Nu frigul e acela care răpune o persoană, sistematic și constant, ci răceala. O răceala impersonală care se naște și crește până când ajunge de dimensiunea vrejului de fasole pe care s-a cățărat Jack din poveste. O răceală care nu are nimic în comun cu simptomele unei boli guvernate de climă, dar care e specifică sufletului și se tratează greu sau deloc. Odiseea lipsită de finalul fericit își îneacă amarul pe fundul cernelii la cârma căreia, pana trasează soarta unor litere dansânde care își freacă nerăbdarea pe fundalul unor ritmuri aberante. Se cred romantice acele ritmuri, nu-i așa? La fel de idilice ca începutul oricărei povești care pare promițătoare, dar sfârșește prin a amăgi și a răni...
Unele lucruri nu sunt făcute să dureze. Altele sunt menite să își lipsească imperfecțiunile și să-și înrobească esența.
Există relații Made in China și unele eterne...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu