Azi...

...e ziua mea (Am incercat si eu sa vad cum e sa pui titlu, lasi puncte de suspensie, si apoi iti continui ideea in primul rand al postarii. Nu de alta, dar am vazut ca e la moda pe bloguri).
Si din cate am observat, nu am postat niciodata pe blogul meu, ceva de genul ca e ziua mea. Bine, nici acum nu doream asta, dar simteam nevoia sa mai scriu ceva pe aici. Prin urmare, nici aceasta postare nu o sa fie lunga. Sincer, nici macar nu am idee ce-ar trebui sa scriu. Ca s-a mai dus un an, si pe deasupra a fost unul dintre cei mai frumosi din viata mea? Ca sunt curios ce imi va rezerva, noul an de viata? Pai, ca si raspunsuri, sunt de acord cu prima intrebare, DA, a fost grozav anul precedent. La a doua intrebare...ma cam indoiesc ca vreau sa aflu. Dar cine stie, poate totul o sa fie bine. Speram si noi. Doar cu speranta sa ne mandrim si noi. Pe curand!

Cand totul se complica...

Da, am postat doua episoade din "Headbanger's Ball" unul dupa celalalt, asta pentru ca timpul e cam redus...sesiunea e in toi, iar eu nu prea mai am chef, ceea ce inseamna ca sarmanul meu blog, se va simti destul de singur in perioada imediat urmatoare. Pacat, stiu...dar asta e, din moment ce "Spin de Trandafir" s-a terminat. Sincer sa fiu, totul s-a cam complicat, s-a cam zguduit pamantul, s-au cam miscat peretii si valurile au maturat anumite elemente importante, lasand in urma...un nimic...
Sincer, nici acum nu prea am timp...trebuie sa scriu niste fise de lectura, despre Ulise, Eneida lui Vergiliu, Importanta idealului cavaleresc si altele...
Totul se complica...atunci cand ma viziteaza "intunecatul".

Headbanger's Ball [episode 28]

Story Of The Year - Children Sing

Bullet For My Valentine - Bittersweet Memories

Caliban - I See The Falling Sky [with Anders Friden, vocalist of In Flames]

Headbanger's Ball [episode 27]

Si ca sa nu uit, la multi ani tuturor!

Winds Of Plague - The Great Stone War

As I Lay Dying - Paralyzed

Heaven Shall Burn - If This Is A Man

Spin de Trandafir [chapter 38]

-Calmeaza-te...nu poti face nimic!
-Daca scap de aici...
-N-ai s-o faci...spuse Fabiana. Chipul ei devenise acum atat de demonic. Cum de nu mi-am dat seama pana acum? Cum? Am trait cu ea, si nici macar o secunda nu am banuit ca poate sa-mi faca asa ceva...
-Singurul motiv pentru care am ales sa fiu cu tine, era pentru ca pur si simplu, nu mai puteam sa stau sa privesc ca un simplu spectator. Am fost un simplu spectator cat am urmarit-o pe Elena. De aceea s-a si sinucis! Ce sa-i fac daca era slaba de inger?
-Din cauza ta! Te omor!
-Dupa acel episod, am decis sa ma implic, sa fiu sigura ca totul merge cum trebuie. Telefoanele primite in care tu auzeai un vajait, erau ale mele. Apoi te-am sedus, si deja totul a fost mai usor. Esti mult prea credul.
Ma uitam la ea cu o ura nemascata...Cine stie de ce eram in stare daca ma eliberam...
-Cum poti sa ai atat de multa incredere intr-o persoana pe care ai avut-o in noaptea in care ai cunoscut-o? Intreba ea, mirandu-se chiar...
M-a jucat pe degete atat de bine iar eu am fost complet orb. Nu am fost in stare sa vad nimic. Desi erau atat de multe semne care-mi spunea ca e ceva in neregula: corbul, trandafirul alb, modul ei stangaci de a se comporta cand a fost fata in fata cu tatal meu, felul in care s-a comportat cand a murit Gabriel, n-am luat vreunul in seama...Cat de orb am fost!
-N-am avut de-a face cu moartea tatalui tau. El a facut pur si simplu atac de cord. Din momentul acela,am stiut ca nu mai pot astepta. Pierdeai banii. Ti i-ar fi luat baietii aia. Trebuia sa fac intr-un fel sa pun mana mai repede pe bani. Faptul ca l-am ucis pe Gabriel, a inlesnit intamplarea de azi...
Eram cuprins de ura, de regrete si de tot felul de sentimente, unele contradictorii, altele pe care nici nu le puteam intelege. Inima imi batea sa-mi sara din piept, si totusi, m-am calmat un pic, am lasat capul in jos, inchizand ochii, pentru ca lacrimam, si i-am zis Fabianei:
-Esti cea mai josnica persoana pe care am cunoscut-o...
-Pai, se vede ca nu stii nimic despre tatal tau...
Cuvintele ei deja nu prea ma mai atingeau. Singurul lucru la care ma gandeam, era cum sa scap din aceasta situatie, si ce sa-i fac Fabianei...
De aceea totul era mult prea complicat pentru mine. Pentru ca am fost implicat intr-o chestie ce ma depasea. Nu aveam si nu trebuia sa am acces intr-o astfel de lume, a crimelor, a banilor si intereselor uriase. De fiecare data, cand s-a mai ivit ceva, am fost acolo, m-am implicat, am vrut practic cu fiecare pas pe care il faceam, sa ajung aici. Iar acum imi doresc sa scap, indiferent cum...
Sau poate ca asta imi era pedeapsa pentru toate greselile mele? Cum am putut sa fiu atat de orb? Elena era speriata si mai rece fata de mine si apoi s-a sinucis, pentru ca era urmarita de Fabiana. Stelian luase legatura cu mine, sub forma acelui cersetor pentru a vedea daca eu sunt cel ales sa-i fiu urmas in organizatia aceea. Pe Fabiana am intalnit-o pentru ca nu mai era Elena. L-am intalnit pe Stelian, afland ca e tatal meu, pentru ca plicul care i-a fost dat lui Gabriel a ajuns la mine. Neavand de ales, tata mi-a dat mie codul fara sa stie interesele Fabianei. Tata a murit de la prea multa cafea, inlesnind ceea ce trebuia sa se intample. Gabriel a fost ucis, fiindca Fabianei nu-i mai era necesar decat sa ma faca pe mine sa inteleg ca trebuie sa merg de urgenta in Brasov. Toti trandafirii imi aratau practic inamicul, pentru ca Fabiana se zgariase intr-un trandafir alb, doar unul fiind si in curtea tatalui meu. Am descoperit codul, pentru ca Fabiana sa ia totul. Fiecare intrebare a mea, din ultima vreme, a avut ca raspuns pe Fabiana...Corbul existentei mele.
In timp ce am gandit toate acestea, aproape in agonie, Fabiana stransese intr-un sac toti banii si a luat si cardul despre care imi spusese. A avut timp sa rupa si un trandafir rosu din curte, ale carui frunze inca mai aveau cateva picaturi de roua pe ele.
-Esti corbul existentei mele...am zis eu aproape alunecand in nefiinta, fiind prea ametit de toate gandurile ce ma tulburau.
Apoi, si-a scos o seringa din gentuta ei minuscula.
-Vezi seringa? E plina de clorura de potasiu. E doar pentru tine, Mihai.
S-a dus in spatele meu, si mi-a lasat trandafirul in mainile-mi care erau prea strans legate, apoi s-a intors in fata mea, pregatind seringa si a inceput sa-mi mangaie parul, iar eu ma zbateam, nesuferindu-i atingerea rece ca de mort. Pana cand, a infipt cu putere mana stanga in parul meu, dandu-mi capul usor pe spate pentru a-mi expune gatul, pentru a ma injecta...Mi-a aratat inca odata seringa, din care mai tasnea usor cate o picatura...
-Ultime cuvinte?
Dupa o clipa de pauza, in care eu respiram din ce in ce mai greu, am zis aceleasi cuvinte pe care Elena mi le lasase notate pe biletul final...
-Imi pare rau, Elena...
-Adio Mihai....
Am simtit apoi, cum mana ei a dat drumul parului, iar eu am lasat usor capul in jos. Orice gand imi pierise din minte...Am lasat trandafirul sa cada la pamant, frunzele si petalele-i tremurande in urma impactului, lepadandu-se de cateva picaturi de roua...Nu imi mai era teama, asa ca am inchis ochii...

Spin de Trandafir [chapter 37]

Deschizand ochii si gura, am inhalat cu putere si cu aviditate cat de mult aer am putut, revenind parca, la viata, dintr-o coma profunda, timp in care am avut un flash-back cu aproape intreaga mea viata... Apoi am inceput sa rasuflu greu, sacadat, resimtind ceva vascos ce se prelingea din spatele capului meu, iar picaturile ce se auzeau lovind cimentul, m-au facut sa realizez ca acela nu era altceva decat sangele meu. Stiam eu ca am resimtit o lovitura. Ceva sau cineva ma lovise puternic...Am incercat iar sa-mi deschid ochii, dar vederea mea imi era incetosata. Nu vedeam mare lucru, si cu disperare doream sa aflu ce ma lovise: Au picat neoanele? S-au intors recuperatorii de datorii? Gabriel a inviat din morti pentru a-si revendica partea sa de avere? Stelian nu murise, ci de fapt se ascunsese? Elena care venise sa ma pedepseasca in sfarsit pentru crima comisa, crima de o inlocui? Eram complet tulburat si disperat. Am incercat sa ma misc, dar nu am reusit. Am constatat ca sunt legat de un scaun...Cine ma legase? Cu siguranta, cineva care m-a urmarit indelung...Incetul cu incetul, vederea mea incepea parca sa distinga anumite lucruri. Unul dintre ele, foarte socant de altfel, era seiful inca deschis si gramada de bani, bine aranjati, intr-insul. Nimeni nu-i luase. Apoi, am auzit pasi...
-Cine-i acolo?
Am stat si am ascultat pasii ce se auzeau din spatele meu. Apoi vad o silueta feminina cunoscuta. Ai ei erau pasii. Ramasesem inmarmurit si complet lipsit de cea mai mica idee despre ce se petrece...
-Tu?
-Da, eu.
-Cum? Tu m-ai lovit?
-Da, zise ea aratandu-mi o teava de otel.
Nu puteam sa inteleg nimic, iar capul ma durea ingrozitor; am inceput sa urlu...din strafundul sufletului meu, care incepea sa simta un profund dezgust si o teama de moarte...
-Ce se intampla??? Fabianaaaaa!!!
-E foarte simplu, Mihai, spuse ea chicotind. Te-am urmarit de foarte mult timp...Inca de cand erai casatorit cu Elena. Noi doua, am fost colege la facultate. Eu insa, am devenit cu totul altceva decat ce-mi propusesem...Imi convine asa insa.
-Cum adica m-ai urmarit? Erai cu...mine! Mi-ai zis ca ma iubesti!
-Ah da. Am mintit. Si am uitat sa-ti mentionez cand ne-am cunoscut ca fac parte dintr-o asociatie ce se ocupa de crima organizata pe plan mondial...
-Ce?
-Stelian Marcu, a facut si el parte din aceasta nebunie. Atat ca s-a retras cand a inteles ca e prea batran. De ce crezi ca a reusit sa il omoare atat de usor pe tatal tau adoptiv? Si el a uitat sa mentioneze asta, nu?
-Dar cum? Nu a reactionat diferit cand v-am facut cunostinta...Tata, un criminal?
-Asta pentru ca lucram pe diferite departamente. Nu aveam de unde sa ne stim. Eu eram noua, el se retragea. Asa am aflat de el. Apoi, am primit misiunea...
-Ce misiune? Sa ma omori?
-Cam asa ceva. Dar iti voi lua si banii. Vezi tu, in interior se afla o suma uriasa de bani, si un card care are atasat niste informatii utile. Cardul respectiv e ca un fel de card de membru sa zicem. Ori cu acel card si cu banii, oricine se poate impune in organizatie. Dar, tu nu esti acel gen de om... Esti slab si patetic. Seiful trebuia deschis de Gabriel. De aceea, Stelian, i-a dat plicul lui. Fratele tau insa, a inteles ca unul dintre voi poate sa-l duca la Brasov, asa ca ti l-a dat tie, el avand un accident stupid. Si, oricum, o parte dintre noi, nu-l dorea nici pe el, asa ca a trebuit sa-l eliminam.
-Ce? L-ati ucis pe Gabriel?
-Mai exact, eu l-am ucis. Atunci cand am plecat de la tine...m-am dus la el, si i-am injectat clorura de potasiu. Ceva ce nu poate fi depistat de medici.
-Mi-ai ucis unicul frate...Aaaaa!!!
Pur si simplu, turbam pe acel scaun. Dadeam din maini si din picioare incontrolabil dar mai mult ma oboseam. Daca as fi avut forta necesara as fi rupt acele sfori...Vederea mi se intuneca din nou, imi pierdeam mintile. Ura din mine, mocnea...

Spin de Trandafir [chapter 36]

Imi amintesc ca dupa ceea ce s-a intamplat imi era frica sa mai intru in sufragerie. Aveam oroare de acea camera, pentru ca acolo imi pierdusem iubirea...Sa intru acolo, ar fi insemnat sa ma las mereu posedat de crunta agonie si de durerea tipatoare ce salasuise in mine in acel moment. Puteam ceda psihic oricand, asa ca am preferat sa-mi dau demisia pentru un timp si sa ies cat mai des sa ma plimb...
Intr-una din seri, mergeam fara vreo tinta catre mausoleu in timp ce cateva ganduri cu Elena imi invadasera complet mintea. Pana cand am fost oprit de un cersetor ce ma rugase sa-i dau 3 lei, pomenindu-mi si de Dumnezeu. Eu, nemaiavand credinta, m-am luat de bietul om, fara motiv, desi am sfarsit prin a-i da cei 3 lei ceruti si aflandu-i numele...Stelica.
Ajungand la mausoleu, si petrecand acolo o noapte, am fost pus fata in fata cu un corb ce staruia, parca ma astepta sa mor ca sa se infrupte din trupul meu si asa vlaguit...Apoi primisem telefoane suspecte, la care daca raspundeam nu auzeam decat un vajait. Si fara avertisment, trecand prin fata bisericii, aud acele sunete infernale ale clopotelor, reusind sa ma trezesc din acel cosmar. A fost cosmarul vietii mele cred. Atat de real. Si tot ce s-a intamplat in acel cosmar, s-a intamplat apoi si in realitate. M-am trezit insa pentru a intra intr-o realitate asemenea cosmarului meu pentru ca am primit acele telefoane suspecte ce ma nelinisteau. Ziua aceea a fost si prima in care m-am zgariat intr-un spin de trandafir, si cea in care l-am intalnit pe Stelica din vis, in realitate si am vazut si corbul inspaimantator, dar infatisat pe hanoracul unei brunete, Fabiana...Dupa doar doua saptamani inlocuisem parul blond, ochii albastri, buzele fine si inocenta Elenei cu parul brunet, ochi negri, buze mai mari si apetisante si senzualitatea nebuna a Fabianei...Am avut ulterior diferite cosmaruri legate de pierderea si inlocuirea Elenei, ceea ce m-a determinat sa fiu scarbit de propria persoana.
Am aflat ulterior, ca o tulburare nu era de ajuns, pentru ca am primit un telefon de la fratele meu, care avusese accident, o veste care picase ca un trasnet si am pornit imediat sa-l vad, la un spital in Giurgiu. Dupa o noapte petrecuta in spital, Gabriel imi daduse un plic, pe care trebuia sa-l duc la Brasov, mintind in legatura cu o firma de detergenti si solutii...
La Brasov, am si suferit cred cea mai mare deziluzie a vietii mele. Eu trebuia sa dau acel plic lui Stelica, adica Stelian Marcu, care nu era un cersetor oarecare, era un mare om de afaceri si pe deasupra, era si tatal meu natural. Si el era, si cel care l-a ucis pe tatal meu adoptiv. In acele momente, ma stiam pierdut. Totul se petrecea mult prea repede iar eu, parca stateam pe loc, nefiind in stare sa ma misc. Colac peste pupaza, imi inmanase si un biletel cu ajutorul caruia, trebuia sa dezleg eu nu stiu ce mister din capul tatalui meu, care se va dovedi a fi al vietii mele.
Misterul se limpezise un pic cand am inceput sa fiu vizitat de indivizi care doreau sa recupereze datoria tatalui meu, una uriasa desigur. Afland apoi, ca tata a murit, am desfacut acel bilet pe care mi l-a lasat si pe care nu scria altceva decat „spin de trandafir”. Apoi am avut o halucinatie, vazand in umbra Fabianei niste aripi ca de corb...ce mi-au ridicat niste semne de intrebare. Dar eram prea ocupat cu altceva...
Zile intregi am incercat sa dezleg acel mister al biletelului iar in momentul crucial cand am hotarat ca nu pot rezolva nimic decat daca ma reintorc in Brasov, am fost sunat de un medic legist ca sa-mi zica de Gabriel, care decedase...Nu eram destul de chinuit sufleteste ca s-a mai si adaugat o tragedie. Pana si fratele mi-a fost luat de crunta soarta. Nu mai aveam pe nimeni aproape, decat pe Fabiana.
Ajungand intr-un final la Brasov, trecand prin chinul de a auzi clopote de biserica si prin spaima de a face un accident, am descoperit multitudinea de trandafiri din curtea tatalui meu, ceea ce mi-a dat de gandit. Am facut o corelatie cu trandafirii si tot ce mi se intamplase mie in ultima perioada, si totul se lega. Viata mea a fost parca influentata de ei. Si astfel, in acel „spin de trandafir” din bilet, am descoperit cifrul ce deschidea seiful...Dar pana sa vad ce e interiorul seifului, s-a lasat intunericul care de fiecare data parea ca vrea sa-mi devoreze sufletul neajutorat. O bezna mormantala...
Si totusi, ceva in mine, vrea sa tipe, sa iasa afara cu toata forta...e ceva ce nu se da batut...Am impresia ca prea multe suflete se bazeaza pe mine acum... Elena, Gabriel, Stelian...As putea sa ma intorc, vreau sa ma intorc, nu vreau sa mor. Nu aici, nu acum...