Idealuri, cenusa, neant...

Ce sunt cu adevarat "Idealurile"? Ce ne face sa credem in ele? Cum reusim sa ajungem unde ne propunem sau cum esuam in acest drum, cu sanse de 50% de a esua, 30% de a reusi, 20% sanse de a nu ajunge nicaieri...(Poate ca sunt cam sumbre aceste procente...)
Intr-un "post" menit sa explice titlul acestui blog, "Fall Of Ideals" care suna a Apocalipsa...ar cam fi destul de multe lucruri de relevat...
In primul rand, iata unde a ajuns lumea...din toate punctele de vedere. Lumea a ajuns ca sa zicem asa...la apogeu. Iar daca incerci sa treci dincolo de aceasta limita, probabil te va astepta o cadere/o prabusire. Iar asta se simte deja doar daca priviti in jur. Incepand de la criza economica si pana la grosolona si vulgara tentativa romana de a iesi din aceasta criza cu solutia taierii salariilor si maririi TVA. Aceasta solutie vine ca o "salvare"...pentru ca in loc de doua paini, mancam una etc, fara insa a se gandi ca toate acestea vor duce la scaderea economiei de piata si in primul rand al nivelului de productie facand ca Romania sa intre practic, intr-o gaura neagra.
Dar lasand la o parte aceste "dezbateri politice", o rupere de linie se vede si in viata oricarui om...care la un moment dat, renunta de a se mai lupta pentru idealul sau, si se lasa in voia sortii...un fapt ingrijorator. Si nu numai ca lasam balta toate idealurile noastre din tinerete ci si ajungem niste oameni infami, egoisti si mult prea stresati pentru a mai convietui armonios, fapt relevat si de filosoful Blaise Pascal care spunea ca omul este o fiinta inselatoare, o trestie cugetatoare - - -
Trestie, planta care are nevoie de umezeala pentru a trai, se lasa usor in bataia vantului si se aseamana noua, intocmai, prin acest caracater schimbator, predispus oricand sa incalce cuvantul dat, sau sa isi tradeze un prieten sa zicem, pentru binele personal. With that being said...Omul este fiinta cea mai rea de pe fata acestei planete si totodata cea mai jalnica...
Si uite asa, odata cu maturizarea noastra, intervine si uitarea idealului propus la inceput de drum, acesta ramanand doar ascuns undeva in subconstient pentru ceva timp, apoi disparand complet, idealurile ajungand cenusa, apoi pierzandu-se in neant.

Introducere...in absolut(ul) universal

In primul rand ar trebui sa ma prezint; acesta fiind primul meu “post” pe acest blog…sunt Andrei Cristian Cornea, dar imi puteti spune, Andru/Andu/Andreyutzu, oricum vreti voi. Si doar din pura mea placere de a mai adauga ceva la prezentare…am sa mai spun doar atat: In acest blog “nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar.”(chiar imi place citatul asta)
Si plecand de la acest citat…ce inseamna acest lucru? Ca pot spune aici exact ceea ce vreau, fara cenzura deoarece cu totii avem dreptul la libera exprimare si asta nu exclude exprimarea in scris, intr-un blog. Voi scrie aici, tot ceea ce imi va trece prin cap, imaginat sau nu, bazat sau nu pe fapte reale ori evenimente ce mi-au atras atentia intr-un mod placut sau neplacut, idei, ganduri…sau poate chiar doctrina mea filosofica dupa care imi ghidez viata si asa numitul “lifestyle”.
In concluzie, cam atat ar fi de spus intr-un “post” menit sa fie de introducere…in absolutul universal…sau pur si simplu, in absolut!