sâmbătă, 24 septembrie 2011

Spin de Trandafir [chapter 22]

[chapter 21]


Cat de mult in jos putea sa se duca viata mea? Cat mai aveam oare de gand sa ma scufund in acest ocean de belele si necazuri. Aveam o nevoie de ceva sa ma scoata din bucluc, altfel, nu peste mult timp, veneau la usa mea si camatarii. Sunt sigur ca tata avea datorii si la astfel de persoane. Tata...Murise. Abia daca imi rezervasem putin timp sa ma gandesc la el, chiar a fost tatal meu...Abia l-am cunoscut si a si murit. Al naibii noroc! Neobisnuindu-ma cu ideea ca Stelian Marcu era tatal meu, in afara de o sincera urma de regret, nu simteam mare lucru. Eram mult mai afectat de acea datorie imensa. Ce trebuia sa fac? Sa-mi vand casa si masina, si tot nu faceam rost de acea suma. Ce era de facut acum?
Fabiana, privindu-ma cat de deprimat eram, mi-a pus mana pe umar...
-Nu te mai ingrijora atat...Scapi tu intr-un fel.
-Cum? Ce as putea face. Casa si masina mea nu fac atatia bani!
-Tatal tau iti pusese ceva in plic. Nu crezi ca e momentul sa vezi despre ce e vorba?
Dintr-o data chipul mi s-a luminat.
-Ai dreptate. Fabiana esti geniala.
-Stiu!
Tata a spus ca plicul trebuie deschis la momentul oportun. Tocmai sosise. Am cautat plicul, iar dupa ce l-am gasit, l-am desfacut cu nerabdare. Poate era un testament, prin care imi lasa toata averea. Pana la urma, planuise sa se sinucida? Band cafea? Asta era cam ciudat.
Extrag cu grija, pretiosul biletel galbui, in capatul caruia scria cu litere de mana, foarte mici: „Pentru Mihai, fiul meu”. Acela era mesajul pe care eu nu-l vazusem la inceput, cand Stelian inserase biletul in plic. Mesajul aproape ca m-a facut sa plang, gandindu-ma, ca cel ce scrisese acele cuvinte, s-a dus. Am despaturit biletelul, iar in interior, se aflau niste informatii pe care nu prea le intelegeam.
-Ce e? Ma intrebase Fabiana curioasa...
-Un fel de cod...Nu am idee...
I-am aratat si ei biletul, in speranta ca poate ea isi va da seama. Biletelul continea trei cuvinte: „ spin de trandafir”. Aceste trei cuvinte, pentru mine nu insemnau absolut nimic. Si nici pentru Fabiana nu insemna mare lucru, din moment ce-mi daduse inapoi biletul, dand din cap, confuza.
-Cu siguranta „spin de trandafir” inseamna ceva...spuse ea, intr-un stil ce nu o definea deloc, un stil aproape savant, desi ea nu descoperise nimic.
-Da. Sunt de acord. Trebuie sa existe vreo legatura... „spin de trandafir”, repetam usor pentru a gasi o conexiune. Nu ajungeam nicaieri...
-Stii, ar putea avea legatura cu...

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Spin de Trandafir [chapter 21]

Am revenit, in sfarsit si cu sezonul 2 din "Spin de Trandafir". Iata linkul catre capitolul anterior: [chapter 20]

Am petrecut restul zilei alaturi de ea. Noaptea la fel. Si ziua urmatoare tot cu ea. Si totul parea perfect. Pana cand am auzit un ciocanit puternic in usa.
Deschizand vad doi tipi ciudati, bine-facuti, imbracati la costum, si cu ochelari de soare, exact ca agentii aceia FBI de la televizor.
-Buna ziua. Dumneavoastra sunteti fiul domnului Stelian Marcu?
-Pai...da. Cine sunteti? Si ce doriti?
-Suntem de la importanta firma de recuperari de bani, probabil ati auzit de noi...All Cash Out, Inc. Ma numesc Sergiu Vasilescu, iar el este Marian Teodor.
In clipa in care cel din stanga vorbea, cel din dreapta mi-a si inmanat o carte de vizita cu firma lor, All Cash Out, Inc.
-Bun. Cu ce va pot ajuta?
-Mai degraba veti avea nevoie de ajutor. Tatal dumneavoastra a decedat ieri seara. In urma analizelor s-a constatat ca avea probleme cu inima, iar dupa un consum excesiv de cafea, inima a cedat. Din pacate noi suntem cei care l-au descoperit, facandu-i ieri seara o vizita, pentru restituirea banilor datorati la diferite firme.
-Aaa, si ce are asta de-a face cu mine?
Ma prefaceam ca-s dur, desi pe mine ma luase toate caldurile, iar sudoarea imi curgea de pe frunte, nu numai la vestea ca tatal meu natural murise, ci si la faptul ca gorilele acestea venise la mine dupa bani.
-Pai dumneavoastra, fiind fiul sau, impreuna cu fratele dumneavoastra, va trebui sa platiti 113 230 de lei noi, suma ce este datorata mai multor firme. Noi suntem cei care se asigura prin orice mijloace, ca acea suma o sa fie restiuita...Cu orice pret.
Ultima lor replica a sunat crunt a amenintare...
-Dar...nu dispun de atatia bani. Sunteti nebuni? Eu abia am aflat ca Stelian Marcu e...ma rog, a fost tatal meu, si ati si venit la mine, dupa banii ce-i datora el? Nu am avut de-a face cu firmele sau cu treburile lui.
Numai la auzul acelei sume de bani era sa lesin...Am intrat in bucluc rau de tot!
Dupa aceasta, gorilele au inceput sa-mi expuna conditiile prevazute de lege, diferite proceduri de plata, implicit aducerea mea si a fratelui meu in fata procurorilor si a judecatorilor. In urma atator detalii, mi se urca sangele la cap, si imi venea sa le zic sa ma duca direct la „racoare”. Apoi toata acea palavrageala nebuneasca, a incetat, spunandu-mi ca vor face o vizita si lui Gabriel, pentru a-l instiinta, iar periodic vor trece pe la mine...Ceea ce nu suna deloc a bine. Lumea se invartea cu mine, nu mai ma puteam stapani, nici chiar Fabiana nu reusea.
-Afaceri idioate, datorii tampite si legi sugatoare de bani!
-Calmeaza-te Mihai! Trebuie sa existe o modalitate de a le demonstra astora, ca tu nu ai avut niciodata de-a face cu tatal tau...Adica, el nici macar nu te-a cunoscut pana de curand.
-Poate e vreo metoda. Mizerabil ce se intampla...Totul e mizerabil. Era ultimul lucru de care aveam nevoie. O datorie fabuloasa, care sa ma bage in pamant! Gorile ticnite! Ce se cred ei? Detectivi FBI?