Desi am terminat cu sesiunea, si sunt in plina vacanta canicularo-apocaliptica, mintea mea stresata dupa atata efort intelectual, ca sa zic asa, nu vrea sa mai functioneze intr-un mod cat de cat corespunzator, prin urmare, nu mai e in stare sa emita teoreme si exegeze, asa cum a facut in unele postari mai vechi, mult mai vechi. Creierasul, plin de materie din aceea cenusie, se pare ca vrea odihna, liniste, pace...De care insa tot nu are parte...Dar astea-s detalii.
Desi am rare brainstorming-uri, le folosesc doar pentru proiectele mele, astfel blogul ramane undeva in umbra, si cu putine postari, beneficiind pana la urma, de pe urma sus-mentionatelor brainstorming-uri, prin capitolele pe care le postez saptamanal din acel serial. Ehh, mai am si momente d-astea. Iar cand mi-e lene, si se mai adauga si caldura din cercul al optulea al infernului dantesc...atunci, pac, creierasul nu doreste decat somn, si somn primeste. Placut de altfel, pentru ca ma astern intr-o lume ce se afla intr-o ceata deasa, ce faciliteaza somnul. Asa ca nu exista un loc mai dragut, mai superb, mai divin, decat acela de pe pat, cu capul asezat pe mijlocul pernei. Dupa somn, apare si visul. Visez...da, visez cum plutesc pe apa, in larg, si dintr-o data, jaaap, inghitit de un rechin. S-a dus si visul. Jubilez, atunci cand ma gandesc, ca dupa acel vis in care pluteam pe apa, ma voi reintoarce in realitatea, in care cea mai pregnanta caracteristica e prostia, plictiseala si caldura...da, din nou, caldura. O simti? Crede-ma, n-o simti destul.
Ajung astfel si la finalul acestei postari, care e o notita apocrifa pentru mintile adormite ce sa afla in vacanta, dorind sa reliefez faptul ca mi-e lene. Mi-e cald si mi-e lene sa mai scriu si altceva. Bun, dar cele zise anterior, au sansa sa fie dezmintite, daca o sa am idei. Cine stie cand se va mai intampla si asta? Pana la urma am postat ceva, nu?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)