Convocarea la marea ieseala, gen SmileyFace...gen!

Ceea ce va urma in continuare...e, in principiu, o postare care are ca tinta folosirea abuziva a emoticoanelor pe Yahoo Messenger...sau mai corect spus, e ceva ce am facut eu ca remediu anti-plictiseala. Ma gandesc ca asta ar putea juca rolul unei comedii cu rol moralizator, in stilul lui Caragiale...dar poate gandesc prea departe.
Si uite asa, o fetisoara zambitoare, cu dintii ranjiti si nemaipomenit de albi (nume de cod: BigGrin) se intalneste intr-o buna zi la cafeneaua din colt, la ora la care majoritatea oamenilor normali isi servesc micul dejun, cu bunul sau amic, fetisoara zambitoare care nu sugereaza altceva decat un simplu zambet (nume de cod: SmileyFace). Acestia incep a avea o conversatie prea putin interesanta, pentru ca nu vad nicio posibilitate ca intre doua fetisoare zambitoare sa se stabileasca o conversatie normala...fara sa fie implicat, evident...zambetul. Dar sinistrul ce-l implica uneori zambetul necontrolat, nu aparea fara un motiv. Iar aceste fetisoare zambitoare, zambeau nu numai pentru ca asta le era scopul pentru care au fost creati, ci si pentru faptul ca s-au hotarat, printre zambete, sa isi invite cativa prieteni la cafea, chiar daca era mult prea devreme. Si asa s-au trezit cei doi, BigGrin si SmileyFace ca isi suna cativa dintre prieteni, cum ar fi WinkGuy, EyelashingBaby, BearHugMan, LovestruckDummy, BlushyBlush si SadLongFace, ultimul dintre acestia fiind evident invitat pentru a se mai destinde si a scapa de tristetea ce-l cuprinsese.
Nu a durat prea mult si toti cei mentionati mai sus au aparut, iar in momentul in care au intrat in cafenea, WinkGuy s-a dus sa comande un triplu espresso si apoi a inceput sa le "faca cu ochiul" (stiu ca suna odios) tinerelor domnisoare ce s-au afisat asa de devreme prin cafeneaua respectiva. Mi se pare ca a si facut febra musculara la pleoapa. EyelashingBaby luandu-si in serios rolul de diva atractiva, a inceput sa admire salutar fiecare dintre barbatii de prin zona clipind des si cu mult tact. Spre deosebire de aceste doua fetisoare zambitoare care altceva nu stiau decat sa clipeasca la nesfarsit, BearHugMan si-a salutat prietenii din cafenea cu o imbratisare mare si greoaie, atat de greoaie incat ar fi trebuit sa ai oase din otel inoxidabil ca sa scapi cu viata din stransoare. Cat despre restul, adica LovestruckDummy, statea singur intr-un colt fiind din nou indragostit la maxim, maxim am spus, de o fata...oare pentru a cata oara? BlushyBlush statea mai deoparte si el, rusinandu-se de cate ori venea vorba despre el sau ea...nu-i cunoasteam inca sexul...scuze!
Au mai stat ei in cafenea si au discutat pana ce foamea i-a lovit, pentru ca deja se facuse ora pranzului. Asa ca s-au dus sa manance intr-un restaurant din apropiere, iar SmileyFace vine cu ideea geniala de a invita mai multi prieteni. Asa ca a pus repede mana pe telefon, zambind desigur, si i-a chemat pe ConfusedCase, BrokenHeart, StickOutTongue, KissTVMan, SurprisedBoy, AngryGary, Smug-G si TheCoolGuy. Ei bine, acestia au sosit fara intarziere, ConfusedCase fiind confuz, nestiind motivul invitatiei, BrokenHeart fiind dezamagit in dragoste, oare pentru a cata oara? StickOutTongue scotea negresit limba la toti cei ce indrazneau macar sa-l priveasca, dar zambea in acelasi timp, ceva ce numai el stia sa faca, era secretul sau...KissTVMan, a inceput sa se sarute cu cateva domnisoare din restaurant ce tocmai servise un preparat ce avea ca garnitura, usturoiul...SurprisedBoy era surprins de aproape orice ar fi vazut, cascand ochii, gura si urechile de parca ar fi descoperit America...AngryGary era nervos pe faptul ca nu a putut sta linistit acasa, Smug-G incepuse deja sa flirteze cu oricine avea gura si ceva curbe...iar TheCoolGuy, era "cool" ca intotdeauna, pentru ca avea la el ochelarii de soare Armani, pe care nu-i lua de la ochi, fie zi, fie noapte, fie pace, fie razboi! Tocmai de aceea nimeni nu stia ce culoare au ochii lui!
Dupa ce au servit diferite preparate, si s-au ghiftuit intr-un mod cat se poate de grotesc, fara ca macar sa le pese putin de cate animale au fost sacrificate pentru ca gusturile si "burtile" lor sa fie pline si satisfacute...s-au gandit, ca se apropie seara si ca ar fi bine sa-i sune si pe restul prietenilor si sa-i convoace la marea ieseala, adica la o mega-petrecere acasa la SmileyFace, el fiind dealtfel si initiatorul acestui proiect.
LaughMan, CryMan, ROFLMan, WorriedWilly, DevilishDude, AngelAngela, RaisedEyebrow, SleepySheep, Dork, DroolingSicko, PukeLuke, HypnotizedJimmy, RockOnDude si toti ceilalti prieteni mai putin importanti din grila de emoticoane de la Yahoo Messenger au raspuns convocarii la marea ieseala si s-au intalnit acasa la SmileyFace, unde LaughMan a fost cel care a aprins scanteia cu cateva glume excelente la care numai el radea si ROFLMan, pe care il durea abdomenul, avea lacrimi la ochi, si facuse rani in coate, de cat de mult s-a rotit pe podea, razand in hohote.
DevilishDude si RockOnDude au pus lumea la cale, si au dat muzica la maxim, triplu maxim, si imediat RaisedEyebrow si Smug-G au inceput sa flirteze cu inocenta AngelAngela, desi se parea ca eforturile lor sunt inutile...Muzica a fost pe cinste, dans cat cuprinde, iar distractie a fost din belsug, doar ca PukeLuke a baut atat de mult incat a dat tot afara si a fost dus acasa de WorriedWilly, fiind prea ingrijorat pentru starea lui de sanatate. Petrecerea a durat pana in zori, semn ca marea ieseala a fetisoarelor zambitoare din grila de emoticoane de la Yahoo Messenger a avut un succes rasunator!

Daca as fi avut o masina a timpului... / Ganduri si regrete...

Stiu ca suna cam ciudat titlul, pentru ca nu exista masina timpului, insa asta nu exclude posibilitatea de a se inventa una in curand...Oricum nu as intentiona sa-mi achizitionez una, pentru ca ar fi cu siguranta foarte scumpa...asta daca ar fi pusa in vanzare si nu tinuta in secret undeva in SUA, de catre guvernul american!
Astazi fiind o zi cat se poate de frumoasa si calduroasa pentru luna septembrie m-am gandit ca ar fi bine sa ma relaxez putin pe canapea, asa ca imediat ma duc langa canapea, ma asez si apoi ma intind, cu capul spre sud, soarele indreptandu-si razele direct catre fruntea mea. Inchid ochii, si in acelasi moment se simte o placuta adiere de vant ce ma transporta cu gandul in trecut si dintr-o data mi-a aduc aminte de clipele speciale din copilarie, de mirosul florilor de visin, de efortul neincetat de a ma urca in nucul din curtea vecinului, de nerabdarea ce o aveam pana sa mananc primul strugure, de glumele cu colegii si prietenii, de momentele cand veneam obosit de la scoala si simteam nevoia de a trage un pui de somn, de anii de liceu si de multe astfel de clipe, inclusiv de bucati de timp scurse alaturi de o persoana ce mi-a fost atat de draga...iar acum nu mai este printre noi, iar apoi, aproape automat, imi vine in minte acea zi fatidica de 6 septembrie 2010...
Ma trezesc ca dintr-un cosmar, desi o parte din ce am simtit a fost frumos, si-mi zic in gand: "ce poveste...daca as fi avut o masina a timpului...m-as intoarce in trecut doar pentru a mai retrai acele clipe...ce clipe!" Oftez si-mi dau seama ca asa ceva este imposibil. Ma ridic intr-un stil ciudat de pe canapea si ma indrept oarecum cu un gust amar in casa, aruncand o noua privire canapelei in timp ce deschideam usa...
Timp, de ce esti atat de necrutator?

3 for Metal [part IV] - Special Edition / More Songs

Aceasta postare va fi una cat se poate de diabolica! Nu sti ce pierzi daca nu asculti melodiile urmatoare! Primele doua melodii sunt mai "soft" si romantice...restul sunt total agresive!!!

Saliva - Always

Bullet For My Valentine - Tears Don't Fall

All Shall Perish - When Life Meant More

Cataract - Blackest Hour

Neaera - Spearheading The Spawn

All That Remains - The Air That I Breathe

Heaven Shall Burn - Combat

Arch Enemy - Nemesis

Slipknot - Psychosocial

Metallica - Until It Sleeps

Era cat pe ce sa uit de ce am decis ca aceasta sa fie o editie speciala...Priveste data...11 septembrie 2010. Se implinesc 9 ani de la teribilul eveniment...si m-am gandit ca as putea comemora ceea ce s-a intamplat cu o supradoza de metal, cu multe piese despre razboi, psihoze, tristete, pierderi si alte dulcegarii!

"Blestemul din Cherrywood", [part III]

partea a doua -> "Blestemul din Cherrywood", [part II]

Capitolul 5 - Intalnirea

Murisem iar eu eram constient de acest lucru...este un lucru complet sinistru...nu am crezut ca asa ceva este posibil, defapt nu m-am gandit vreodata ca o sa mor la 27 de ani. Ma simteam complet distrus, fara niciun punct de sprijin, fara glas, fara putere, fara o minte lucida, fara absolut nimic...eram pe lumea cealalta iar in lumea aceasta nimeni nu ma cunostea.
Dintr-o data imi aduc aminte de Samantha, si mi-am zis ca trebuie neaparat sa o vad...
Am ajuns cat de repede am putut oprind masina putin mai departe de casa, si am ciocanit la usa, imi raspunde sotia mea sau cel putin asa credeam ca e...
-Samantha...Samy, ah, uh, ai vazut, la televizor, eu, in accident...ammm, stirea?!?
Cu niciun chip nu puteam sa controlez ce cuvinte imi ieseau din gura, si imi venea sa-mi dau pumni in cap pentru asta. Apoi o aud raspunzand.
-Ma scuzati, dar nu va cunosc, si ce cautati la mine la ora 8 dimineata?
-Cum sa nu ma...cunoasteti? (am raspuns iritat pentru o secunda, dandu-mi apoi seama ca eram un nimeni acum.)
-Nu, nu va cunosc...
-Sunt...o ruda foarte, ammm, foarte apropiata a lui Randy, uh, sotul dumnevoastra.
(nu imi venea sa cred ce pot scoate pe gura, imi venea sa-mi smulg limba! Ma simeam practic un strain in propria-mi piele!)
-Ruda apropiata? Mi se parea mie ca semanati cu el...dar...
In sfarsit, un prim indiciu...sotia mea putea sa regaseasca similaritatile dintre Randy Gunnarsson si stafia lui...ca sa zic asa.
-Sunt Alex Hammond. (nu m-am putut gandi la un alt nume, patetic.)
-Incantata de cunostinta, Alex.
Mi-a revenit intr-un final culoarea in obraji si capacitatea de a vorbi!
-Ma tem ca nu veti fi atat de incantata cand o sa aflati ce s-a intamplat. Da-ti drumul pe Canalul 7 de stiri.
Sarmana de Samantha, putin speriata si confuza, m-a invitat in casa, iar apoi deschide televizorul pe Channel 7. Jurnalul de stiri de dimineata tocmai luase sfarsit, dar incepeau Stirile de la ora 8.00!

Capitolul 6 - Samantha

Prima stire a fost chiar despre teribilul accident ce a avut loc acum doua ore in St. Louis, la intersectia strazilor Cherrywood si St. George, dintre un BMW M3 in care se afla un anume Dave Culligan si un Lamborghini Murcielago in care se afla Randy Gunnarsson. Se specifica de asemenea faptul ca soferul BMW-ului e ranit destul de grav iar celalalt a murit la spital.
Pe masura ce am ascultat aceasta stire ma uitam intruna la chipul sotiei mele, care se schimba necontenit, trecand de la confuzie la infrigurare, de la infrigurare la spaima si de la spaima la socul puternic ce l-a suferit la auzul cuvantului "mort". In acel moment am auzit un strigat de durere care aproape mi-a spart timpanele, iar apoi vad ochii inecati in lacrimi ai Samanthei.
Atunci am realizat cat de mult ma iubeste Samy si cat de mult am reusit eu s-o supar, atat pe ea cat si pe fiul meu, Bryan, care incepuse si el sa planga din camera alaturata.
Privind-o pe ea, varsand lacrimi, am inceput sa dau si eu frau liber lacrimilor, de aceea m-am ridicat imediat de pe fotoliu si m-am dus s-o imbratisez pe Samy. Am ridicat-o usor de jos, deoarece ramasese in genunchi, pe podea, si am strans-o in brate. Aveam speranta ca nu-mi va vedea ochii inlacrimati, dar prin sufletul meu umblau libere atat de multe sentimente incat nu am reusit sa ma mai abtin.
Pentru o clipa, Samantha s-a oprit din tremurat, isi da drumul din stransoare si se uita cu o totala uimire la mine spunandu-mi vorbele pe care nu am crezut ca o sa le aud:
-Randy!!! Tu esti Randy...Esti Randy nu-i asa? Tu nu ai murit...
Am ramas trasnit la auzul acestor cuvinte, parca reinviasem, ma simteam izbavit. Am inceput sa plang si mai tare imbratisandu-mi sotia, trecandu-mi nasul prin parul ei!
-Samy, cum de ti-ai dat seama? Cum? Te iubesc Samy, te iubesc!
-Deci tu esti...Randy...si eu te iubesc!
Si mi-am unit buzele cu ale ei, intr-un sarut ce a anuntat revenirea la normal.
Dar nu a fost asa...


...
--To be continued--

3 for Metal [part III]

E timpul pentru headbanging!

As I Lay Dying - Through Struggle

Sylosis - Turbulence

The Sorrow - Saviour, Welcome Home

Sper sa va placa, sunt niste melodii absolut superbe din punct de vedere al instrumentatiei...

Relapse

Ei bine, luna august a insemnat pentru blogul meu si o perioada de seceta a postarilor, pentru ca cel ce detine blogul, a fost ocupat, in principiu cu relaxarea si vacantele...deci, nu am avut timp. Dar incepand de acum, azi, 1 Septembrie 2010, am revenit in forta, si sunt gata de actiune...hmmm, a sunat de parca as fi Superman.
Oricum, asta inseamna ca serialul "Blestemul din Cherrywood" va continua la fel si seriile "3 for Metal" si de asemenea vor mai aparea si alte postari cu sau fara un subiect anume.