"Blestemul din Cherrywood", [part II]

Partea I o gasiti aici -> "Blestemul din Cherrywood", [part I].


Capitolul 3 - M-am intors in locul in care am murit...

Iesind din magazin, am trantit usa, aproape sa sparg geamul, m-am urcat in masina, si am pornit imediat inapoi sa vad cu ochii mei acel accident, care se putea vedea si pe ecranul televizorului din magazin. Sper din tot sufletul sa fie doar o gluma, sa fie o farsa din aceea, de la camera ascunsa...Incep sa gandesc aiurea...
Am ajuns la intersectia strazilor St. George si Cherrywood, si m-am convins de autenticitatea stirilor...accidentul chiar a avut loc, era chiar masina mea, eram chiar eu implicat, si chiar murisem...Ce naiba se petrece?! Am frisoane! Stau in fata unui accident in care am fost implicat, si culmea, imi vad corpul neinsufletit, cu rani grave la craniu si in zona toracica.
Ma iau sa ii intreb pe politisti, pe medicii din ambulanta daca stiu cine este decedatul si primesc acelasi raspuns - Randy Gunnarsson! Ii intreb si daca ma cunosc, sau daca imi cunosc masina oprita alaturi! Primesc un raspuns iritat: "Nu domnule, nu stiu cine esti, ce vrei? Nu vezi, ca avem treaba?"
Daca as fi avut cum, mi-as fi luat cadavrul de brate, si as fi intrat in el, inapoi...Incep a ma gandi numai la ciudatenii, delirez...Transpir din greu...Simt ca voi lesina...Ma duc cu greutate catre masina, iau bidonul de apa de pe scaunul din dreapta, si beau aproape toata apa, cu restul ma spal pe fata, si-mi umezesc parul.
Sunetul ambulentei...sunetul acela parca venit din Infern, incepe, iar ambulanta pleaca atat cu ranitul din BMW M3, cat si cu muribundul...eu (aflasem ca nu murisem inca, dar nici mult nu mai aveam de trait). Politia mai ramane la locul accidentului pentru a stabili nu stiu ce cauze. Pe mine insa, nu ma interesa decat de mine, sau de celalalt eu, sau de corpul meu...Ce s-a intamplat?
Ma urc in masina, incerc cu greu sa ma stapanesc, fara succes insa. Inima imi batea atat de tare, incat simteam ca in curand ma voi alege cu un piept perforat.
Pornesc, si plec in urma ambulantei...parca acel sunet ma atragea, ma ispitea...imi spunea mereu sa vin, sa accelerez, sa vad ce se intampla cu...mine!

Capitolul 4 - Flash-back.Verdictul

Am ajuns la Spitalul Health Path, aproape imediat dupa ambulanta, si din graba, doream sa fiu alaturi de corpul meu...dar asta nu s-a putut, fiind oprit aproape imediat de asistenta principala:
-Unde va grabiti asa domnule? Cine sunteti? Un act de identitate aveti?
-Sunt....(nu puteam sa spun ca sunt cel de pe targa de mai devreme, m-ar fi crezut nebun)...sunt...o ruda apropiata a celui vatamat.
-Actul de identitate, va rog!
-Nu-l am la mine, (Aveam in portofel in torpedo-ul Lambo-ului, insa era de prisos sa-i arat buletinul unui muribund)...va rog sa ma credeti!
-Bine, dar va rog sa va calmati, luati loc...
Imi arata canapeaua de asteptare, dar la cat de ametit si socat eram eu, imi venea s-o lovesc, ca sa ma lase sa trec. Ma calmez totusi, si iau loc sovaind.
Ma gandesc, ma framant acolo pe canapea, imi iau foc creierii, ma macin atat...cum se poate ca eu sa traiesc, dupa un accident, traiesc ca sa-mi vad trupul ranit grav, si adus la spital, mai mult mort, decat viu. Cum e posibil asa ceva? Am intalnit multe la viata mea, am 27 de ani, sunt casatorit de 3 ani cu Samantha Gunnarsson, si am copil, un baiat de 1 an si jumatate, Bryan.
In copilarie, cand locuiam intr-un satuc in apropierea padurii, din statul Montana, am fost batut de tatal meu cand era beat, mama mea de frica lui, a fugit cu mine, prin paduri, pe timp de iarna, in timp ce lupii urlau si ne urmareau, gata sa sara la noi si sa se giftuiasca din carnea noastra. De atunci am ramas cu ceva probleme psihice, am fost consultat de nenumarati doctori...Ajungand la adolescenta m-am mutat impreuna cu mama in Chicago, Illinois, si am intrat in anturaje periculoase in care alcoolul si drogurile erau la ordinea zilei...Am fost martor cand seful asa-zisului nostru clan, impuscase in cap un om, pentru faptul ca nu a avut de unde sa plateasca drogurile cumparate...Am iesit apoi din acel clan, si am fost urmarit, am fost chiar impuscat in piciorul stang, si nu am avut liniste pana cand nu am plecat din Chicago, in statul vecin, stabilindu-ma in St. Louis, Missouri. Abia aici am reusit sa-mi termin liceul, iar la Facultatea de Management am terminat-o mai mult in genunchi, pentru ca aveam si un loc de munca, ce ma extenua. De-abia de acum viata mea se mai linistise, lucram in domeniul bancar si ma asezasem la casa mea...
Trecuse doua ore crancene, de asteptare si macinare...ca sa aflu din partea doctorului, ca nu a putut face nimic pentru ruda mea...adica pentru mine. Acum am inteles de ce am avut un flash-back - eu murisem!

...
---To be continued---

3 for Metal [part II]

Era si timpul pentru inca trei melodii metal. Enjoy!

Linkin Park-New Divide - Megan Fox, love her...

Mudvayne-Not Falling - videoclipul contine secvente din filmul horror "Ghost Ship".

Whitechapel-Possession

"Blestemul din Cherrywood" , [part I]

Capitolul 1 - Inceputul

Ma trezesc intr-o buna zi mai devreme decat de obicei. Pe la ora 6.00, ca sa fiu mai precis, ca sa constat ca e vara, deci sunt in concediu, iar nevasta inca dormea in celalalt colt al patului, cu un picior gol, iesind sfios de sub cearceaf. Am lasat-o-n pace sa mai doarma, si m-am dus in bucatarie sa-mi fac o cafea. Deschizand dulapul, am observat ca numai era cafea, asa ca m-am dus pana la baie, apoi m-am imbracat si am iesit afara, in racoarea diminetii pentru a merge pana la non-stop ca sa cumpar cafea. Intru in Lambo-ul meu (e un Lamborghini Murcielago, dar mai am si un Mercedes S320 si un Audi R8), si accelerez in tromba catre primul non-stop. Cu toata viteza pe care o aveam, cam 120 km/h, pentru ca pe drum nu era mai nimeni, si cu toata muzica rock ce o ascultam la maxim...parca dintr-o data am adormit...

Capitolul 2 - A fost un vis ?

Ma trezesc ca dintr-un vis...si vad ca ceasul era 6.02. E vara, sunt in concediu, langa mine in pat, inca dormind, era nevasta mea, al carui picior gol se putea vedea ivindu-se din cearceaf.
- A fost un vis...(spun ca pentru mine)
Ma duc cu pasi repezi in bucatarie sa vad daca e cafea. Si firar, exact ca-n vis...nu era. Ciudat. Plec pana in baie, apoi ma imbrac, si ies afara, la masina. Pentru un moment dat, am avut o ezitare, in privinta carei masini s-o aleg, dar apoi m-am urcat tot in Lambo. Ador masina asta, orice ar fi...
Accelerez puternic catre primul non-stop. Merg cu 120 km/h, ascultand Mudvayne...si parca am mai trait aceste momente. Am cumva un deja-vu ?
Intamplarea face ca acum sa nu mai adorm, si ajung cu bine la destinatie. Iar acolo, raman stupefiat de ce pot vedea pe marele ecran cu plasma din interiorul magazinului...un accident care a avut loc acum cateva minute, la intersectia strazilor Cherrywood si St. George.
- Imposibil...acum cateva minute am venit eu de pe Cherrywood, nu era niciun accident ! (zic eu cu voce tare, fiind prea uluit).
Dar apoi, ca nedumerirea mea sa fie una totala, vad ca in accident erau implicate un BMW M3, negru si un Lamborghini Murcielago, galben, cu numerele mele. Am ramas socat. Ma uit afara, si Lambo-ul meu, era intreg si nevatamat.
-Ce s-a intamplat aici ?
Ma simteam complet daramat psihic...pana si glasul imi pierise. M-am dus la vanzatoare, si o intreb daca a vazut stirea de mai devreme. Aceasta raspunzandu-mi afirmativ, o intreb daca ma cunoaste (pentru ca eram cunostinte vechi, si imi stia dealtfel masina)si primesc un raspuns care m-a uluit: NU! Mai am un pic si izbucnesc!
-Dar pe cel care a fost implicat in accident, il stiti?
-Da...Saracul, mi-a fost coleg de liceu! Ehh, ce sa-i faci, daca avea mania vitezei!
-Cum il chema? (am continuat eu, aproape mort, fara nicio inflexiune a vocii).
-Randy Gunnarsson...dar de ce intrebati?
Am plecat fara sa-i mai raspund, si fara sa mai iau cafeaua...simteam ca o iau razna!

...

--To be continued--

3 for Metal

Ma gandeam sa vin cu ceva nou pe blog, pentru a va putea "relaxa"...(stiu eu de ce pun in ghilimele).
Iar ideea consta in a publica link-uri catre niste melodii al unora dintre trupele mele favorite. Si, ca sa nu uit, eu ascult metal, rock si orice alt fel de subgen al acestora, asa ca sa nu va asteptati sa gasiti muzica de club, manele sau mai stiu eu ce...(iata de ce puneam "relaxa" in ghilimele), ceea ce inseamna ca ascultati doar daca va place.

Pentru inceput, ceva mai soft...

Heaven Shall Burn - Echoes - un fel de intro

Metallica - Unforgiven

Slipknot - Snuff - ca tot veni vorba >.> R.I.P. Paul Gray! :(

Sper sa va placa. Vor mai veni si altele. ;)

Top Goals - World Cup 2010 South Africa

Ei bine, chiar aveam de gand sa intocmesc un top al celor mai spectaculoase goluri de la Campionatul Mondial din 2010, unde campion absolut nu a fost Spania, ci bateria de vuvuzele (multi spun ca vuvuzela e o inventie nefericita, dar daca as avea ocazia, cu siguranta mi-as achizitiona una! Ah, si "Vamos España" = da, am tinut cu spaniolii). Iar acuma...iata top 15 al celor mai frumoase goluri, in opinia mea...sper sa va placa:

TOP 15 GOALS

1: Van Bronckhorst (Uruguay 2-3 Olanda)
2: Diego Forlan (Uruguay 2-3 Germania)
3: Quagliarella (Slovacia 3-2 Italia)
3: Luis Suarez (Uruguay 2-1 Coreea de Sud)
4: Maicon (Brazilia 2-1 Coreea de Nord)
5: Carlos Tevez (Argentina 3-1 Mexic)
6: Keisuke Honda (Danemarca 1-3 Japonia)
7: Diego Forlan (Africa de Sud 0-3 Uruguay)
8: David Villa (Paraguay 0-1 Spania)
9: David Villa (Spania 2-0 Honduras)
10: Diego Forlan (Olanda 3-2 Uruguay)
11: Mesut Ozil (Germania 1-0 Ghana)
12: Lucas Podolski (Germania 4-1 Anglia)
13: David Villa (Chile 1-2 Spania)
14: Donovan (SUA 2-2 Slovenia)
15: Tshabalala (Africa de Sud 1-1 Mexic)


*Nota: Nationalele tarilor scrise cu caractere "italice" sunt reprezentantele din care fac parte jucatorii numiti.

Daca vreti puteti sa vedeti aceste goluri pe youtube, in dreapta >.>.
Si daca tot am facut acest top (care nu a fost deloc usor), am sa mai fac cateva!

TOP 5 BEST TEAMS

1: Spania
2: Germania
3: Olanda
4: Uruguay
5: Ghana

TOP 5 BEST PLAYERS

1: Xavi Hernandez (Spania)
2: Diego Forlan (Uruguay)
3: Wesley Sneijder (Olanda)
4: Andres Iniesta (Spania)
5: David Villa (Spania)

TOP 3 BEST MATCHES

1: Uruguay 1-1 Ghana (4-2 d.p.) - sferturi de finala
2: Germania 3-2 Uruguay - finala mica
3: Paraguay 0-1 Spania - sferturi de finala


Acestea sunt topurile in functie de preferintele mele. Presupun ca si voi sunteti de acord cu acestea. Daca nu, va invit sa raspundeti cu propriile topuri. ;)

Existentialismul ca doctrina filosofica

De ce am ales sa vorbesc despre asta? Simplu...Existentialismul reprezinta "doctrina mea filosofica", eu fiind o persoana subiectiva si sunt pro libertatii individuale si a subiectivitatii.

Existenţialismul - variantă distinctă a filosofiei existentiale- este o doctrină filosofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii.

Cele 12 teme principale ale gandirii existentialiste

• Contingenţa fiinţei umane Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos.
• Neputinţa raţiunii. Raţiunea nu îi este de ajuns omului pentru a-şi lumina destinul.
• Devenirea fiinţei umane. Existenţialismul nu este o filozofie a chietudinii; el îl invită pe om să-şi construiască viaţa prin efort, printr-o transcendere de fiecare clipă a stării sale prezente.
• Fragilitatea fiinţei umane. Sunt mereu expus propriului meu sfârşit, distrugerii mele ca fiinţă umană, deoarece eu nu exist ca atare decât prin efortul meu. De aici sentimentul de angoasă care ne însoţeşte existenţa.
• Alienarea. Omul în perspectiva sfârşitului este înstrăinat de el însuşi, nu mai are nici stăpânirea, nici posesiunea sinelui.
• Finitudinea şi urgenţa morţii. Filozofii existenţialişti reacţionează hotărât împotriva tendinţei noastre de a ne ascunde acest adevăr fundamental, că existenţa noastră e finită şi se îndreaptă către moarte.
• Singurătatea şi secretul. Fiecare fiinţă umană se simte solitară, impenetrabilă celorlalţi.
• Neantul. Existenţialiştii atei subliniază ideea că omul este o fiinţă-a-neantului, el survine din neant şi se îndreaptă către el.
• Devenirea personală. Omul nu trebuie să-şi trăiască viaţa de pe o zi pe alta, în inconştienţă faţă de destinul propriu, ci trebuie să acceadă la o viaţă cu adevărat personală şi conştientă.
• Angajarea. Omul înseamnă libertate; pentru a-şi construi viaţa, el trebuie să opteze, să aleagă în permanenţă, să se angajeze în raport cu destinul său şi cu al celorlalţi. Alegerea fiind o necesitate (faptul de a nu alege constituie, de asemenea, o alegere), este preferabilă alegerea conştientă, angajarea într-un destin personal alături de ceilalţi.
• Celălalt. Omul constată că în realitate nu este singur: el este o fiinţă alături de cei cu care e nevoit să existe; fiinţa umană este fiinţa-împreună.
• Viaţa expusă. Omul trebuie să acţioneze, să îndrăznească, să-şi pună în joc viaţa - sub permanenta privire şi judecata inevitabilă a celorlalţi.
  

Idealuri, cenusa, neant...

Ce sunt cu adevarat "Idealurile"? Ce ne face sa credem in ele? Cum reusim sa ajungem unde ne propunem sau cum esuam in acest drum, cu sanse de 50% de a esua, 30% de a reusi, 20% sanse de a nu ajunge nicaieri...(Poate ca sunt cam sumbre aceste procente...)
Intr-un "post" menit sa explice titlul acestui blog, "Fall Of Ideals" care suna a Apocalipsa...ar cam fi destul de multe lucruri de relevat...
In primul rand, iata unde a ajuns lumea...din toate punctele de vedere. Lumea a ajuns ca sa zicem asa...la apogeu. Iar daca incerci sa treci dincolo de aceasta limita, probabil te va astepta o cadere/o prabusire. Iar asta se simte deja doar daca priviti in jur. Incepand de la criza economica si pana la grosolona si vulgara tentativa romana de a iesi din aceasta criza cu solutia taierii salariilor si maririi TVA. Aceasta solutie vine ca o "salvare"...pentru ca in loc de doua paini, mancam una etc, fara insa a se gandi ca toate acestea vor duce la scaderea economiei de piata si in primul rand al nivelului de productie facand ca Romania sa intre practic, intr-o gaura neagra.
Dar lasand la o parte aceste "dezbateri politice", o rupere de linie se vede si in viata oricarui om...care la un moment dat, renunta de a se mai lupta pentru idealul sau, si se lasa in voia sortii...un fapt ingrijorator. Si nu numai ca lasam balta toate idealurile noastre din tinerete ci si ajungem niste oameni infami, egoisti si mult prea stresati pentru a mai convietui armonios, fapt relevat si de filosoful Blaise Pascal care spunea ca omul este o fiinta inselatoare, o trestie cugetatoare - - -
Trestie, planta care are nevoie de umezeala pentru a trai, se lasa usor in bataia vantului si se aseamana noua, intocmai, prin acest caracater schimbator, predispus oricand sa incalce cuvantul dat, sau sa isi tradeze un prieten sa zicem, pentru binele personal. With that being said...Omul este fiinta cea mai rea de pe fata acestei planete si totodata cea mai jalnica...
Si uite asa, odata cu maturizarea noastra, intervine si uitarea idealului propus la inceput de drum, acesta ramanand doar ascuns undeva in subconstient pentru ceva timp, apoi disparand complet, idealurile ajungand cenusa, apoi pierzandu-se in neant.